KorAP: Find »[drukola/base=sălta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

simpla remarcă a prezenței începe să-și verse necazul: Ce noapte! Ce lume! Un ochi n-am închis. Individul cu pălăriuță e dubios rău. Toată noaptea l-am păzit. Prea a dormit în nemișcare ca să fie în toate mințile. Femeia saltă dintr-un umăr și-și vede de-ale ei. Am! se aude dinspre intrarea în grupul sanitar vocea unuia din gemeni, scăpat din mîinile mamei, venit în fugă, cu un picior de pui în mînă, știind că pe acolo a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o întreabă actorul. Ochii femeii se întorc obosiți spre el. Mi s-a părut se scuză actorul, săltînd din umeri. Frumoasă blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-se la ușă dacă vine, dacă urc cu ea în camera hotelului...?... Cîți ani are? întreabă Mihai. Nouăsprezece împliniți răspunde Vlad, surprins că i-a fost auzită întrebarea. Obținînd de la ea ceea ce poți obține de la orice femeie neconsolată, răspunde Mihai săltînd din umeri riști să pierzi esențialul: frumusețea unei prietenii. Dar... clatină Mihai din cap, rîzînd n-o fă nici să..., că-n fond, ai gînduri serioase cu ea, așa că, după, n-o să ai mustrări de conștiință. Cel mult, poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grijă de copii, că nu mai pot, pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu v-am spus... La insistențele șoferului, Sultana și-a coborît din dormitor aparatul de radio, așezîndu-l pe bar. Vocea optimistă a crainicului anunță cîte șosele au fost destroienite, apoi, în interviurile telefonice, din fiecare județ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd cu capul în direcția copiilor. Nimic răspunde Ovidiu. Pe căutate? Pe. Atunci, îmi dai o perdea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se aruncă spre el, ca o zvîcnire. Dacă nu ne-ar îngriji soțiile cînd sîntem bolnavi... o întoarce directorul. Să veniți mîine la spectacol, sînt curios despre ce-i piesa, că aia de la televizor... Nu înțeleg nimic din ce spuneți săltă din umeri Teona cu o indiferență totală. Piesa de mîine seară de la teatru e-a lui Mihai Vlădeanu. V-a semnat Săteanu extinderea grădinii pînă la alee? întrebă directorul prompt. Încă nu. Va discuta cererea la primul Birou Executiv. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Birou Executiv. Am nevoie și eu de o aprobare; se vînd cîteva loturi de case în spatele hotelului. Pe Vlădeanu l-am trecut la Cooperări și i-am dat o sută la salariu, pe-ălălalt consătean al lui, Arbore, l-am săltat adjunct la serviciul Electronic. Era vorba... Și Arbore e bun! Cu Vlădeanu însă nu-s împăcat. Voiam, la prima restructurare, să-i fac vînt. Oricum, surîde directorul cînd Cooperările vor trece în minister, dacă pică Săteanu, îmi va fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și n-am venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la un scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre Lazăr. Dacă tot le-am scos, a săltat Lazăr din umăr să rămînă. Prietenul cu care venise a încuviințat scurt cu privirea. Ceilalți doi, față în față, s-au înțeles și ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar foarte bine! Are, dacă vrei, și sînt sigur că asta ți-a fost intenția, văd că-i ești autor -, are, ziceam, structura unei reviste. Felicitări! Mersi! strîmbă din nas Lazăr, săltînd fruntea de pe brațe. În vecinătatea dumneavoastră, nici să cuget nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai ai de zis și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-a scos acul și tovarășul Săveanu. Degeaba te superi, Valeriule, face Săveanu un gest spre directorul adjunct -, vreau doar să-mi spun părerea, cu atît mai mult cu cît am citit și textul piesei lui Mihai Vlădeanu. Salut, bătrîne! saltă Săveanu puțin mîna, întîlnind privirea lui Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăsat ca mediu uzina, și-ai plasat acțiunea pe un șantier de prospectări geofizice? Într-un oraș ca al nostru, ar fi mers mai bine... Dar nu s-ar fi jucat răspunde Mihai simplu, parcă să încheie discuția. De ce nu? saltă profesoara umerii, cu un fel de sfîntă naivitate. Pentru că piesa de la televizor, care a fost despre viața de uzină, a nemulțumit pe foarte mulți. Dacă vei scrie ca să-i "mulțumești" pe cei din jur, mă-ndoiesc că vei mai ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ciudat, care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra unui gînd pe obrazul Doinei. Tata mi-a povestit o dată că..., așa, zicea cum îl luau la secerat... Dar numai o dată. Numai o dată?! saltă din sprîncene Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă, la umbră! Numai o dată mi-a povestit, cînd era prea supărat precizează fata. A se dumirește Mihai. Pe mine mă luau mereu și eram supărat că-s pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
respingere, fluturîndu-și mîna, dar, înainte de-a termina gestul, ochii lui se încruntă, răsunîndu-i în minte: "între un ficus imens și ușa bucătăriei", ceea ce-l face să-și sfîrșească gestul prin a întinde degetul spre Lazăr: Tu, deci... Eu ce? saltă Lazăr dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fie ea și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o femeie plină de simț e o comoară pentru bărbatul ei. Și ați găsit așa ceva? întreabă Mihai. Da. Cred că da. Cel puțin nu-mi întoarce spatele cînd întind brațele spre ea și ăsta-i lucru mare. De ce zîmbești? Nimic... saltă din umeri Mihai, mușcîndu-și buza de jos pe dinăuntru, gest remarcat neplăcut de bărbatul din fața sa. Ba să-mi spui! lovește Săteanu cu palma în birou. Te observ mereu cum pufnești, ce, crezi că-s tîmpit? Ce ai de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe masă cărțile. Iar m-ai ras împinge profesorul grămada cu bani spre Lazăr, apoi ia cărțile și începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva tipului. Dă-mi hainele, mor de frig. Eu, de curiozitate, ți-am mai zis. O chestie vulgară. Ce mai poate fi vulgar la masa asta? saltă dintr-un umăr Lazăr, vrînd să pară indiferent. De curînd, la un pahar, mi-a povestit cum în tinerețe l-a solicitat o... fostă prietenă a mea..., el fiind mamoș... I-a plătit cu o brățară de aur, superbă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind cărțile. Ful de dame saltă modest din umeri Lazăr. Un val de fericire, născut dintr-o ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]