1,054 matches
-
amintesc și de modul ereditar de transmitere a averii lor. În multe documente greavii apar ca proprietari de mori, ceea ce duce la ideea că acestă activitate era unul din privilegiile acordate lor. ii erau membrii unei pături privilegiate ai societății săsești din Transilvania. Spre deosebire de majoritatea sașilor, greavii erau militari de carieră. Prin participarea la războaie sau bătălii, comunitatea își îndeplinea obligația de a pune la dispoziție soldați. În același timp, greavii aveau dreptul de judecată asupra populației săsești. Inițial, funcția se
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
privilegiate ai societății săsești din Transilvania. Spre deosebire de majoritatea sașilor, greavii erau militari de carieră. Prin participarea la războaie sau bătălii, comunitatea își îndeplinea obligația de a pune la dispoziție soldați. În același timp, greavii aveau dreptul de judecată asupra populației săsești. Inițial, funcția se obținea pe viață, ulterior a devenit ereditară. Cu toate acestea, greavul era un membru și nu un proprietar funciar al comunității pe care o conducea, motiv pentru care trebuia și el să plătească dările datorate regelui. Începând
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
un membru și nu un proprietar funciar al comunității pe care o conducea, motiv pentru care trebuia și el să plătească dările datorate regelui. Începând cu secolul al XIII-lea, unele familii de greavi au achiziționat pământuri și în afara teritoriilor săsești din Transilvania, au strâns legăturile cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
secolul al XIII-lea, unele familii de greavi au achiziționat pământuri și în afara teritoriilor săsești din Transilvania, au strâns legăturile cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
Ocna Sibiului își disputau de fapt supremația asupra aservirii mai multor localități din apropierea Sebeșului cu episcopul Transilvaniei. Mișcarea condusă de greavul Gaan este considerată a fi fost o revoltă similară cu cea a țărănimii române sau ungare împotriva aservirii comunităților săsești de către nobilimea feudală. Într-un mod similar au acționat și greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat greavi și în afara Transilvaniei
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat greavi și în afara Transilvaniei, cum ar fi Laurencius de Longo Campo, probabil ultimul comite săsesc al orașului Câmpulung, din Țara Românească. Relațiile dintre greavi și comunitățile pe care le conduceau a diferit în timp, de la un secol la altul, de la o regiune la alta și chiar de la o familie la alta. Unii au reușit să
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
Vulcan, mai demult "Vâlcândorf" (în dialectul săsesc "Wulkendref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Deține depozite minerale de cărbune și lignit. În secolul XIII este menționat pentru prima dată Vulcanul
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
o stradă principală, alungită, de-a lungul cărora se succedau case cu arhitectură identică (ca de exemplu la Cristian). În cazul în care existau mai multe străzi principale ("așezarea compactă"), legătura între acestea se făcea prin ulițe transversale (în cartierele săsești din Brașov, spre exemplu, sau în Râșnov). Aceste străzi pot să conveargă într-o piațetă centrală, mai ales în zona de șes, unde se întâlnește "satul compact adunat". Înspre zonele de munte, la Bran mai ales, satele sunt "risipite" pe
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
prezintă așezarea acareturilor pe toate laturile ocolului, formând o mică cetate întărită. Fața construcțiilor — realizate din lemn — este orientată către interior, iar curtea se pietruiește de cele mai multe ori. Casele sunt clădite „stânește”, bârnele fiind crestate la margini și suprapuse. Casele săsești aveau latura mai scurtă înspre stradă. Acoperișurile erau specifice, în două ape, prezentând înspre fațadă o mică structură piramidală de țigle, ce rezulta în urma intrării mai înăuntru a căpriorilor. Porțile gospodăriilor sunt largi, pentru a putea permite carelor încărcate să
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară în satul vecin. După cursurile școlii primare a făcut studiile medii în trei etape, și anume: clasele I-III, la gimnaziul săsesc din Reghin, clasele IV-VI, la liceul românesc din Reghin, iar ultimele două clase, a VII-a și a VIII-a (azi XI-XII), la Blaj, la Liceul „Sfântul Vasile”, distingându-se tot timpul printre cei mai buni elevi. La Liceul
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
poate fi datat decât aproximativ în intervalul de timp 1 septembrie 1447 - 31 august 1448. Primul act care atestă clar pe Vladislav pe tronul Țării Românești este o scrisoare a lui Iancu de Hunedoara datată 7 august 1448 către Universitatea săsească în care anunța participarea „[...] ilustrului principe, domnului Vladislav, voievodul Țării Transalpine [...]“. După această dată lucrurile se limpezesc. Încrederea arătată de voievodul Transilvaniei nu a fost trădată de Vladislav, căci în marea ofensivă din toamna acelui an i-a fost alături
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
-lea emite ordonanța din 22 august 1785 care suprima șerbia. Suprimarea definitivă a iobăgiei a avut loc abia în 1848. În ajunul revoluției de la 1848, din cele 1.960 de sate din Transilvania, mai puțin cele din scaunele secuiești și săsești, nu mai puțin de 1.866 erau sate de iobagi.
Șerb () [Corola-website/Science/330780_a_332109]
-
însă pastorul Schlattner a rămas la Roșia. De asemenea, a lucrat ca pastor în Penitenciarul Gherla (din 1992). Chiar și după pensionare a continuat să lucreze ca pastor în penitenciar și la Roșia, unde între timp nu mai există comunitatea săsească. Din 1991 este și preot misionar pentru penitenciarele din toată țara, având grijă nu numai de enoriașii evanghelici sași, ci și de femeile deținute și de cetățeni din Germania închiși în România. În ianuarie 2002 Eginald Schlattner a fost numit
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
2002 Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
a fost naționalizată. Tatăl zace în închisoare, mama este dispărută, iar tânărul Clemens lucrează într-o fabrică de porțelan și urmează școala la seral. Când o întâlnește pe românca Rodica, dragostea înlătură toate barierele. Reușește să se desprindă din educația săsească sau tradițiile vor învinge sentimentele? Acoperind perioada 1948 - 1951, acest roman completează "trilogia", situându-se, în timp, între primele două romane. Eginald Schlattner a afirmat că succesul cărților sale se datorează faptului că el continuă să trăiască în România: Astfel
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
i sau sașii transilvăneni (în , colocvial "Sachsen", în dialectul săsesc "Soxen") sunt o populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc, se constată într-un mod surprinzător și paradoxal, că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
încetățenit denumirea de "sas", germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași. La începuturile colonizării, denumirea de "sași" era dată minerilor săraci și persoanelor condamnate din Saxonia. Limba vorbită de sași a fost numită de sași, în dialectul săsesc "saksesch" (în ) abia relativ de curând, în timp ce țăranii înșiși își desemnau modul de vorbire ca "detsch" (în ), adică germană, în timp ce germana literară (în ) era denumită în dialectul săsesc "muëseresch", adică „limba soldaților austrieci”, văzuți de ei ca străini. Karl Kurt
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Saxonia. Limba vorbită de sași a fost numită de sași, în dialectul săsesc "saksesch" (în ) abia relativ de curând, în timp ce țăranii înșiși își desemnau modul de vorbire ca "detsch" (în ), adică germană, în timp ce germana literară (în ) era denumită în dialectul săsesc "muëseresch", adică „limba soldaților austrieci”, văzuți de ei ca străini. Karl Kurt Klein a avansat ideea că sașii nefiind „"Saxones"”, au primit numele de la cineva din afara Transilvaniei. În susținerea conceptului stau numele localităților întemeiate pe timpul colonizării, consemnate mai târziu, care
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
dialect „"Sessenhousn"”. Cum termenul de „"Sassen"” este folosit în Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-o pronunție nesaxonă „"Sachsen"”. Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune „"Sasse"” dar de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte ipoteze ar fi că: Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
de sași au fost organizate în Comitatul Sibiului sau "Provincia Sibiului". Ulterior, în prima jumătate a veacului al XIV-lea, în perioada guvernării regelui angevin Carol Robert de Anjou, probabil între anii 1325-1329, sașii s-au organizat în cadrul unor scaune săsești. i au trăit conform obiceiurilor lor vechi; se autoguvernau, organizați fiind într-o unitate administrativă mare numită "Königsboden". Existau însă și numeroase așezări săsești situate în afara acestui areal. Microregiunile populate de sași erau: Sașii au întemeiat așezări urbane și în afara
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
angevin Carol Robert de Anjou, probabil între anii 1325-1329, sașii s-au organizat în cadrul unor scaune săsești. i au trăit conform obiceiurilor lor vechi; se autoguvernau, organizați fiind într-o unitate administrativă mare numită "Königsboden". Existau însă și numeroase așezări săsești situate în afara acestui areal. Microregiunile populate de sași erau: Sașii au întemeiat așezări urbane și în afara arcului carpatic, precum Neamțul și Baia în Moldova, respectiv Câmpulung în Muntenia. Ultimul comite sas al Câmpulungului a fost comitele Laurențiu. Remarcabil este faptul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
fost comitele Laurențiu. Remarcabil este faptul că primii voievozi munteni și moldoveni care și-au afirmat independența față de Regatul Ungariei, Basarab I și Bogdan I, și-au ales drept loc de reședință orașele germane Câmpulung respectiv Baia. Multe din bisericile săsești care aparțin stilului romanic au fost ridicate în localitățile mai mici cam în aceeași perioadă și au fost construite pe baza unei idei unitare. Analizând stilul arhitectonic, W.Horwath trage concluzia că edificiile așezărilor indică faptul că cele mai vechi
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]