530 matches
-
trist asupra misiunii autovehiculelor pe care le trimitea în diverse direcții. Fiecare mașină e dotată cu un aparat de făcut înghețată, murmură el. Două sortimente, asta-i tot - ciocolată și vanilie. Starea lui de spirit era aceeași cu cea a sărmanei Resi când îmi povestise cât de înfiorător de searbădă era slujba ei la o mașină de fabricat țigări în Dresda. — Când s-a terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mulți ani în urmă, la Zahorna... ”Az’ îi Vinerea Mare, dragu’ mamii... și s’îngroapi Sf. Aer...!” i-a spus, atunci, bunica Ileana, într-o vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își simțea bătăile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în urmă, la Zahorna... ”Az’ îi Vinerea Mare, dragu’ mamii... și s’îngroapi Sf. Aer...!” i-a spus, atunci, bunica Ileana, într-o vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își simțea bătăile inimii... Vocile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca niște grămezi de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și frunzele copacilor, ca un cântec abia șoptit... parcă ar fi spus: "Dormiți în pace... Dormiți în pace...!” Mai privi o dată, în urmă, spre mormânt murmurând cu glas sugrumat... "Sărmana mea Fată... sărmana mea Fată, dormi în pace!" Ceva murise și în el, odată cu ea. ... Era la o săptămână după Sf. Maria-Mare. În toată ziua aceea de 23 August, pe toate canalele de televiziune au fost transmise aspecte din "epoca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
clopot... gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui, și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt... - O, Doamne,... Ce să fac, Doamne?!... și, așteptă un semn de la Dumnezeu. Dar, semnul acela nu venea. -... Sărmana, sărmana de ea!... murmură el. Numai de suferință a avut parte, toată viața ei!... Și gândul îl purtă la copilăria ei, orfană de tată, încă, de când nici nu văzuse lumina zilei. Fata mea dragă... Fata mea!... oftă el din tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui, și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt... - O, Doamne,... Ce să fac, Doamne?!... și, așteptă un semn de la Dumnezeu. Dar, semnul acela nu venea. -... Sărmana, sărmana de ea!... murmură el. Numai de suferință a avut parte, toată viața ei!... Și gândul îl purtă la copilăria ei, orfană de tată, încă, de când nici nu văzuse lumina zilei. Fata mea dragă... Fata mea!... oftă el din tot sufletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un oraș cu adevărat liber; poate și Antonia ar fi luat-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce mișca În urbe. Pe urmă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele destinului României. Astfel se explică de ce a participat ea la aproape toate formele de naționalism și de ce ea nu poate fi decât naționalistă. Este însă îndoielnic că forțele ei, că sărmanele ei resurse ar putea-o ajuta să dinamizeze o Românie crescută dintr-o viziune modernă. Ea nu este atât de puternică, încît opunând rezistență să devină reacționară; este însă destul de slabă pentru a deveni un anacronism. Ortodoxia ne-a ținut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic; De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane! {EminescuOpVII 98} Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, or în pod în găvăună? De-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. - Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! - Si de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise cel tânăr și o lacrimă îi udă ochii, aș fi primit - o înapoi... N-aș fi fost supărat. Eu sunt un evreu sărac și mi-era dragă... Ce-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca fiii țării mele, ca cruda tiranie Sub care pleacă fruntea sărmana Românie! Eu te iubesc! o, mare, p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat cu vîntul și valurile tele! De cîte ori pe sînu-ți sau dupe-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
familia de la mizeria ce-o aștepta. Erau mai multe guri de hrănit, iar vederea începea să-l lase, în unele momente i se lăsa o ceață pe ochi. Caterina bombănea, arțăgoasă, fără să știe ce-o așteaptă; și ea suferea, sărmana, între ciocan și nicovală, între dorința de a-și vedea fiul în sutană și scutit de o viață de obidă și suferință, și cea de a-l lăsa să rămână acasă, după cum pretindea el. Putea să facă altceva? Încercase să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru a înțelege apoi adevărurile ce izvorăsc din ea. Desigur, dacă l-ar fi scris, ar fi adăugat mulțimii sale de păcate și pe acesta. O amintire îl răscoli ca imaginea unui tablou viu: verișoara sa Emilia. Vorbea cu umbrele, sărmana, atunci când o luau amețelile și cădea jos rămânând în starea aceea și trei, patru zile, în tăcerea cea mai întunecată, la recomandarea spițerului. Cât de frumoasă era Emilia; copil fiind, o privise în părțile ei intime, nu uitase nici acum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana bolnavă asupra tristei sale poziții. Câți oameni au avut credința, de acest 1 mai, să facă o singură zi ceea ce bătrânul meu preot a făcut timp de cincisprezece ani! Și totuși! Am observat acest preot și pot să vă asigur
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Un adult se adresează unui copil: "Nu te supăra, caut strada X". Copilul: Nu mă supăr, căutați-o". vi'') O doamnă se adresează unei fetițe care își suge degetul: "E bun, e bun ?" Fetița: "Vreți să gustați și dumneavoastră ?" vii) "Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al nostru, al tuturor celorlalți care-l iubim, și considerăm că este un abuz ca să ni-l luați mereu de la gură. Nu vă gândiți că doamna Pora este cea mai frustrată dintre noi toți? De când dumneavoastră ați monopolizat fundul președintelui, sărmana de ea, pupă mobila prin casă, pupă stâlpii de telegraf, barierele de cale ferată și cu privirea pierdută într-un neant doar de ea cunoscut, linge ore întregi, în neștire, receptorul telefonului. Și noi ceilalți, avem accese din acestea, dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de euro. Concluzia care se desprinde din toată această aventură, (pentru că guvernanții noștri și întreaga clasă politică așa o consideră), este că am aderat la Uniunea Europeană, nu ca să contribuie aceasta la dezvoltarea României, ci să contribuim noi la dezvoltarea ei, sărmana de ea! Iată așa s-a obținut ceea ce-i trebuia chelului din fruntea statului, tichia de mărgăritar! Și ca urmare a înțelepciunii „izvorâte" se sub tichie, se pare că decizia la care vor fi obligați să recurgă europenii va fi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de Iași, deși are casă făcută și la Scobâlțeni lângă Podul Iloaiei. Eu nu i-am mai văzut de foarte multă vreme dar mi-i amintesc deoarece erau niște figuri pitorești în satul nostru, atât mama lor care a murit sărmana căzând din pod prin 1981, cât și ei. Din galeria oamenilor din satul meu despre care vreau să scriu, aceste personaje nu aveau cum să lipsească. Suta Kili Era în sat la noi un om care parcă venea direct din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de euro. Concluzia care se desprinde din toată această aventură, (pentru că guvernanții noștri și întreaga clasă politică așa o consideră), este că am aderat la Uniunea Europeană, nu ca să contribuie aceasta la dezvoltarea României, ci să contribuim noi la dezvoltarea ei, sărmana de ea! Iată așa s-a obținut ceea ce-i trebuia chelului din fruntea statului, tichia de mărgăritar! Și ca urmare a înțelepciunii „izvorâte” se sub tichie, se pare că decizia la care vor fi obligați să recurgă europenii va fi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și adăugă: Mai am doi mai mici, pe care i-am lăsat la bunici... Pe băiat îl cheamă Mihai... Noi îi spunem Mihăiță. Intră în clasa întâia, acum în septembrie. Apoi și fetița de patru anișori, Cireșica. E tare slăbuță sărmana și nu mănâncă mai nimic, mititica. Mă gândesc numai la ea. Ba, să mă bată Dumnezeu! Mă gândesc la amândoi copii. Ce vină au sărăcuții de ei? Nu i-am lăsat niciodată așa mult timp singurei. Or fi sănătoși? Și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părăsit. S-o fi măritat cu un altul, mai știi? Îmi pare rău că nu și-a găsit o fată care să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă s-a întâmplat ieri. O seară în trei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară, ca să arunce vieții cea din urmă privire a ei. Vocea i se stinge treptat, e tot mai indistinctă, muzicianul orb abia o mai aude în timp ce se îndepărtează. Iar Sakagami
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lacrimi, suferință; lăcrămează; lovit; lovitură; mai mereu; de milă; milă; milos; mîrîie; mornîie; muzică; neajutorare; nemulțumire; nenorocire; neputință; nervi; nervoasă; niorcăială; obraz; ocărî; oftează; om; omul; palid; pix; plăpînd; preferință; proastă; probleme; rană; răsunător; rău; răutate; renaște; repede; salcie; sărat; sărmana; scîrbă; sensibilă; sensibilitate; sentimente; singurătate; soacră; strigă; a suferi; suferințe; din suflet; suflet; suspin; știu; timp; tipă stresată; tînguie; tragedie; trădare; trebuie să vezi de ce; a fi trist; tristă; tristeți; țipete; umăr; urlă; urlet; ușurare; vede; zbiară; zgomot; zgomotos; zice
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]