617 matches
-
natură încît să provoace în mod necesar toate acele rele care au urmat". 99. Acea luptă îngrozitoare nu a avut loc cu adevărat între Sacerdoți și imperiu, cum se crede de obicei în popor, ci a fost o luptă "în numele Sacerdoților și al imperiului", mai degrabă Sacerdoții erau împărți în două, o parte lupta pentru Biserică și reprezenta Biserica, iar cealaltă se lupta pentru sine împotriva Bisericii, pretinzînd că este plină de rîvnă pentru drepturile imperiului. Nobilii, ca și poporul, erau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
necesar toate acele rele care au urmat". 99. Acea luptă îngrozitoare nu a avut loc cu adevărat între Sacerdoți și imperiu, cum se crede de obicei în popor, ci a fost o luptă "în numele Sacerdoților și al imperiului", mai degrabă Sacerdoții erau împărți în două, o parte lupta pentru Biserică și reprezenta Biserica, iar cealaltă se lupta pentru sine împotriva Bisericii, pretinzînd că este plină de rîvnă pentru drepturile imperiului. Nobilii, ca și poporul, erau de partea Papei 217; iar împotriva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa cauză, să se lupte pentru sine în numele dreptului imperiului și cu ajutorul acestuia. Dar să-l ascultăm pe Pascal. El i-a scris împăratului în această manieră: "Este consfințit de poruncile legii divine și este interzis de sfintele canoane ca sacerdoții să se ocupe de treburile seculare sau să meargă la curte, decît în cazul în care trebuie să intervină în favoarea condamnaților sau a altora cărora li s-a făcut o nedreptate. Dar în părțile regatului Vostru, Episcopii și Abații se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de bunătate negativă nu este de ajuns ca să fii un bun creștin, ce să mai zicem despre un bun Episcop!? 114. Un alt principiu de neîncălcat al Bisericii referitor la alegerea Prelaților a fost ca întotdeauna "să fie ales un Sacerdot cunoscut, iubit și dorit de toți cei pe care va trebui să-i păstorească"253; deci de Clerul și de populația din dioceza căreia îi este destinat. Poate să fie vorba despre o persoană care să aibă mari calități, acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în cazuri rare. Un alt principiu trainic al Bisericii, o normă plină de înțelepciune și caritate a fost dată deoparte. 115. Un al treilea principiu neschimbat al Bisericii a fost acela ca "Episcopul să fi fost de mai multă vreme Sacerdot înscris în rîndurile Clerului din dioceza care trebuie guvernată și nu să fie adus din alt loc"254. Cel care a trăit și îmbătrînit, să zicem așa, în dioceză, cunoaște lucrurile, per-soanele, nevoile și mijloacele potrivite pentru a le satisface
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
inculcarea în popor a supunerii, a obedienței, a îndurării pînă și a celor mai mari oprimări. Poporul va asculta de la el învățătura blîndeții pe care el le-o va oferi ca pildă, dacă văd în el un om imparțial, un sacerdot al lui Cristos care nu are alt cod de conduită decît Evanghelia. Dar, dacă Episcopii sînt numiți de principe, dacă poporul vede în ei niște angajați ai suveranului, îi va considera că sînt de aceeași parte a intereselor principelui; cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se înalță să vorbească despre mijloacele de însănătoșire care îi rămîn Bisericii, priviți pe cel căruia îi aparține, ea poate fi a unui simplu credincios. Poate că este vreun biet preot care să aibă acest curaj. Și chiar doi bieți sacerdoți, fie lăudat adevărul, au fost cei care, în cele din urmă, au îndrăznit atunci cînd revoluția din Franța a negat Religiei catolice dreptul de a fi religie de stat să se prezinte cu rugăminți înaintea Episcopilor religiei lor să le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se facă deschis înaintea publicului", cel de al șaselea principiu pe care îl aplica în vremurile dintîi. Am văzut că vechii Episcopi se sfătuiau în toate cu poporul și cu Clerul și făceau aceasta și în privința bunurilor temporare. Mai mult, Sacerdoții și Diaconii care le administrau trebuiau să întrunească sufragiul poporului creștin, după tradiția apostolică 318. Cu ce delicată rezervă propune Sf. Pavel celor din Corint ca ei înșiși să-i aleagă pe cei care trebuie să ducă mai departe donațiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în acest mod, propria libertate, propunere inoportună, probabil, dar generoasă și demnă de primele vremuri ale Bisericii. 134 Matei, XXVIII, 20. 135 În Faptele Apostolilor se poate citi că Pavel și Barnaba "numeau prezbiteri în diferite Bisericii", deci Episcopi și Sacerdoți. C. XIV, 22. 136 Sf. Pavel l-a sfințit pe Titus ca Episcop de Creta; iar acum, scriindu-i, îi dă poruncă să facă și el același lucru în celelalte cetăți: "De aceea, spune, ți-am încredințat Creta, ca tu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopilor prin intermediul Clerului, poporului și Episcopilor provinciali. 142 Pentru a observa cît de strînsă era uniunea și dependența, în vremurile vechi, a popoarelor față de Episcopii lor, este de ajuns se deducem acest lucru dintr-o împrejurare în care nu numai Sacerdoții, dar și simplii enoriași, trecînd dintr-o provincie în alta, trebuiau să ia de la Episcopii lor scrisori pentru a demonstra că se aflau în comuniune cu Biserica. 143 Origen, In Iduc. Hom. IV. 144 Chiar și înainte de această epocă, împărații
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Epifanie, pe principiul din secolul al VI-lea al Patriarhului Constantinopolului, relatînd despre alegerea sa Pontifului Roman Ormisda, după ce a spus că a fost ales de împăratul Justin și de toți cei mari, a adăugat că "nu a lipsit consesnul Sacerdoților, monahilor și plebei" (Simul et sacerdotum et monacorum et fidelissimae plebis consensus accessit). Astfel, în același secol, scrisoarea supremului Pontif Agapit care a fost citită la Sinodul de la Constantinopol ținut sub Patriarhul Menna, vorbind despre alegerea acestuia, exprimă faptul că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Spania, de la Valencia și Ilerda, se confirmă normele Conciliul din Calcedonia. În Conciliul al II-lea de la Orléans din anul 533, c. 6, se decretează că, odată decedat Episcopul unei Dioceze, vecinul care vine să-i facă funeraliile, să adune Sacerdoții și să facă un inventar exact al lucrurilor acelei Biserici și să încredințeze custodia unor persoane vrednice și serioase, după cum spune Conciliul de la Riez. Conciliul al V-lea de la Paris, din anul 614, can. 7, decretează că nimeni nu are
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca Domnul să distrugă buzele ce poartă minciuna". Putem noi căpăta iertare înaintea Judecătorului Etern atunci cînd fie și numai tăcerea noastră a fost cauza pentru care Biserica a fost pîngărită cu roade amare și otrăvitoare? Cînd Domnul, dîndu-le învățătură Sacerdoților, i-a spus Profetului: "Te-am făcut apărătorul Casei lui Israel!" Este un apărător nevrednic cel care își uită datoria și își lasă cetatea să fie cucerită de dușmani. Ce responsabilitate rămîne Episcopilor Bisericii dacă serviciile pastorale și simbolurile, inelul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
îngăduim laicilor să preia ceea ce știm că aparține responsabilității Preoților, onoarea Bisericii ar ajunge la pămînt, vigoarea disciplinei ar păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a apăra Biserica, nu de a o trăda. În adevăr, atunci cînd Uzia și-a însușit preoția
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
făcute de Domnii acestei lumii celor din preajma lor?. 305 De Vita Contempl. L. II, c. X. 306 Acest lucru este subliniat de îndemnul Sf. Ciprian de a li se acorda celor doi lectori Clerinus și Aurelius aceeași parte ca și Sacerdoților ut et sportulis eisdem cum presbyteris honorentur (Ep. XXXIII), iar Sf. Grigore M, în diferite scrisori ale sale pe care le adresează unui Episcop, îndeamnă: De redditibus Ecclesiae, quartam in integro portionem Ecclesiae tuae Clericis, secundum meritum vel officium, sive
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe oaspetele său într-o prielnică lumină a aflărilor și devoalării misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
însuși actul intențional al conștiinței restitutive, care îl constituie. În fenomenologia muzicii, nimic nu e spus decât în funcție de ceea ce a fost și de ceea ce va fi. Actul restitutiv este un ritual de invocare a spiritului muzicii, pe care, asemeni unui sacerdot, îl oficiază dirijorul, întru geneza opusului sonor<footnote Idem, op. cit., 88-92. footnote>. De la înălțimea experienței didactice pe care o are, profesorul Dănceanu nu putea eluda problema învățământului muzical. Expunerea este ca o tușă singulară, accentuată și mohorâtă. Aici autorul nu
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători, au rostul de a fi "pepiniere profesorale" de "sacerdoți culturali" (Michailescu, 1888, pp. 158, 157). Ei vor fi cei care vor "aprinde lumina în lanternă" și vor împrăștia cuvântul noii evanghelii naționale. Educația, chiar dacă trebuie păstrată pe fundațiile moralității ortodoxe, nu mai poate rămâne în apanajul bisericii și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ar fi acelea - la toate Întrebările care ni se pun. Fiat scientia, pereat mundus - mi se pare singura deviză demnă de flamura unui cercetător, fie că ea Îl va conduce sub scut sau pe scut. Este treaba altora - politicieni, moraliști, sacerdoți - să ne tragă de mânecă, intrigați de hăurile și de tăcerile infinite pe care le cartografiază, uneori, aventura necontenită a spiritului iscoditor. Dar dacă romanii cei cumpătați și Înțelepți urmăreau cu atâta Îndârjire satisfacerea criteriilor abstracte ale Legii, nu cred
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
convingeri temeinice, convingeri reale, ale vieții" - de care vorbea Părintele Justin Pârvu - elitele interbelice creștine credeau în realitatea concretă a Întrupării. Astfel, omul devine real în virtutea acestui fapt major, mărturisind un crez al Adevărului. Intelectualul interbelic creștin nu era un sacerdot al nimicului, ci un protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o cunoaștere harică, cuminecătoare, ale cărei izvoare se regăsesc
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de dogmatism, acest mod al spiritului creștin nu poate fi despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dominată de o anume ideologie (teocrația creștină), existenței ei sacre și profane. Această înțelegere, fie intelectuală, fie populară, teoretică sau materială, este a unei lumi care acceptă ca factor suprem de control arhetipul divin, reprezentat de autocrat și de primul sacerdot (în cazul în care cele două funcții nu sunt deținute chiar de aceeași persoană). Lectura teoretică a imaginarului medieval (pe care o propun în capitolul Speculum speculorum) vizează așadar următoarele aspecte ale acestuia: structura internă generală ("radiografiată" printr-un filtru
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]