375 matches
-
la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea”, „desăvârșirea” ș.a.). Se simte, la C., o acerbă voință de a-și reprima, în stanțele pe care le elaborează, impulsurile de sentimentalitate în beneficiul îndoielnic al unei sintaxe îndelung cizelate, meșterită cu
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
pentru scriitorii noștri clasici, el editând (în colaborare cu Eugenia Carcalechi, dar mai ales cu G. T. Kirileanu) opera lui Eminescu, Creangă, Alecsandri, Odobescu. Situându-se decis pe pozițiile tradiționalismului, nu este de mirare că se numără printre întemeietorii mișcării sămănătoriste. După o perioadă de atașament fără rezerve față de N. Iorga, își temperează entuziasmul, adoptând o atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de poporanism. Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
ei, așa cum arăta G. Călinescu, ci o întreagă epocă literară, cu zbaterile, reușitele și scăderile ei, o etapă, în tot cazul, frământată și necesară în cultura românească, în sânul căreia s-a dezvoltat în mod organic, reprezentând, alături de Iorga, momentul sămănătorist în critica noastră. MIRCEA POPA SCRIERI: S-au dus în țară, Sibiu, 1893; Începuturile ziaristicii noastre (1789-1795), Orăștie, 1900; Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea Mare, 1901; Preludii, București, 1903; ed. București, 1905; Foiletoane, București, 1904; ed.
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
axată tot pe problematica rurală, marchează în plan artistic evoluția de la lirismul întrucâtva anacronic la o epică punctată de note dramatice. Cu romanul Semănătorii (1974), prozatorul se încadrează într-o orientare stilistică a cărei menire era, ca și la vechii sămănătoriști, apărarea valorilor etice și morale puse sub semnul dispariției, de data aceasta de sistemul totalitar. Celelalte romane, Drumuri (1979), Îndrăzneala (1983), Rădăcini de acasă (1988), Eclipsa (publicat în revista „Basarabia”, 1990), sunt pledoarii pentru asanarea morală a satului, alterat printr-
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
boierilor (Petra) ș.a. Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul Mălurenii, în care sunt adunate multe dintre creațiile în proză publicate anterior în presă, cât și celelalte nuvele și schițe rămase în diferite ziare și reviste susțin orientarea sămănătoristă al cărei adept a fost C. SCRIERI: Mălurenii, București, 1916; Luchian, București, 1924; Grigorescu, București, 1925. Repere bibliografice: I. Scurtu, Furtul de la „Ateneu”, „Sămănătorul”, 1908, 4; Pincio, „Pictorul Luchian”, T, 1924, 303; Const. D. Ionescu, Însemnări, D, 1924, 5; Sextil
CIOFLEC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
Sadoveanu și continuă prin Cezar Petrescu, Mircea Eliade, V. Voiculescu până la Ștefan Bănulescu sau Laurențiu Fulga. Latura „realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
și D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
carnale. Nu atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior răzbat înțelesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „năzuință spre spulberare”. Domnișoara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Dor de stepă, Bob mic (gen epitaf). Poema cea mai lungă este Rânduiala (12 catrene). La pagina 58, din cele două strofe nu putea lipsi zgura unor clișee de tipul „duioasele cărări” sau „aduceri aminte”, după cum, în altă parte, întâlnim sămănătoristele/ poporanistele „poteci de dor”. Riscurile și provocările asumate au rămas aceleași pe care le semnalam și în urmă cu patru sau doi ani: exuberanța juvenilă, visătoria adolescentină, uneori chiar verbiajul nonșalant, neliniștea în veșminte de voioșie roz-violet și agitație candidă
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
politică a satului.Mihail Păsculescu, născut la Covei în 1871, a fost un militant socialist foarte activ în zonă, fiind chiar reclamat la prefectură de către primar, că agită spiritele. Vasile Popa Măceșanu a fost subinspector școlar și poet, publicând versuri sămănătoriste în revista Arhivele Olteniei. Tot ei au scos în 1937 și o efemeră revistă culturală. În jur de 1965 s-a construit noul local al școlii, copii fiind atunci mulți, ca în prezent numărul lor să scadă dramatic, puținii elevi
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
punct de vedere educativ. Ca nuvelist și romancier el evocă idile patriarhale și compătimește pe invinșii cu suflet inocent. Prin conferințe, prin romane alegorice, el desfășoară o vrednică activitate de propagandist creștin. Eugen Lovinescu clasifică literatura lui ca o literatură sămănătoristă întârziată, cu răgazuri și lungimi de om care are înaintea sa eternitatea, cu sfătoșenie moldoveană, lipsită de nerv și concentrare, cu poezie exterioară a naturii, cu sentimentalism față de toate nimicurile, cu fărâme mici de fapte în cadre mari, cu duioșie
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
gândirea social-politică eminesciană, teza formelor fără fond, toate raportate la climatul socio-cultural al perioadei și vehiculate în numele a două deziderate fundamentale: ridicarea ruralilor prin cultură și Unirea. Principalele trăsături distinctive ale grupării sunt: Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist, astfel încât putem vorbi mai curând despre colaboratori, ca: Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Ștefan Octavian Iosif, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, în prima lor fază și Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu.
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]
-
la Ploiești (1904-1906) și la București. Debutează publicistic în suplimentul literar al "Adevărului" (1903), cu un articol despre studiile sale clasice. În 1904 își începe colaborarea la "Epoca", scriind despre Mihail Sadoveanu. A continuat în 1905 cu articole despre scriitori sămănătoriști și poporaniști (Octavian Goga, Șt.O.Iosif, Alexandru Brătescu-Voinești, Popovici-Bănățeanu, I.Gorun, Sandu-Aldea, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu), toate acestea constituind subiectele reunite în cele două volume de debut "Pași pe nisip...", apărute în 1906. În această perioadă a activității sale
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian"). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în Sadoveanu și ceilalți tineri scriitori triumful teoriei sale bazată pe o formă „populară” a realismului, teorie apărută în eseurile sale încă din anul 1882. Sadoveanu i-a amintit pe Iorga, Maiorescu, și în special pe Constantin Banu și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și a publicului. Până atunci, scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din agenda didactică a lui Haret, și se dorea „distribuirea în toate colțurile țării în 1000 de exemplare”. Ajută la descoperirea romancierului Mihail Sadoveanu, numind anul 1904 „anul Sadoveanu”, cel care a fost pentru o perioadă figura principală a literaturii "sămănătoriste". În 1905, anul în care istoricul Onisifor Ghibu îi devine prieten apropiat și discipol, a scris 23 de titluri distincte, printre care două volume din "Geschichte des Rümanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen" („O istorie o românilor în contextul formării
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
un studiu despre domnia de la începutul secolului al XVIII-lea a lui Constantin Brâncoveanu ("Viața și domnia lui Constantin vodă Brâncoveanu"). A publicat primul număr al revistei "Drum Drept", care apărea lunar, și care mai târziu a fuzionat cu revista "sămănătoristă" "Ramuri". În 1914 a primit distincția "Bene Merenti" din partea statului român, și a inaugurat Institutul de Studii Sud-Est Europene sau ISSEE (fondat prin eforturile sale), cu un discurs pe tema istoriei Albaniei. Din nou invitat în Italia, a vorbit la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Internațional al Istoricilor, ținut la București. A mai fost în Olanda, unde a ținut un discurs despre istoria socială a Imperiului Bizantin: "L'Homme byzantin" („Omul bizantin”). La întoarcere, dorind să-și reînnoiască campania împotriva moderniștilor, Iorga fondează revista neo-"sămănătoristă" "Cuget Clar". Și-a exprimat public temerile privind dorința de expansiune a Regatului Ungariei, care dorea să recucerească Transilvania, avertizând totodată publicul de pericolul pe care îl prezintă Germania Nazistă și dorința sa de revanșă. Într-un mod asemănător și-
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului "„Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viață. G. Călinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume” din proza sa. Romanele "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Elena Farago, V. Pârvan și alții. Coșbuc și Vlahuță s-au retras după un an (decembrie 1902), revista fiind redactată, în continuare, de I. Chendi și Șt. O. Iosif, până la preluarea conducerii de către N. Iorga (1905-1906), care va reformula doctrina sămănătoristă întemeiată pe revalorificarea tradițiilor istorice și ale folclorului. Ultima revistă sub direcția lui Coșbuc este "Viața literară", înființată la 1 ianuarie 1906, în colaborare cu I. Gorun, la care secretar de redacție a fost I. Chendi. În articolul de fond
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
măsură și claritate”. Clasicismul romanului a fost constatat și de criticii de mai târziu precum G.C. Nicolescu (1944), Al. Săndulescu (1969), Dimitrie Păcurariu (1971), Ioan Adam (1979), Alexandru Piru (1981) și Paul Cornea (1984). Nu lipsește totuși un oarecare idilism sămănătorist mai ales prin viziunea poetică asupra sufletului țărănesc (în special în paginile în care apare baciul Micu). Unii critici au constatat asemănări cu scrierile lui Ivan Turgheniev (sosirea lui Matei Damian, drumul de la gară cu trăsura, vizita lui Matei la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Lună rememorează legendele populare legate de geneza, forma și denumirea astrelor, relevând geniul popular, imaginația și fantezia bogată a poporului. Se simte tendința autorului de a crea o opoziție între mediul rural pur și mediul citadin imoral, sub influența ideilor sămănătoriste. Este edificator în acest sens un citat privind evoluția astronomiei: "„Astronomia, deci, pe care au început-o umilii păstori trăind sub cerul liber, departe de colivia de nuiele sau piatră a caselor fără aer și țăranii pornind cu noaptea la
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
ce fusese scrisă „sub febra inspirației romantice” și era mai mult o lucrare literară decât una științifică. Prologul, epilogul și adaosurile istorice din volum s-ar fi datorat sfaturilor lui Vasile Pârvan, fiind dominate de un romantism politic în spirit sămănătorist. Prima apariție a romanului în volum a avut loc în august 1904, fiind editat de Institutul de Arte Grafice Minerva din București, care i-a publicat și celelalte trei volume din același an: "Povestiri" (iulie 1904), "Dureri înăbușite" (septembrie 1904
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
dintr-o veche familie de boieri moldoveni, tatăl ei fiind senator liberal. Dubla obârșie a scriitorului l-a împins pe acesta să caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și m'a influențat ideologia sămănătoristă, de pe băncile școlii, fiindcă regăseam conciliată atmosfera de acasă. Spiritul de clasă al tatei, care nu uita că e fecior de clăcaș - și spiritul de clasă al mamei, care fusese crescută în toate bunele și relele unei categorii sociale privilegiate
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
îndeosebi în atmosfera coruptibilă și coruptă a demagogiei politice ce s-a dezlănțuit la mezatul „României Mari”, cu scandalurile periodice de pomină”, scria Cezar Petrescu într-o prefață publicată ulterior. În opinia criticului Eugen Lovinescu, romanul "Întunecare" are o tematică sămănătoristă. Tânăr avocat cu o carieră promițătoare, provenit din mediul rural, Radu Comșa a pătruns în înalta societate, devenind asociatul moșierului și deputatului Alexandru Vardaru, precum și logodnicul fiicei acestuia. Personajul continuă să se simtă solidar cu lumea satului pe care l-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]