532 matches
-
deja. Pe Întuneric, nimeni nu băga de seamă prezența lui Julián. Trăiam din noapte și din tăcere. Pe măsură ce lunile treceau, m-am deprins să confund rutina cu normalitatea, iar cu timpul am ajuns să cred că planul meu fusese perfect. Sărmană neroadă. 12 1945, un an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
drept în frunte. „În veci n-o să te uit!“ a strigat el și s-a prăbușit pe loc. Eu... eu, Kolea, mi-am făcut cu cinste datoria, dar rușinea, „rușinea mă urmărește!“. Tu și Nina o să veniți la mormântul meu... „Sărmana Nina!“74 Înainte așa îi spuneam, Kolea, demult, încă din primele zile, și ei îi plăcea atât de mult... Nina, Nina! Ce am făcut cu soarta ta? De ce mă poți iubi, suflet răbdător? Mama ta are un suflet de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja „o durea inima“, dar - de mult sau nu - acum gândul cu privire la prinț îi displăcea cam prea vădit, propriu-zis pentru că o zăpăcea. Era vorba de o problemă care trebuia rezolvată imediat; dar nu numai că n-o putea rezolva, ci sărmana Lizaveta Prokofievna nici măcar nu-și putea formula problema foarte clar, oricât se străduia. Dificultatea era mare: „E bun prințul sau nu e bun? E bine sau nu e bine? Dacă nu-i bine (lucru neîndoielnic), atunci în ce fel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmi lipsesc, dar... Aglaia Ivanovna o să înțeleagă! O, întotdeauna am crezut că o să înțeleagă! — Nu, prințe, nu o să înțeleagă! Aglaia Ivanovna v-a iubit ca o femeie, ca un om... nu ca un spirit abstract. Și uite ce cred eu, sărmane prinț: cel mai sigur e că niciodată n-ați iubit-o nici pe una, nici pe cealaltă! Nu știu... se prea poate, se prea poate. Aveți dreptate în multe privințe, Evgheni Pavlovici. Sunteți extrem de inteligent, Evgheni Pavlovici. Ah, iar începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele destinului României. Astfel se explică de ce a participat ea la aproape toate formele de naționalism și de ce ea nu poate fi decât naționalistă. Este însă îndoielnic că forțele ei, că sărmanele ei resurse ar putea-o ajuta să dinamizeze o Românie crescută dintr-o viziune modernă. Ea nu este atât de puternică, încît opunând rezistență să devină reacționară; este însă destul de slabă pentru a deveni un anacronism. Ortodoxia ne-a ținut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înainte de a închide ochii. Are zâmbetul maicii sale... Se scutură ca zgâlțâit de friguri. Privirea iscoditoare a Liviei îl face să se controleze. În sufletul său însă, dorul neostoit repetă întruna: Scribonia, Scribonia... Ce mi-ai făcut...? O iartă imediat. Sărmana, s-a sacrificat de bunăvoie pentru a o scăpa pe fata lor de minciunile și intrigile care o prinseseră ca o pânză de păianjen. Trage cu putere aer pe nas. Singurul mod prin care a putut combate aceste cabale a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ajunge acum nici cel cultivat și în grășat, din care trei bucăți cântăresc o livră. Ce s-ar în tâmpla dacă și turmele ar refuza să se hrănească cu scaieții de pe câmp și ar pofti la niscaiva delicatețuri năstrușnice? Sărmanele dobi toace! Bine că nu știu că există ierburi care cresc doar pentru cei bogați. De câte ori nu i-a zis că roata se poate întoarce oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preajmă. Se agață de ea precum iedera de casă. O bate liniștitor cu palma peste braț. Încearcă să o recon forteze și să-i insufle curaj să reziste. Știe cât îi e de greu să ră mână mult timp nemișcată. Sărmana! Ce încet s-a dezvoltat! Mult mai târziu decât celelalte fete și nici acum nu le-a ajuns din urmă. Se cutremură. Nici în cazul Asiniei, tragerea la sorți cerută de lege nu s-a aplicat. A fost suficientă voința
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a luat-o înainte și o strigă să aștepte. Probabil a ridicat tonul fără să vrea, căci fata încremenește, prea speriată să mai facă vreo mișcare. Venind din urmă, Vipsania o încurajează cu un zâmbet blajin la drum. E nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius face greșeala să zăbovească în dreptul lui. — Stăpâne! îl imploră bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa, cu burta la gură, se căinează întruna bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A sunat deja de două ori azi. Înainte am vorbit la Telefoane - era o problemă cu linia. Înainte de asta, a venit la ușă un tip care vindea carne! — Ce fel de carne? — Nu l-am Întrebat. Carne pentru pisici, probabil. — Sărmana Julia. Ai reușit să scrii ceva? — Hm, foarte puțin. — Ai mai eliminat pe cineva? — Da, ca de obicei. — Chiar așa? Helen Își aranjă mai degajat receptorul la ureche. Pe cine? Pe doamna Rattigan? — Nu, doamna Rattigan a fost păsuită. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că ai fost luată prin surprindere de ceva. Acum s-a Împrăștiat zvonul că ai pîntecarie. O cercetă pe Viv. Dar chiar arăți rău. Viv Încercă să-i evite privirea, așa cum o făcuse Înainte cu Caroline. — Mă simt puțin rău. — Sărmana de tine. Ai nevoie de ceva care să te remonteze. Știu și cum. Jean, de la Expediții, a răspîndit vestea despre o petrecere. Unuia dintre băieții lor i-au ieșit hîrtiile de divorț azi și au nevoie de fete, de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
duse Înainte apoi În jos, printr-o pădure, iar după cîteva alte minute ieșiră la un lac. Apa era Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau vîrÎte una Într-alta, ca niște refugiați, pe o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ne transformă pe toți În băieți, nu-i așa? Lacul de-acasă, cînd eram copil, Îngheța uneori. Era mai mare ca ăsta. Sau mie mi se părea mai mare atunci. Tommy, Gerald și cu mine ieșeam și mergeam pe el. Sărmana maică-mea! Detesta chestia asta, credea c-o să ne Înnecăm cu toții. Eu nu-nțelegeam. Toți băieții pe care i-a cunoscut au fost omorîți unul după altul... Ți-e frig? Helen tremură. — Puțin, dădu ea din cap. Kay se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rău pentru o femeie trecută bine de cincizeci de ani, decît să descopere că soțul ei se culcă cu alta, care n-are decît puțin peste treizeci și care nu e chiar oricine, ci o ființă perfectă, așa cum e Lisa? Sărmana Linda. Chiar dacă ai izbuti să-ți salvezi căsnicia, cum ai putea vreodată să te mai privești În oglindă și să-ți placă ce vezi? Cum ai putea rezista să nu te compari mereu cu femeia mai tînără și mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi fost treaba mea și nici nu așteptam vreun răspuns. Urmează o lungă tăcere, apoi spune oftînd: — Trebuie să Înțelegi că sînt Însurat de treizeci și cinci de ani. Asta e foarte mult. Altceva nu a mai zis, dar nu era nevoie. Sărmana Linda. Lisa Îl sunase pe Michael după accident. Îi găsise numărul de la birou pe internet. Motivul telefonului fusese acela că dorise să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doi, poate mai mulți. Vom avea o familie adevărată. Pe zi ce trece, fericirea și mulțumirea mea cresc. Acum, Dan Îmi e cu adevărat cel mai bun prieten, soțul meu, iubitul meu, confidentul meu. După cum zicea Sally, e soțul perfect. Sărmana Sally, tot singură e și În căutari disperate. Cine ar fi crezut? Chiar dacă Michael și Linda nu sînt socrii ideali, am evoluat mult din vremurile acelea Întunecate. Mi-a luat timp Îndelungat ca să-l iert pe Michael. De fapt, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și râuri, și marea?”, prepelița răspunde, silindu-se să nu plângă: ,,Da, mamă...” Iată însă că în locul zilelor mari și frumoase au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă cutremur, ce-ar fi dacă ar trăi bietul tatăl tău? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate că nici tu n-ai fi unde ești, căci el nu te-ar fi lăsat pentru nimica-n lume. Dar eu, sărmană văduvă, ce să fac? Plâng și mă rog lui Dumnezeu să-ți poarte de grijă și să te apere și să-ți lumineze sufletul și cărările vieții... Acum barem de-ar veni odată pacea, să mai scape oamenii de chinuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă cred foarte român, dar asemenea exagerări sunt bolnăvicioase, hotărât bolnăvicioase, ca să nu zic periculoase... A doua zi toată Parva știa că Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindcă a auzit-o vorbind ungurește. Și toată lumea compătimea pe "sărmana Marta", proorocind că Apostol are să-și frângă gâtul dacă a apucat-o, în plin război, pe urmele răposatului Bologa. Seara, la "cazina" românească, unde se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se vorbi numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
loc? — Locul lui Fracasse. — E învățătoare? — Așa zice. Și primarul ce-a spus? — O, a fost numai zâmbet. Nu mai spune! — I-a zis: mă salvați! — „Mă salvați!“ — Da, chiar așa. Încă unul care are și alte gânduri... — Ce gânduri? — Sărmana de tine! Gândurile din pantaloni, dacă preferi, doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
șchiopăta, pășea pe picioare alăturate și, deși cam foarte roșie În obraz, nu părea să plângă, oricum, nu plângea c-o durea - după atâta amar de durere de-o Îndurase de la porcul de câine al lui Macarie, el o stricase, sărmana. Dac-ar fi venit la mine - să fi venit la mine, să mergem noi doi În tufiș - eu n-aș fi făcut una ca asta, să-mi fi dat un castel numai și numai de aur, cu cal cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că avea un frate care se refugiase la vreme și avea o situație bună în Germania Federală. Acesta reușise să-l răscumpere, cu câțiva ani în urmă, pe fiului unic al domnului Walter care venise să își vadă mama care, sărmana, era pe ducă. Prin el am primit câteva rânduri scrise de mâna lui Gerhard, al cărui scris și stil sec le-am recunoscut. Îmi scria că este și el dispus să facă pentru mine și pentru fetele mele de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]