943 matches
-
și în final într-o seară ploioasă și cu multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul sincer al mamei i-au trezit lacrimile fetei, ce cădeau sacadat ca o ploaie de toamnă peste un câine creț, lățos, mare și leneș pe care l-a iubit din tot sufletul în primele clase de școală! Referință Bibliografică: Fetița bibelou și câinele fără umbrelă / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O chemare ... și un nume. Și de-aodată se-mpreună Cerul cu pământul tot Și îmbrățișați suspină, Un salvat și-un Salvator. Bate cald la ușa vieții Fiecărui pământean Prințul cerului! Mesia! Să le dea cerescul har. Șoapta
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
ayat (versuri). Sumarul nu e ordonat cronologic, ci în funcție de lungimea capitolelor, începând cu cele mai stufoase. Stilul - de asemenea foarte admirat - diferă la rândul său de la un capitol la altul, fiind uneori în proză, alteori în versuri. Sunt alternate fragmentele sacadate, repetitive, cu altele în stil epic, de respirație largă. Subiectele variază, mergând de la chestiuni de etică și legalitate, până la elemente științifice din cosmologie, despre natura divinității sau aspectele psihologice ale ființei umane. Limba Coranului este araba clasică, antică. Din acest
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă miroase a fum. Dar ce este
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare.Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă miroase a fum.Dar ce este
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
altă greșeală ! Doar nu am nimic cu ea, s-a mulțumit să spună cu lehamite. - Dar de ce țipai în seara aia? am întrebat eu din ce în ce mai iritată de amintirea acelei conversații incendiare. - Nu ți-am spus că eram nervos? O spusese sacadat, apăsând fiecare silabă, răstindu-se la mine, așa încât am închis, timp în care am băut încă o gură de vin. Ce impertinență!” vrea să ne împăcăm, dar s-a apucat să urle în telefon! Este totul pierdut, nu se mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
încrederea pe care mi-ați arătat-o și să vă arăt cum pot să răsplătesc eu sprijinul care mi se acordă, după care îl voi informa și pe Ilie Preda. Secretarul de partid izbucni în râs, un râs nervos și sacadat: - Mare șulfă ești, directore! Mihai Man nu căută să înțeleagă sensurile în care fusese folosit cuvântul „șulfă”. Se mulțumi să părăsească sediul clădirii cenușii, construind în minte scenariul după care își va juca rolul în fața contabilului-șef. Galiț avea să
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
în crengile mărului anotimpuri desenându-mi pe piele incantații coji nimeni nu-mi vede lipsa în fiecare scoică las răvașe și cu un gest alene le așez în nisip doar în partea stângă unde cordul lasă bătăile mai dese mai sacadate și calde dar nimeni nu-mi aude lipsa uneori aș vrea să dau pâinea inimii firimituri pradă păsărilor să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri ca nu cumva elixirul vieții să nu aibă hrană și să o ia razna
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]
-
mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminenței morții devine clară și pătrunzatoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipită sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental. Ele răman singurele stavile care-i forțează și-i opresc în această viață. Intuiesc cu acuratețe
BIBLIOTECA ENERGO – INFORMAŢIONALĂ de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345805_a_347134]
-
verde crud, zbârdăne pe deasupra suprafeței de apă lucioasa, din dimensiunile timpului. O petala a unei flori, cade la picioarele creșterii sale. O tânără cu picioare lungi, sculptează în curburi excitante, nisipul, răsfoind o carte. De la ferestra unui bloc, se aud sacadat sunete de toaca. O soartă toaca și bate cu nădejde, o vânata albă coapta. O clipă de viață a unei liniști de viață. Jos se aude cum o altă soarta, insă pipernicita, târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
sufla un vânt rece, învăluind totul într-o aură de melancolie universală. Îi veni în minte acea seară când, străin, se plimba aiurea pe străzi, cucerit de farmecul Vienei. Câteva trăsuri treceau dinspre Teatrul Imperial spărgând liniștea serii cu zgomotul sacadat al copitelor de cai călcând pe caldarâmul plin de băltoace în care frunzele intraseră-n descompunere, amintind de gropile Bucureștiului pe care-l părăsise decurând, după scurta perioadă a actoriei lui. Să fie acesta orașul cezaro-crăiesc, centrul lumii celei bune
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
se-arate în a vieții carte Luminări de fapte ... ÎNTRE LUMI Liniștea sapă adânc în fundamentul timpului Despică firul clipei în unde șovăelnice, Un trup încremenit dual, Lumină fir între viață și moarte Coboară sau urcă o dâră rece Pașii sacadați ai unei inimi cheamă lumina orbitoare. Tărâmul întunericului cald se pierde. Strigăt de viață, fericire. Clipă incertă dual sfâșiat de neant. Ochi încețoșați de lumină și întuneric Bucurie, trisțe Duplicitare trepte spre lumină. Mamă Prunc Infinit Tată. PUNTEA CERULUI limbi
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
trecut prin focul a trei războaie, lagăr și-a Franței rezistență Altul e Trofim rămas în munții Tatra sub semn Divin pe dealul TuHar din seva lui coboară mama, Ei de sus privesc azi cum liniștea e frântă de țăcănitul sacadat, Al unei mașini de scris la care se înfiripă romane de iubiri și doruri multe, Din amintiri de muze rătăcite, Sunteți speranța zilelor ce vor să vină, de viață lungă străjuită Când vremea o să mă ajungă Și muza dulce îmi
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
inocență, cealaltă iscoditoare, antrenate amândouă într-un joc subtil. „Tu ai numai viziuni despre bărbați!” îi sunau acum în urechi cuvintele Aialei, „Fată curată, pură, ei ți-au refuzat trupul și fecioria, mie mi-au înșelat dragostea... Nemernicii, era cuvântul sacadat. Și-apoi mai urmaseră câteva imprecații la adresa bărbaților: „orgolioși, împăunați, mărginiți...” Becky închise ochii să audă mai bine ceea ce memoria păstrase. Și-o aminti pe Aiala sculată în capul oaselor.O mână luneca cu gingășie pe coapsa ei. Cu cealaltă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
văd mergând cu viteză, cu sunetul acela de roți de fier, frământând șinele cu zgomot, ca un amant gelos. Mirosul de unsoare amestecat cu fier patinat... îmi lărgește nările în încercarea de a mă îmbăta cu aroma de ... tren. Ritmul sacadat al roților de tren îl asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul pământului răscolit? E doar o amintire... ca și trenul în care m-am pierdut ca identitate pentru a mă reinventa. Un alt început... ca și acest
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
dintre care, Cavaleria ușoară, un cadril, balete, Carnaval la Veneția, nelipsitul vals „Dunărea Albastră” și, la fel de nelipsit, „Radetzky March” după structura fiecărui concert anual, care se deschide cu o polkă repede și se sfârșește cu celebrul Marș Radetzky, în aplauzele sacadate ale fiecăruia,spre deliciul tuturor spectatorilor. Un moment comic a fost împărțirea de către tânărul dirijor a unor jucării și daruri, membrilor orchestrei, iar la sfârșit a primit și el o tichie albă de bucătar șef și o lingură uriașă, cu
CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348807_a_350136]
-
o avalanșă pe geam, deschizând porți, totul în odaie se preschimbă-n crini oriunde privesc, în frunte, buze deschise ahotnic spre prea mult alb ... În pământul scurs spre nicăieri, se prind rădăcini adânci, îmi strânge pieptul, șoaptele-ntre noi respiră sacadat, crinii cresc, mai mult, mai mult, se lipesc de cer, iubire, alb ... Zbor între luceferi cu liniștea sub braț, caut cu privirea o margine de crin, nu mai știu să găsesc resturi printre raze, aud doar cum se scriu cuvintele
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
macaz. Ținta era spre ținuturi noi, cu prieteni și cu surprize. ”Doamne, ce de surprize! Prevăd, de pe acum, c-or să-mi taie respirația.” Instinctiv inspiră adânc. Boarea răcoroasă îi invadă alveolele pulmonare, înviorând-o. Expiră lent și imită mersul sacadat: ”Te duc-te-aduc, te duc-te-aduc...” Locomotiva se străduia din răsputeri. Din când în când, se oprea să-și tragă sufletul și șuiera: ”Tu-tu! Tu-tu! Poftiți în vagoane!” A răspuns invitației. Era prea tentant ca să refuze. A ocupat un loc
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
simplu cuvânt, ci să le trăiești prin căldura aceasta a harului și să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum îl mai și schimonosim silindu-ne să terminăm cât mai repede slujbele, să cântăm cât mai sacadat Sfânta Liturghie, unde ar trebui să uităm de orice grijă lumească. Așadar, trăirea și suferința trezește în monah rugăciunea. Respectarea regulilor și rânduielilor, fără această trăire, naște împrăștierea și stinge duhul rugăciunii. Dumnezeu nu are nevoie să-i reciți rugăciuni
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
vindecător De sunt dezlănțuite furtuni și ape mari, stihii Sunt date să te curețe de sângele vărsat în bătălii Ți-ar place, știu , să porți pe spatele tău, în tăcere Armonia, oameni luminoși în cuget, mângâiere. OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme somnul de dimineață Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios El privește vasta întindere desfășurată în răcoare, Tăria cerului ce înveșmântează nopțile-n splendoare Din
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiasu să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit electrizant care purta călușarii la tensiuni înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase și
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Marița lui Gogonete se furișă pe ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Blănarului, unde fusese pentru prima oară la o vânătoare. S-a întors pe înserate, a mâncat repede și n-a mai ieșit din cameră până după miezul nopții. La un moment dat i-am auzit pașii și vocea scăzută, recitând sacadat. Mama mai trebăluia prin bucătărie, când el a intrat în vârful picioarelor, rugând-o să-l asculte: «Seceta a ucis orice boare de vânt...». Cunoașteți poezia din manualele de limba și literatura română. Nichita Stănescu a rămas surprins de strălucirea
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
-Știi? Alegoria Moarte-Nuntă... îmi desface penupțial perdelele să vină Lumina Ta! Dinainte de a fi Albul scrumierei din vis a fost Albastrul ceainicului din Abis ----------------- -Cât e ceasul? Din zbor de paseri corbul ciripește prin lumini în șiraguri... Acum îți vorbesc sacadat ca un Dans tandru, diamantin-E noapte-zi? Referință Bibliografică: ALEGORICEI MELE NENUNTIRI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1723, Anul V, 19 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ALEGORICEI MELE NENUNTIRI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372606_a_373935]