677 matches
-
prejudecăți, de mituri și fetișuri consacrate ale literaturii, prin alegerea unui unghi de vizionare inedit și prin asumarea unei atitudini ireverențioase față de convențiile de orice tip. Refractar la încremenirea în conformism, Marin Sorescu își manifestă, implicit, neîncrederea în spiritul solemn, sacerdotal, cultivat cu asiduitate de poeții șaizeciști. În genere, tot ceea ce admite determinări ca „înalt” și „nobil” pare să îi provoace idiosincrazii, iar inerția perpetuării comode a prejudecățiilor (inclusiv a acelora estetizante) îi stârnește apetitul parodic și verva iconoclastă. Încă din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Hodder and Stoughton, 1976, p. 61. (trad. n.) 526 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 320. 142 Cea de-a doua povestire ar părea, la o primă analiză, o critică severă la adresa clerului catolic corupt, incapabil de a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
d.Hr. Probleme de cronologietc "Probleme de cronologie" Ca pentru majoritatea operelor lui Plutarh, e greu de stabilit un raport strict cronologic Între cele trei „dialoguri pythice”. Știm că ele au fost scrise pe vremea când Plutarh Își exercita funcția sacerdotală la Delfi, adică de-a lungul mai multor pythiade (cf. An seni sit gerenda res publica, 792 f), iar, cum o pythiadă dura patru ani, putem presupune că e vorba de o perioadă de mai bine de 20 de ani
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Hodder and Stoughton, 1976, p. 61. (trad. n.) 526 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 320. 142 Cea de-a doua povestire ar părea, la o primă analiză, o critică severă la adresa clerului catolic corupt, incapabil de a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a căutat să împiedice agravarea amenințătoarei decăderi religioase și morale a poporului roman, începând o amplă operă de reactivare a religiei de stat și a unei convingeri care să o sprijine, eșuând tocmai din această cauză. În ciuda reorganizării vechilor colegii sacerdotale, restaurării sanctuarelor, reluării sărbătorilor religioase căzute în uitare. Nu a mai ajutat la nimic nici chemarea și reîntoarcerea membrilor principalelor familii pentru a-și asuma oficiile și funcțiunile religioase. Esența religioasă nu mai era în măsură să sprijine cultul abia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de frenezie după care avea să moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tău... Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și profeții. Atât din partea soldaților creștini, cât și din cea teologilor exista conștiința solidă de a fi soldatul lui Cristos, un popor sacerdotal care nu se lăsa condiționat de vreo putere civilă totalitară. În persecuția din februarie 303 nu mai era prigonit numele de creștin ca până atunci, ci refuzul de a sacrifica, iar efectele care derivau din aceasta au fost diferite pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul militar va fi complet acceptat și chiar impus creștinului de ierarhia ecleziastică. Atunci, când în poporul sacerdotal va avea loc o distincție între ecleziastici, cărora le va fi interzis să presteze serviciul militar în armată și restul laicilor, care vor fi însă obligați să intre structura militară. Pentru aceștia din urmă nu trebuia să mai existe nici o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mântuirea sa. Refuzul serviciului militar de către creștini este ilustrat în Contra Celsum, VIII, 73. La îndemnul adresat lor de către filozoful păgân, de a lupta și de se înrola pentru împărat, Origene îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt înrolați niciodată și sunt scutiți de serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome premier, Livres l et II, Paris-Tournai-Rome, 1927, p. 1. footnote>. Pentru tinerii teologi, opera patristică oferă idealul sacerdotal cunoscut prin studierea Sfinților Părinți care au fost prin excelență doctori, apologeți, sfinți, într-un cuvânt, adevărați preoți<footnote Ibidem, p. XVI. footnote>. În formarea viitorilor preoți, profesorilor de religie, studenților în teologie, precum și a bunilor creștini, studiul izvoarelor autentice
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
divinității pe pământ, unsul Domnului. Prin înființarea mitropoliei (este vorba de Mitropolia Țării Românești), el își consolida tronul și poziția, devenind, ca și împăratul bizantin, monarh civil și religios. Faptul de a fi "uns" conferea monarhului, ca și mitropolitului, prerogativele sacerdotale. Domnul era "uns" de mitropolit, dar mitropolitul la rândul lui trebuia să fie recunoscut ca păstor al credincioșilor de către domn." (Istoria Românilor, 2001, p. 250). Această relație, în perioada Evului Mediu, nu funcționa doar la nivel politic sau nu doar
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
cuvinte grecești, latinizate, care au intrat în vocabularul limbii române. Prin urmare, dacă ținem cont de informațiile Sfântului Paulin de Nola, de caracterul misionar al creștinismului primar, de stilul simplu, pe înțelesul tuturor, a scrierilor Sfântului Niceta, de ținuta sa sacerdotală, de zelul său apostolic în predicarea Evangheliei la numeroase populații, încă neîncreștinate, aflate printre daco-romanii băștinași, și dacă luăm în calcul faptul că „Dunărea n-a despărțit ci a unit pe locuitorii de pe cele două maluri ale ei”, putem conchide
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
i-a adresat Sfântului Niceta două poeme. Cele două călătorii - la Roma și la Nola - sunt foarte importante pentru întărirea ecumenicității la cumpăna dintre secolele IV și V. Desigur că Sfântul Niceta, care avea o bogată experiență literară, misionară și sacerdotală, a fost în măsură să evalueze literatura patristică apuseană și viața bisericească de la Nola, mai ales că Paulin era unul dintre cei mai culți oameni ai vremii sale, numărându-se între elevii lui Ausoniu și între prietenii Sfântului Ambrozie. Nola
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Massada era fondată desigur, cel puțin în parte, pe aceea a preoților de la Templul din Ierusalim. Mai multe surse evreiești vechi relatează episoade de sinucideri ale preoților la distrugerea Sanctuaruluiggg. Flavius Josephus evocă această sinucidere chiar ca o obligație sacerdotală, dar îi atribuie ideea lui Titus însuși, nu unei autorități evreiești. Asta nu înseamnă că nu a existat cu adevărat un ideal al morții voluntare, aparținând mediilor sacerdotale, în măsură să alimenteze ideologia rezistenței împotriva Romei. Acestea fiind spuse, se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la distrugerea Sanctuaruluiggg. Flavius Josephus evocă această sinucidere chiar ca o obligație sacerdotală, dar îi atribuie ideea lui Titus însuși, nu unei autorități evreiești. Asta nu înseamnă că nu a existat cu adevărat un ideal al morții voluntare, aparținând mediilor sacerdotale, în măsură să alimenteze ideologia rezistenței împotriva Romei. Acestea fiind spuse, se cuvine să distingem între martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mit politic reunește de altfel toate semnificațiile puse În joc de complexul fondator care ia naștere În jurul momentului 4 martie 1977. Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă Întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare Întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. (ă) Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile În ordine sau anunță pe cel care va veni, personajul său se implică Într-
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în medicină, s-a ajuns mai întâi la împletirea aspectelor caritabile ale activității medicale cu informațiile științifice drept principii de bază în activitatea curativă, percepută drept mult mai eficientă. În cele din urmă, avem de-a face cu dispariția imaginii sacerdotale a medicului, cu analizarea obiectivă și discutarea din varii perspective a progreselor medicale, cu pacienți din ce în ce mai bine informați, mai exigenți și interesați în consultarea mai multor specialiști și în aflarea mai multor opinii și argumente cu privire la problemele supuse analizei, și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, el însuși, un monologal care ține să își racordeze din nou lirica la matricea unei sensibilități po(i)etice aproape uitate, de care nu este străină aspirația spre revrăjirea lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența unor resurse existențiale limitate, atunci nu trebuie nimic pus în scenă, nu este nevoie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
critică și la public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să citească în cărțile lui Mihai Ursachi "o cale de a reconstitui unitatea primordială a lumii". Natural, o unitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
integrării în universul de adopție. Primăvara... descrie "fantasmele" celui care își trăiește propria libertate ca pe un "delir" din vechile rituri dionisiace de inițiere. Franța nu are constrîngeri pentru Miller, toate îi sînt accesibile, supunîndu-i-se ca sub magia unui act sacerdotal. Bineînțeles că o astfel de lume ideală nu există decît în mintea celui "evadat" din spațiul nativ al limitărilor nenumărate. Tabloul parizian e "pictat" din unghiul subiectivității invazive a lui Miller, iar nu din cel al obiectivității realiste. Lucrul face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se atestă că, deși nu au avut o scriere proprie, dacii s-au folosit în comunicare de scrierea greacă și apoi romană. Urmele de scriere continuă nu au fost descifrate însă. Ei produceau și aplicau cunoștințe avansate de medicină hieratică, sacerdotală (intermediară medicinii populare și medicinii culte), iar din relatările lui Iordanes, ale lui Strabon sau Caesar și din sanctuarele dezgropate la Grădiștea aflăm și despre cunoștințele lor de astronomie, matematică, biologie, geografie etc. Mai greu de atestat documentar sunt cunoștințele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l'homme même. În salonul ținut de Macedonski, un anumit ceremonial care deschide către o pătrundere treptată, ințiatică, într-un spațiu sacru al poeziei, cu revelarea funcțiilor sacerdotale ale unor obiecte (dintre care cel mai important este tronul pe care se așază oaspeții care citesc) poate face trecerea spre atelierul Ceciliei Cuțescu-Storck, aflat la parterul casei din strada Vasile Alecsandri, al cărui hall-atrium este decorat de pictoriță, reproducând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]