728 matches
-
neobișnuit. Scotty a fugit de-acasă, din Kentucky, când era băiat, și a lucrat, o vreme, într-un ranch din Nevada. Apoi, a cutreierat lumea cu trupa lui Buffalo Bill, jucând un rol de cowboy într-un spectacol despre Vestul sălbatec. Finalmente, a venit în Valea Morții și n-a mai plecat de aici. Cu figura lui de Falstaff american, a devenit o legendă pe care ghidul o povestește acum turiștilor veniți să vadă "castelul lui Scotty", clădit în plin deșert
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nerăbdători, și o fac cu o sinceritate ce-i ajută să nu fie deranjați de obscenitatea luxului de reclame. "Las Vegas nu e America", zice doctorul Costin. Desigur. Dar America e și Las Vegas. Vechea goană după aur din "Vestul sălbatec" își trăiește, aici, iluziile într-un talmeș-balmeș de legende comercializate. Inclusiv kitsch-ul poate fi fabulos. Singura legendă care lipsește ― și mă mir de ce ― este aceea a lui Dracula. Intrăm la un bar să bem ceva. Mă așez pe unul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă să tragă cineva din țigară alături de ei și nici mirosul de tutun din haine. Există locuri speciale unde e permisă practicarea acestui viciu. Aproape că-ți inspiră milă soarta fumătorului în Vestul sălbatec, unde Scotty își aprindea țigara cu o hârtie de zece dolari. Și se pare că militanții cei mai activi în cruciada care vrea să facă din bieții fumători o categorie oropsită, vânată peste tot, sunt foștii fumători înrăiți, confirmîndu-se, astfel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
există retorică pe tema culturii, nu există nici vanitatea cu care europeanul se laudă că e "cult", nici disprețul cu care îl face pe altul "incult". Dorința americanului nu este de a se cultiva, ci de a părea contrariul "bunului sălbatec". Lipsa unui trecut propriu îl determină să preia tot ce se poate din trecutul altora. Aproape toate statuile celebre din Europa își au duplicate în America. Orice ruină care se vinde, orice vestigiu comercializat sau comercializabil găsesc în America ama-tori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe trotuar, uitîndu-se după dog-cart. Ridică apoi ochii în sus și băgă de seamă că cerul e albastru, văzu un castan prăfuit, ce i se păru totuși verde și frumos, și, trăgând în jos o 162 cracă, apucă a castană sălbatecă și, apleeîndu-se ca la proașcă, o azvârli departe cu o traiectorie sigură. Nu trecea nimeni. Lică fluieră iar. Un alt fel de fluierat. Exprima astfel o gamă întreagă de sentimente. Nu degeaba feminista Nory îl botezase "mierloiu". înălță apoi din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii așteptam în cameră și număram zilele rămase în frunze și stele. Lmina felinarelor despărțea starea unui aion sălbatec, depășit, zăpada îți scârțâia pe sub tălpi îmi strigai numele, viața alerga inutil dar subtil, clasat și interogat, selecționat însă secționat în mii de fragmențele. Chronos acum fierbe-n cazan aerul și-ți simt răceala.
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
timpului și ale lumii, semnifică ardoarea și liniștea cu care îndeplinește dura traversare. Într-adevăr, măgarul domestic este asociat cu lenea și cu dorința, simbolizează trupul, învelișul sufletului, care invită la creștere și permite parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului. Măgarul este, așadar, ani-malul-simbol și al experienței înfocate, al experienței înflăcărate a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reveleze din abundență. d) Resursa memoriei. Bătrânul, ca icoană vie a trecutului, este figura esențială mai ales astăzi când suntem în epoca memoriei scurte. În contextul cel mai cult, câte unul afirmă că «omul de astăzi este ca un animal sălbatec hăituit, care refuză trecutul, exorcizat de clima neoiluministă, și este înspăimântat de viitorul tot mai fără opreliști și mai amenințător [...]. Astfel, omul de astăzi poate rezulta fără nici un scop și fără nici o rădăcină, adică fără viitor și fără trecut». În
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Amin. 3 / Rugăciunea măgarului de la Betleem Doamne, cred că te-am supărat prea mult cerându-ți să mă eliberezi de această stupidă viață de măgar într-un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scut, numit naQpLa; cu care se apăra din toate părțile, învârtindu-l repede în jurul lor. Cu toate că cele mai multe din aceste științi se referă la Traci, ele pot fi aplicate și la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptător get: „Glas sălbatec, fața cruntă, lui Mart imagine vie Cu coama, cu barba de fer neatinsă, Dreapta lui, nu leneșă, rănește cu cuțitul, Purtat de tot barbarul, la coastă atârnat.” Sistemul de luptă al Geților, de călare, se potrivea la locuri șese, nu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru glorie și izbândă, lupta pentru neatârnare. În sufletul său barbar nu știa să facă deosebire între mijloacele permise și cele nepermise; toate îi păreau bune de îndată ce era vorba de mântuirea patriei sale. El avuse prilejul a se convinge că sălbateca vitejie a poporului său nu se putea măsura cu știința romană; căuta să-i îndeplinească lipsurile cu ce-i ieșea la îndemână, și dacă vreo dată fu îndreptățit principiul că scopul justifică mijloacele apoi fără îndoială că atunci. Dacii arătaseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cinat Nu mă-ntreabă De - am mâncat, Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cea mare a castelului, în cenușa vetrei, veghia un motan cu șepte capete care când urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar când urla din câte șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La inimă m-ai săgetat Și nu pociu ca să mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit îmbucătură Mi se face clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai bine să fi murit De când eram copil mic, Decât acum să doresc Și din inimă să oftez
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a mușcat de braț, aruncîndu-mi o căutătură sălbatecă. Mânia o făcea frumoasă și, pe loc, am simțit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gânduri și fără s-o cunosc, mai mult din dorința de a mă culca mai repede cu ea, scutindu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Să nu te duci singur la mlaștină". Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
barba lungă, încîlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre Stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca un destin cimitirele. De câte ori am avut timp și exista un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întîlnești atâtea nume de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. "Dar nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecîndu-și palmele de bucurie. "Hei, fiți atenți", a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimîntată de moarte. "N-ai nimerit, n-ai nimerit", râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învîrtea ca un titirez în orbită. Glontele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fii până la capăt? De ce trebuie să-ți fie greață aici? Mlaștina e cea mai bună școală de corecție. Dacă nu strâmbi din nas, noroiul te învață să-ți stăpânești slăbiciunile. Încearcă să aspiri putoarea lui ca pe un parfum sălbatec, întăritor, fără să ți se mai întoarcă stomacul pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități îți cer să sacrifici vanitățile mărunte, că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]