936 matches
-
judecători, procurori, grefiere... Dar, nu mă pot abține să nu menționez și un caz în care un judecător, probabil simpatizant al unui partid, s-a grăbit cu o decizie... hilară (evident, nelegală) ! Sper să nu fie nevoie să revenim ! Seriozitatea, sacralitatea unei instituții este dată de somptuozitatea edificiului (ca și la biserici), de ținuta obligatorie (ei, roba nu seamănă întrutotul cu sutana) și mai ales calitatea și profesionalismul oamenilor. Dacă despre oameni avem de spus și bune și rele (ca pretutindeni
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sunetul e): ” Unde vei găsi cuvěntul / Ce exprimă adevěrul? ” Și chiar să fie acest termen lipsit de "irizație mitică" (ca să ramânem la acest "argument" prin care se respinge ca falsă judecata rece!...), termen încărcat (și încărcând limba însăși) de trăsătura 'sacralitate', spre deosebire de corespondentul lui din celelalte limbi romanice, trăsătură pe care au sesizat-o foarte bine traducătorii textelor religioase, nefolosind sinonimul vorbă: "La-nceput a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu." Dar termeni precum pământ, mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
176 Illuminarea ca ritual liric / 188 13. Interpretarea anagogică a ritualurilor rosicruciene ca placă turnantă între tradiție, religii și francmasonerie / 190 Limbajul ritualului vieții pentru credința omului / 192 Abraxas. Arhiva Cuvântului / 194 Licorna, expresie a dogmei și liberă gândire / 197 SACRALITATEA CUVÂNTULUI PIERDUT ÎN POESIE 14. Nil nisi clavis deest / 203 Amalgamul lumilor ascunse / 205 15. Ros lucis / 211 Culegătorii de lumină / 218 16. Sator Arepo Tenet Opera Rotas / 223 Templele preistoriei pământului / 224 Ritualul limba universală a mesajului divin / 229
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Crucea latină, cea grecească 55, Tau, ankh, a Sfântului Andrei sau în furcă (Y)56 poate simboliza omul și extremitățile sale. Jocul culorilor diferă de-a lungul timpului: albul alternând între festivism sau fericire până la moarte și nenorocire, roșul între sacralitate și sângele eroic al morții, diferind între jocul anotimpurilor în creștinism, al gradelor inițiatice în francmasonerie, al stadialității universului în budism. La mayași cele patru puncte cardinale erau desemnate astfel: roșu-E, galben-S, negru-V, alb-N, Să nu uităm
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
era soarele care reprezenta simbolul divinității, la care se închinau strămoșii și era ceea ce azi înseamnă crucea pentru un creștin. Simbolurile dispar, divinitatea însă nu. Triunghiul echilateral reprezenta trinitatea și cerul. Mu avea trei insule separate, totuși indivizibilă ca putere, sacralitatea treimei păstrându-se în diferite variante până azi. Cele patru colțuri ale pământului formează pătratul și el încheie această triplă simbolistică tradițională. Remarcăm că cu cât ne distanțăm de începuturi, simbolurile devin mai complexe și mai încifrate. Nu numai în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dedicației din templu, în India cea dedicată lui Vishnu, în octombrie-noiembrie, după sezonul musonilor iar în Tibet în decembrie. Lămpile, indiferent unde erau așezate, în templu, acasă, la răscruce de drumuri, plutitoare pe râuri sau lacuri, reprezintă același mesaj de sacralitate al ritualului. Unele lămpi sunt făcute din sticlă, altele din lut sau din pastă de orez. Ceremonialul din Thailanda avea boluri din lut ce conțineau orez, semințe, fasole și ulei așezate în trei locuri diferite din templu opuse intrării și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu ar avea acces și dreptul să le cunoască. De fapt, nici n-am făcut-o. Ca și în mistere unde semnificația filosofică era mai presus de puterea de înțelegere a multora dintre participanți, semnificația acestui studiu rămâne deschisă tuturor. SACRALITATEA CUVÂNTULUI PIERDUT ÎN POESIE 14. Nil nisi clavis deest 499 Religia este imitarea adultului de către copil. Religia este închistarea în credințe trecute: mitologie, care înseamnă presupuneri, ipotezele nedeslușite despre încrederea în univers, declarațiile pe care le-au făcut unii oameni
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cristos. Magie și ocultism. Ritualul nu poate exista fără ca mediumul să ridice energia rugăciunii creștine sau a altor religii înspre eter. Mediumul extrage energie și din ambientul încăperii. Memoria regnurilor integrate face parte din identitatea eterică a încăperii. De aici sacralitatea templului și eficiența ritualului într-un spațiu consacrat. Prin intermediul numelor sacre din ebraică mulți gânditori, iluminați sau rosicrucieni, alchimiști, francmasoni sau părinți ai bisericii creau o legătură cu Dumnezeu, cu puterea magică a spiritului, fără nicio restricție impusă de doctrină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al Universului, fiind sistemul ierarhic ordonat de acesta, divizat în părți arhetipale asemănătoare semnelor zodiacale, elementelor și punctelor cardinale. Ca rezultat al acestei acțiuni ordonatoare asupra forțelor primitive, întregul univers coincide cu minunatul cosmos din care facem parte. Simbol al sacralității, cosmosul alchimic este identic celui creștin, hermetic, iudaic sau descris de Platon. Oul, viața și moartea, binele și răul, înțelepciunea și virtutea, iată cum Dumnezeu sălășluește în cosmosul creat de El. Și toate se desprind în versurile scrise și recitate dintodeauna
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
condensate în câteva versuri. Faptul că și azi poeții apelează la această formă de expresie lingvistică demonstrează puterea poesiei de a conduce prototipul inconștient, primitiv prin intensitate de credință și speranțe ale umanității. Formă și conținut în metafora ambiguității, iată sacralitatea unei arte regale. De ce să cadă pasărea obosită de zbor, pietrele, mărul? să spui bună ziua, și cuvintele să nu se prăbușească, ci să plutească prin cosmos întregi și palpabile, ducându-și dincolo de moartea ta, emoția...1112. Poeții deveniseră profeți ai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la divin nu explică nimic din marile arcane îmbrăcate în aurite alegorii și totuși prin vers ele devin explicabile. În hainele lor sacerdotale, poeții sunt profeți iar în timp, ajung să se transforme în ceea ce au propăvăduit o viață, acumulând sacralitatea, ajung ei înșiși Cuvântul. De cele mai multe ori acest zbor care înalță, desăvârșește și mântuie este o suspendare aparentă a realității. Deși el reprezintă adevărul, avem chiar tendința de a susține că fărâmele de invizibil ale spiritului nu sunt reale sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totalitatea artei regale. Este o transformare a limbajului primar în credință, o revoltă a Cuvântului adoptat de poet în fața lui Dumnezeu 1207. Astfel, poetul reușește să trăiască bucuria împlinirii în dumnezeire, D.H. Lawerence și Walt Withman exprimând aceleași idei resimt sacralitatea însuflețindu-i și determinând sacralitatea versurilor izvorâte din marea creație. Experiența spațială a poesiei include valori de referință ale poetului, locul său de naștere, (Fiind băiet, păduri cutreieram 1208), locul în care a întâlnit marea dragoste, scene din primul oraș
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
transformare a limbajului primar în credință, o revoltă a Cuvântului adoptat de poet în fața lui Dumnezeu 1207. Astfel, poetul reușește să trăiască bucuria împlinirii în dumnezeire, D.H. Lawerence și Walt Withman exprimând aceleași idei resimt sacralitatea însuflețindu-i și determinând sacralitatea versurilor izvorâte din marea creație. Experiența spațială a poesiei include valori de referință ale poetului, locul său de naștere, (Fiind băiet, păduri cutreieram 1208), locul în care a întâlnit marea dragoste, scene din primul oraș străin pe care l-a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a întâlnit marea dragoste, scene din primul oraș străin pe care l-a vizitat în tinerețe, templul în care a fost inițiat în credință sau într-un ordin, locuri care devin sursă de încântare a amintirilor și eminamente încărcate de sacralitate. În acestea el primește revelația realității, alta decât cea de toate zilele 1209. Astfel poesia sa recrează un spațiu divin, centru al universului propriu, experiențele sale ontologice ajutându-l să descopere esența lucrurilor, arcanele atât de mult ascunse privirilor lăuntrice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu două cozi ce atârnă și bat atunci când tobele se răsucesc. 76 În China ele puteau fi din piatră sau jad. 77 Compus dintr-un mâner, o ramă cu biele metalice transverse și discuri mobile, avea sunete ascuțite a căror sacralitate era întărită de faptul că erau purtate de femei din înalta societate. 78 Alături de toacă, cu diversele ei forme, în cultul creștin se mai întrebuințează, ca instrument de înștiințare a începutului slujbelor sau de marcare a unor momente importante din cadrul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate fi un imago mundi, putând fi remodelat în diverse forme, prin aceasta stabilindu-se sacralitatea sau caracterul profan al lumii. De la Zalmoxis la Genghis-Han"(1970) analizează mai multe legende sau mituri referitoare la jertfă, la populațiile războinice primitive, cunoscutele Mannerbiinde, din care făceau parte și daciilupi, purtători ai steagului cu stindardul animalului sălbatic, sau corespondențele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tantra sunt luate împreună. Trezirea șarpelui kundalini degajă o anume senzație de căldură. De fapt, kundalini simbolizează energia în yoga tantrică. Experimentând căldura, eroul, ca și zoghinul sau șamanul depășește condiția umană profană, o transcende, așadar, și se încorporează în sacralitate. Nici evocarea colonelului Thomas Edward Lawrence, scriitor, aventurier și soldat englez implicat în luptele de eliberare din deșertul Arabiei, nu este întamplatoare. Pe acesta „arșiță, aceea a Arabiei [...] 1-a lovit în creștet ca o sabie...”. Emisia aceasta energetică în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în casa iubitei, la căldura focului; natura din exterior devine un pretext pentru sentimentul de dragoste. Aparent, eul liric este adăpostit de ostilitatea naturii, despărțit de „geamuri”, horn”, în casa iubitei unde: „cald e aicea la tine”. Cu toate acestea, sacralitatea și căldura oferite de sentimentul de iubire sunt parcă inutile pentru eul în stare de hipnoză, care nuși poate desprinde atenția de la natura hibernală etxerioară. Dragostea devine o stare paradoxală sau ca un automatism psihic care păstrează rămășițele iluziei de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Nici măcar îngerii nu mai pot aduce pacea sufletului. Moartea groparului a lui Carlos Schwabe înfățișează îngerul negru, aducător de moarte, surprins într-un decor hibernal și sinistru de iarnă, în cimitir. Aripile ascuțite amplifică ideea de angoasă. Iubirea se îngroapă, sacralitatea cade și se rănește, sentimentul de iubire aparținând parcă de altă lume. O ipostază diferită a dragostei apare la Blaga, în poezia Cântecul focului. Profund filosofic, discursul liric marchează potențarea misterului. Dragostea lui Blaga devine elan, trăire plenară, departe de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dorind „s-o curățesc de carnea” (iubirea). Dragostea adevărată se realizează dincolo de carnal, la un plan superior, greu accesibil omului profan. De asemenea, poetul accentuează starea impură a omului, o stare care îl separă de divinitate și îl depărtează de sacralitatea și de puritatea sentimentului. „Ochii”, „gura” sunt considerate bariere către contopirea sufletelor în dragostea imaculată. Sufletul suferă, deci, o materializare, un proces de involuție prin manifestarea sa în „carne”, prin ascunderea sa în efemer. Voiculescu, așadar, lansează o viziune creștină
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o influență care corupe societatea (Manghani et al. 2006: 22). Definiția imaginii, oferită de Jean Baudrillard (1994) în Simulacra and Simulation, este combinația între sentimentele de dragoste și frica: În primul rând, imaginea este o apariție bună reprezentarea ține de sacralitate. În al doilea rând, este o apariție rea reprezentarea trimite la ceva malefic. În al treilea rând, încearcă să devină o apariție ține de vrăjitorie. În al patrulea rând, nu mai ține de apariție, ci se transformă în simulație". Această
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
oricărei stări sacre, și, un element ultim, definitoriu al oricărei religiozități. Așa ceva ar putea accepta până și un om care se definește pe sine ca areligios.” Desigur, această Împăcare cu lumea, ce conține În ea Însăși o nevoie profundă de sacralitate, este posibilă dacă individul este o ființă morală. Oricine este interesat de temeiurile prime ale condiției de om, va constata că ființa umană poate fi definită cel mai bine ca „O conștiință!”, Înțelegând prin aceasta o ființă morală, adică nu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
corectă din punct de vedere teoretic. Despre Dumnezeu, este de preferat să tăcem. Dar cu smerenie și fără orgolii.* De dorit este să explicăm că transcendența este o dimensiune În care omul Își găsește propria sa umanitate, că nevoia de sacralitate ne distinge fundamental de restul viețuitoarelor, ne Împlinește Întru umanitate. Autori de deosebită autoritate, precum Mircea Eliade sau G. Simmel - ne atrage atenția Nicolae Iuga În a sa Etică creștină - au subliniat cu claritate că experiența sacrului nu este ceva
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nu unidimensionaliza actul formativ. Profesorul de matematică trebuie să fie conștient că face nu numai educație științifică, ci și estetică, etică sau, de ce nu, religioasă; după cum și profesorul de religie nu se poate limita numai la cultivarea nevoii de sacralitate, implicându-se și În formarea morală, estetică și - din nou, de ce nu - științifică. În egală măsură, orice educator - pentru că „profesor de etică” nu există - trebuie să fie preocupat de regăsirea valorilor morale În orice activitate instructiv- formativă desfășurată. Responsabilitatea principală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]