657 matches
-
o altă persoană, dar asta Încă s-ar putea ierta, Încă ar putea fi luat ca un defect minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor, care, imaginați-vă, ajunge să fie omisă din Însăși semnătura scrisorii și e Înlocuită prin minuscula corespunzătoare. O rușine, o provocare, continua gramaticianul, și Întreba, Dacă moartea, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
voastre munci, ce sunteți voi, Dumnezeu printre oameni? Luptați împotriva Firii? Cum este posibil să iei un copil de lângă propria sa mamă? Eu împing furioasă patul într-o parte, deja ne-am îndepărtat destul de mult; reacția lui mă scoate din sărite, însă, cel puțin, este genuină, o cunosc, nu este asemenea zâmbetelor acelora nou dobândite. De ce faci pe naivul, mă rățoiesc eu, tu și Firea ta, știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ce vrei să spui? Păi, el voia să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam scotea din sărite, nu? Nu prea. A! Daisy pare încurcată. —Ce vrei să spui? De ce ai amintit de asta? Păi, doar... știi, când v-am văzut pe tine și pe Patrick, după ce vă întorseserăți din Portugalia,... cred că tu erai la toaletă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
colegii mei ar putea să-i treacă prin cap că cel care a omorât-o sunteți dumneavoastră”, a adăugat De Angelis cu un surâs larg, „deci vedeți că e bine să ne unim eforturile”. Eram gata să-mi ies din sărite, Dumnezeu mi-e martor că asta nu mi se Întâmplă des, l-am Întrebat de ce neapărat o persoană care nu e găsită acasă trebuie să fi fost omorâtă, iar el m-a Întrebat dacă-mi aminteam de povestea cu colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau singuri. N-auziși cu urechile tale că vine prefectul cu comandantul companiei? ― Am auzit, dar... ― Atunci să mă slăbești! Am să-ți bag pe foc Universul, fi-ți-ar al dracului!... Nici nu-mi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să explice, deși el s-a străduit mai mult de i-a ridicat și i-a adus pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără. „Se ascute lupta de clasă !...”, mă gîndesc în sinea mea și îl trag pe Bigy înapoi în curtea noastră cu ziduri înalte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
multe care te pun în încurcătură. Ce-mi veni cu această înscenare de hendiri bendiri ? Nimic grav, apărătorii patriei pot să stea liniștiți ! Nu vreau să promovez un soi de „dicționar franco-québécois”, de genul celui care i-a scos din sărite pe francofonii din Québec, și nici nu intenționez să militez pentru o „Oltenie liberă” sau alt soi de dezmembrare a nației. Nu este nici o măgliseală a oltenilor. Și nici măcar nu sînt oltean ! Păi ? Păi, mă gîndeam, pur și simplu, răsfoind
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ton, nuanța aceea de ironie cam vulgară pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același timp cinică, afectat vinovată și misterioasă, care mă scotea din sărite. Limbajul ei începu să se încarce de aluzii și termeni erotici, pe care îi strecura compulsiv, indiferent de subiectul discuției. Simțeam ca vrea să se laude cu ceva sau să-mi transmită ceva și că dorința ei era mai mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ora, să urmăresc ce se întîmpla la tablă. O priveam cu coada ochiului. Stătea dreaptă, afectată, cu toată feminitatea ei scoasă în evidență, și rânjea permanent, ca un copil răsfățat când știe că a făcut o boacănă. Mă scotea din sărite că se purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem ora următoare, apoi se amesteca printre fetele care se strânseseră lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi, mă scoteau din sărite pe atunci, așa că după trei-patru luni i-am spus cu cinism că nu țin la ea și că trebuie să ne despărțim. Am lăsat-o în acea seară să plece singură acasă (la mama naibii, în Berceni) și, la trei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Îmi citește cu intonație scrisorile de la ea. Bogdan s-a dus și el la patul lui rumegînd momentul și Încercînd să priceapă de la ce s-a iscat bătaia. Adorm, Încercînd la rîndul meu să Înțeleg de ce curajul omului funcționează pe sărite. În fața CI-stului m-am predat cu o ușurință despre care am convingerea că Îmi va da o stare neplăcută pentru tot restul vieții. Probabil că În acest caz elementele, nefiind abstracte, conțineau o amenințare mult mai recognoscibilă. Probabil că În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-a cunoscut Încă nici un fel de Îmbunătățiri. În general deci e bine. Asta dacă las la o parte senzația permanentă de dezechilibru (care vine de la capul ca un lighean plin cu apă) pe care mi-o dă somnul pe sărite, abia dacă Îmi dau seama ce parte a zilei e, oricum nu contează. De mai bine de două săptămîni dorm, zi sau noapte, nu mai mult de 4-5 ore consecutive. Dar... să vezi acum poveste. Ofițerul de serviciu pe corpul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se face că ea a dorit o grădină mai romantică, mai pitorească, în sensul rustic al cuvântului, prin care să curgă pârâiașe sinuoase. Pentru împlinirea acestei noi viziuni, ea a suprimat grădina botanică. Se spune că o cam scoteau din sărite plantele fostului rege de la Paris, Louis al XV-lea. Tocmai acela care i-a facilitat accesul la Trianon. Ceva mai târziu, ea a ridicat căsuțele țărănești din cătunul Hameau, înființând și exploatații agricole miniaturale. Aceasta este categorisită ca ultima creație
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
bine în urma celor două sarcini, dar nu suferise deformări. Rămăsese armonios și degaja senzualitate. Când mergea pe stradă, bărbații întorceau capul după ea fără să vrea, privind-o ca pe un fel de lăcomie nostalgică, fapt ce o scotea din sărite. - Uită-te la ei! îmi spunea, dacă era cu mine. Uită-te cât sunt de slabi, de instinctuali!...Și-apoi privirile acelea melancolic - bovine! - Sun ”robii naturii” din ei. - Dar tu nu ești așa! observă ea imperativ. - Nu. Sigur că
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
că sunetul respectiv m-a obsedat multă vreme. Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-ți toacă nervii dacă n-ai ce face. Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreți, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendență, aperitivul lor. Credeți că întâmplător am rostit cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, un monstru de meschinărie și de ură, ce l-ar fi scos din sărite și pe un sfânt. Nu-i mai vorbeam de mult, dar numai faptul că știam că există era de-ajuns spre a-mi întuneca obișnuita mulțumire. A murit și m-am dus la înmormântare. Vreți să-mi spuneți de ce? Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o să-mi fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu și mai multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civilizat și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială din sărite de încăpățânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a făcut poftă de o bătaie soră cu moartea mi-o va da cu dragă inimă. Atâta cinism m-a umplut de o sfântă mânie și am coborât din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de prima zi tristă din viața lui. De mai mult timp Nilda Îl fermecase cu povești despre pădurea virgină și cu un cuvînt neobișnuit: orașul Tambopata. Faptul că se afla hăt departe, În provincia Madre de Dios, Îl scotea din sărite și Îi tot cerea să-i spună mereu povești despre triburile calatas, ceea ce pînă la urmă a dat naștere la o mulțime de intrigi și gelozii secrete pe care Julius le-a descoperit abia pe la patru ani: Vilma, căci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hotărît lucru, devenea tot mai sîcÎitoare. Din fericire nu-l cicălea de față cu ei; cînd erau de față Santiago și Lester, Rosemary se purta destul de bine. dar profita de momentele În care ei mergeau la duș. Îl scotea din sărite cînd ei se duceau să se spele pentru a se Întoarce la masă fără senzația asta lipicioasă pe care ți-o lasă apa de mare. Ah, asta era o scenă formidabilă! Întotdeauna le cădeau prosoapele la duș, li se udau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie atitudinea generală. Ambele excepții le constituiau doi bărbați tineri, unul dintre ei argumentând: - Domnilor, este o acțiune necesară. Celălalt zise: - Senzația mea este că această criză face posibilă o acțiune radicală - sfârșitul sclaviei în Linn. Comercianții, scoși din sărite, țipau la cei doi bărbați. Clane înaintă și ridică mâna. Când se făcu liniște, începu: - Nu e timp pentru jumătăți de măsură. Trebuie să abordăm una sau alta dintre alternative. Urmă o serie de discuții printre grupurile de negustori. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult.... Barbara îi susținu privirea: S-ar putea să am, într-o bună zi. Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe post de maimuță de laborator. Dar cu noi cum stă treaba? vrea să știe Duane. De ce pe noi nu ne-au înlocuit? Pare jignit. Lăsat pe dinafară. Nu e evident? Voi doi nu știți nimic. Asta-l scoate din sărite pe Duane. Dar Mark n-are timp să argumenteze fiecare detaliu. Trebuie să-i convingă cât de mare trebuie să fie chestia asta pentru ca guvernul să bage atâția bani, ca să înlocuiască un oraș întreg. Doamne, zice Duane, începând să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp fără plăcere încât câteva impulsuri rapide abia dacă puteau reseta sistemul. Luă legătura cu el folosind vechiul lui pseudonim secret de pe e-mail. El propuse micul dejun. —O schimbare, nu? Spectacolul de după joc, fără joc. Înainte, asta o scotea din sărite. Nu-și dorea decât să stea amândoi, măcar o dată, ca niște oameni civilizați, și să ia micul dejun la masă, în loc s-o șteargă ca niște răufăcători. Se întâlni cu el la Mary Ann, pe strada unde-și avea biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]