809 matches
-
ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște sălbatici, până ce ne puteam îmbrăca. De coborât în sat cu vitele, nu putea fi vorba. Trebuia să așteptăm să se însereze. Așa învățasem că "trebuie". Respectarea datoriei care ne revenea în cadrul familiei era prima formă de seriozitate impusă de tradițiile din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu, draga, acum e altceva, acum la mahala li s-a năzărit tuturor să-și ridice case și a trebuit să plece din timp, e o porcărie; toți mănîncă acum biscuiți, uită-te la grăsan, nu-i așa că-i un sălbatic? și acum mănîncă toți Înghețată, ăsta e Martin de care ai auzit; și toți mai vor coca-cola și Victor se duce să aducă, vine cu paharele, le Împarte, o atinge ușor pe Vilma cînd trece pe lîngă ea, pe Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decît să-și frece tricoul murdar pe care-l purta de oglindă, o murdări că nu mai vedeai nimic În ea, acum era sigură că ăsta era Începutul unei crime Îngrozitoare și ea era victima rătăcită În țara asta de sălbatici. Suedeza sări Într-o parte și căzu pe iarbă, de partea cealaltă a mașinii. Pleacă! Pleacă! Îl ruga ea pe tipul dubios și el o ținea una și bună că vrea să aibă grijă de mașină, ba chiar se oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate locuințele. Mai departe descrie destul de amănunțit această iarbă sau plantă: are frunza lată și aspră, iar, cînd este uscată, este galbenă și are un miros puternic. Băștinașii sălbatici, spune el, sînt mari amatori de această plantă și chiar a văzut că o bagă În gură și o mestecă; totuși, cînd au Încercat oamenii lui să facă acest lucru, s-au săturat repede și unii au fost cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întreaga avere pe un pahar cu apă, dar aceste împrejurări apar mai curînd pe parcursul unor controverse decît în viața reală, și un indiciu mai consistent legat de modul în care oamenii privesc banii este respectul instinctiv pe care toți, în afară de sălbaticii ignoranți, îl au față de cei bogați. Mulți neagă acest lucru, dar prezintă-i unui om cu adevărat bogat și vei observă că nu sînt capabil să-l trateze la modul relaxat. Aveam treizeci și cinci de ani cînd am devenit într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la baluri franceze; căci cei din Auvergne nu-și însușesc nici moravurile, nici limba, nici distracțiile parizienilor. Ei rămîn izolați asemenea evreilor din Babilon, în mijlocul unei populații imense care tinde să-i asimileze; și putem spune că, mai fericiți decît sălbaticii, ei își duc țara pretutindeni pe tălpile încălțărilor" [La Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Suzette. Povestea creată de Jacqueline Rivière și ilustrată de Joseph Pinchon redă pățaniile unei dădace de origine bretonă la Paris. Personajul a fost vreme îndelungată renegat de bretoni, care văd în Bécassine expresia disprețului elitelor pariziene față de provinciali, prezentați ca "sălbatici" și ridicoli (n.t.). 14 Maghreb desemnează în limba franceză ansamblul țărilor din Africa de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc, incluzînd uneori Libia și Mauritania) (n.t.). 15 Liberation Tigers of Tamil Eelam (eng.) (n.t.). 16 Persoane care, contra cost, scriu scrisori
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Ai dreptate. ― Tu îți cumperi haremul și eu mă ocup de fluturi. El ce are de gând să facă din banii lui? ― Să-și cumpere o insulă. ― O insulă?! Ce naiba are nevoie de o insulă? ― Poate că vrea să alfabetizeze sălbaticii. Nu știu ce-i în capul lui. ― El e și mai nebun decât tine, nu-i așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre fundul minții de presiunea evenimentelor. Iar acum iată din nou realitatea. Înălță ochii spre cerul senin, spre acel soare strălucitor, alb-gălbui, și-i urî pe cei din neamul arahnidelor. Dar își dădu seama că prin asta se aseamănă cu sălbaticii de demult, care amenințau cu pumnii și cu vorbele demonii răi ascunși în ceruri. Se mai calmă și-i hrăni din nou pe cei patru, de data aceasta cu un amestec de concentrate de fructe dizolvate în apă, ușor digerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a acestei noi lumi neabandonând, nici o clipă, surâsul său enigmatic. Taina sa nu se lasă citită, nici măcar acum. Miracol în Africa Africa lui Corto Maltese nu are nimic din convențio nalismul de carton al filmelor occidentale în care strălucesc băștinași sălbatici și urlă lei neîmblânziți. Africa lui Corto, cea din Etiopicele, este teritoriul spre care a gravitat, în preajma morții, Rimbaud însuși. Africa lui Corto Maltese este spațiul ce își conservă, ca și în proza lui Karen Blixen, statutul de enigmă imposibil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să se pună bine cu cartierul și cu toți cei pe care îi cunoștea, se certa violent cu ei. În aparență, cel puțin, el se retrăgea atunci din lume și, de la o zi la alta, începea să trăiască asemenea unui sălbatic Nu-l mai vedeai la restaurant, nici la teatru, nici în cafenelele care-i plăceau. Și, cu toate astea, el nu părea să regăsească viața măsurată și obscură pe care o ducea înainte de epidemie. Trăia complet retras în apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Doamne, spuse Ignatius. Termină cu obscenitățile astea dezgustătoare. — Mai mulți dintre ei vor fi pe de-a-ntregul ruinați după seara asta. Va urma un exod în masă spre Mexico City mâine dimineață. Dar Mexico City e atât de minunat de sălbatic! — Sper din tot sufletul că nimeni dintre cei prezenți nu a încercat să strecoare vreo instigare la război. — Nici pomeneală de așa ceva. Sunt bucuros să aud acest lucru. Dumnezeu știe ce opoziție va trebui să înfruntăm chiar din capul locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără să le vadă Într-adevăr: Omul se naște liber Însă peste tot este pus În lanțuri. În realitate, diferența e că sălbaticul trăiește Înlăuntrul său, În timp ce omul social trăiește În afara lui și nu poate trăi decât rapotându-se la părerea celorlalți, astfel Încât pare să primească sentimentul propriei existențe doar prin intermediul părerilor celorlalți despre el. Când au terminat cu cărțile, au Început să cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
semnala atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se amplifică prin metafizica germană și bolșevismul slavic, căutînd să distrame coheziunea morală europeană și noțiunea de personalitate umană”, ideile fiind preluate de tineri „din atmosfera intelectuală a timpului”. De asemenea - valorificarea artei negrilor și a asiaticilor, a artei copiilor, sălbaticilor („fauves”) și primitivilor; este citat în acest sens T. Vianu cu articolul despre „Arta copiilor” pornind de la Abstraktion und Einfuhlung de W. Wörringer, observațiile personale cu caracter psihologic fiind nu doar corecte, ci și expresive: „Și în domeniul muzical, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. Când numai umbră, când numai om, binecuvântă pînea pe câmpuri, binecuvântă vinul pe dealuri, lovește pinteni de pom. Mai tare strânge frâul de fier. Fâlfâie peste șapte hotare sălbaticul cer. Subt planete galbene și fără de lege se oprește și nu înțelege: calul și-a pierdut potcoava de trei ori, în urma lui copaci rămân cu cuiburi goale subțiori. Duh vechi îi cântă mulcom subt tâmplă, și-i schimbă-n legendă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am încrucișat cu câțiva adalingi. S-au uitat la mine, dar nu m-au salutat și nici n-au răspuns la plecăciunile mele. M-am gândit că nu se putea găsi o pedeapsă mai cruntă decât să trăiesc printre acești sălbatici, și mi-am dorit ca șederea mea aici să fie cât mai scurtă. Când am apărut în sala de mese, nici măcar Rotari nu m-a băgat în seamă. Un slujbaș mi-a arătat o băncuță, cel din urmă loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai puțin decât roșeața care-i Împurpura obrajii. Profesorul Îl privi Îndelung, strâmbându-și gura ca și când ar fi văzut un gândac. — Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mânz despărțit de mama lui. Înainte ca cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el, verișorul, fiul mătușii lor, apoi i-a scos apă din fântână să dea la oi și la capre și i-a gonit pe răii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O săptămână Întreagă... - Asta‑i una din schițele tale care m‑a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l vicepreședinte - un fel de băiat de alergătură. Dar era succesorul lui Jack. Și Bobby avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din cap, afirmativ: — Îmi place. Apoi, scotoci în singurul buzunar al pantalonului, scoase o gută de vreo doi metri și un cârlig înfipt într-un dop de plută și i le întinse sălbaticului. — Îți place? îl întrebă, la rândul lui. Kano luă cârligul și se așeză pe vine, dar fără să-și lase din această pricină lunga lui sarbacană. Cercetă atent cârligul și încercă rezistența gutei. Îmi place, răspunse el. Apoi îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca asta... Sălbaticul îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre primii copaci. Rămase îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]