1,527 matches
-
o fi micșorat sau ce? Dacă nu‑i ăsta, atunci chiar nu știu ce să mai zic, stai, ăsta trebuie să fie, că doar n‑o fi având vreun briceag la el, sau poate că da, ca să curețe mere sau să taie salam. Nu‑i cuțitul, e sula, fără nici un dubiu, fiindcă un cuțit arată altfel. Ăsta e, ura, l‑am prins! Hans e încă prostit de‑a binelea, dar Rainer a înțeles corect chemarea „Acum!“ de adineauri. Ușor ca aripa fluturelui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiar mai bine. N‑am nevoie decât de Sophie. Dacă ea mă iubește, pot să renunț până și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi și de unde nu mai poți ieși la suprafață decât dacă ești liderul lui sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Un pat care trebuie ocrotit, febră care‑ți trece, vizite la galeriile de artă, un „satisfăcător” la extemporal la latină, care se cere sărbătorit. Vizită la bunica. Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de onestitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice și pe ea cum a ridicat‑o pe Sophie adineauri. Hans vrea ca Anni să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între timp, Rainer și Hans o încadrează pe Sophie și‑și expun argumentele pentru care aceasta ar trebui să plece cu ei de la serbarea asta școlară plictisitoare, ca să poarte o discuție. Rainer mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans. Ei, atunci distracție plăcută, dragă Sophie. Anna se întoarce cu sandvișul, Hans culege nervos salamul, smulge și castraveciorul, iar acum Anna n‑are decât să se‑ndoape cu restul de pâine cu unt. Barem ei să i‑o plătească. Anna chiar o mănâncă, după care se îndreaptă hotărâtă spre closet, sperând să nu fie „ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
resimte și azi. Tata îl întreabă pe Rainer dacă după ce‑au terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care bat apropouri la adresa stării mintale a lui Rainer sau în care este vorba fățiș despre aceasta. Rainer pierde fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. — Și dacă trimiteți, ce? se înmuie nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale. Nea Gică o parcurse într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul, nea Gică? ziseră roboții. — Vai, rău îmi pare că cine m-a programat nu m-a programat să vă și... și... cum se zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cred că da, răspunse pilotul. Comandantul Aciobăniței apăsă butonul roșu. Se auzi un hârâit, apoi de lângă buton se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din interior unui după altul două sandviciuri cu unt și salam de vară. Comandantul luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un târziu comandantul Ion Aciobăniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numai zâmbete dar eu am evitat să-i vorbesc și am deschis frigiderul să-mi fac un sandviș, dar nu mai era nimic din ce cumpărasem în urmă cu două zile. Am întrebat-o iar ea mi-a spus că salamul de Sibiu mirosea urât și la aruncat, iar eu m-am făcut că o cred și am mers la culcare. Dimineața am plecat din nou la serviciu ca să-i predau gestiunea colegei mele deoarece primisem foarte multă marfă cu o
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
organice lichide. Apoi a venit stewardesele cu cărucioarele încărcate: „Cofee, tea, soft drinks...?” Cofi, i-am zis, și un pahar cu apă plată! Apoi am sosit micul dejun. O chiflișoară lunguiață tăiată în două și garnisită cu câteva rotițe de salam și o felie de cașcaval. Destul de gustoasă, dar cam subțirică! Hapciu, a exclamat finlandezul cel mare, după ce a devorat chifla din două mușcături. Ba culmea, a cerut stewardezei încă una! Și a primit! Micuțul samaritean, cu ochii înlăcrimați de atâta
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
sa carte și, cu nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita, la pomana vreunui mort, pâine, vin sau chiar sandviciuri cu salam și muștar. În vacarmul muzicii, care acoperea orice fel de voce, oricât de stridentă ar fi fost ea, și în jocul acela de lumini din metal, frânte sau chiar sparte, ca de puterea vreunui cutremur, întrebat fiind cât costă volumul
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
numi astfel îngrămădirea lucrurilor risipite, puse o față de masă care i s-a părut mai curată, două funduri de lemn pe care va pune puțină mămăliguță pe care o va face pe loc la ceaun. Va cumpăra puțină brânză și salam, și o sticlă de vin de la cărciuma din mijlocul comunei. Focul din sobă îi va încălzi, și după căteva guri de vin, va prinde mai mult curaj și-i va spune lui Lea tot oful lui de la inimioară. Convins că
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
că se câștigă bine acolo. Aveau și o călăuza, care, bineînțeles, trebuia plătită. „Daca vrei să mergi cu noi, fă rost de bani! Și pregătește un rucsac cu haine de schimb, haine de ploaie, încălțăminte pentru drumuri grele. Și mâncare: salam, cașcaval, conserve, cam pentru trei zile.” Știa din auzite că dacă îi vor prinde vor fi ținuți la beci și chiar bătuți. Era decisă să nu se dea bătută. Nu va fi prinsă sub nici o formă, era bună la fugă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
pentru aurul de la Brad și brazii de la Sinaia, pentru lacrimile mamelor ale căror feciori erau luați la oaste cu arcanul, pentru ușa lui Păcală și papornița lui Nea Mărin, Pentru troița de pe marginea drumului, pentru pastramă, brânza de Hârlău și salamul de Sibiu, pentru Dumbrava minunată, Moartea căprioarei, Mistrețul cu colți de argint și Cloșca cu puii de aur, pentru Gherla, Jilava, Sighet, Târgu Ocna și Pitești, pentru plopii fără soț, pentru somnoroasele păsărele și pentru ploaia din luna lui Marte
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
fotograf al orașului, un cetățean deosebit de devotat cauzei, responsabil, vajnic apărător al aceleiași morale, de data aceasta comuniste. Familia domnului profesor organiză cu prilejul primirii de către acesta a ajutorului unic de pensionare, un festin pe bază de iahnie de fasole, salam prăjit, tort din gris și vin de casă făcut din strugurii viței de vie care creștea pe balcon. La masa festivă dată în onoarea profesorului au luat parte și cei doi copii ai acestuia, cu familiile, respectiv soțiile și copilașii
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
românești. România miroase a noi, uni zic: " a oi și-a capre", sunt dejecții, torente, burniță și barbarie scuipate peste Daci, și, acceptate de noi actualii fără respect față de trecut! Coviltire, morți neîngropați în cimitire... așa un pic pe câmp! Salam împachetat în ziar. Românii, un popor din care mă trag - purificat fiind - România este țara mea, nu o țară străină, împiedicată în ne rosturi. România nu este o anexa neglijabilă de unde eu am ieșit precum mugurul verde la luminâ - cu
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc mare, care să alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
visez, uneori, cum mă striga când venea...trecea pe sub geamul casei, cu freza ei, modelată cu tot felul de cordeluțe (pe care taică-meu le ura...el ne voia cu părul lung, pe spate). Ne aducea, de obicei, pâine proaspătă, salam și roșii. Nimic pe lume nu era mai minunat decât veselia acestei gustări, când EA revenea acasă. De Florii, mergeam la biserică, cu haine noi. Era ca o „parada modei” (inclusiv după ce m-am măritat). Taică-meu avea scaun cumpărat
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
către noapte (moarte)... Mi-e bine cu tine, iubito, Chiar atunci când nu-ți convine... Unde te voi pierde Mi-e greu c-am să te pierd, iubito, în secolul ăsta, prea nesimțit pentru noi... chiar aici, unde o rudă de salam prost costă cât revista playboy... Mi-e greu c-am să te pierd Aici, unde gândul de ieri se vinde pe banii zilei de mâine, unde în loc de iubire se cere vin sau pâine... mi-e greu c-am să te
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
construiam piramidele? spuse Keops spre Kefren văzând atâția turiști. Furând o pâine a primit peste doi ani de închisoare. Acum mănâncă gratis mii de pâini pe banii mei. Flori de hârtie - caprele groparului nefericite. În curând toți vom mânca numai salam din plastic. La umbră sub Statuia Libertății - niciun fir de iarbă. Oare lumea din beton și sticlă e liberă? Sub iasomie - toropit de aromă un ultim nuntaș. Probabil e un burlac, altfel zăcea sub urzici. Polei pe stradă - după dric
KYOKA 2 de DAN NOREA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349894_a_351223]
-
minte, ci din lemn e capul celui care crede că umbra lui nu se mai vede, iar umbra este peste tot o umbră de biet dobitoc. A reuși să vezi în afara ta, aceasta este culmea înțelepciunii.Tzara nu a mâncat salam cu soia, aceasta ne confirmă chiar și Zoia Kosmodemianskaia, din filmul unde mult plângeam, acum vreo cincizeci și ceva de ani. Era real, se pare, nu spun ba, dar cu Tzara e altă dandana, că nimeni nu înțelegea, ce vrea
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
demi” : semieșec, semiimbecil, demisec, demi...virgină ) unt elvețian, pește congelat norvegian (6 lei, crapul de Dunăre e 14 lei), banane aduse cu viteza lui Usain Bolt direct din Jamaica (2,5 lei, iar merele noastre de Voinești 4,5 lei), salam cu dioxină adus(ă) din Irlanda, murături bulgărești murate direct la Kozlodui. În bucătărie tot așa: drojdie turcească, Delikat importat și distribuit de o firmă din Rep. Moldova, fasole albă cu bobul mic din China, usturoi tot din China, melcișori
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
stație la Lizeanu și să cetești ziarul, și să și mai vezi o blondă CĂ (deci nu chiar...) după ultima modă, e un act KHULTURAL suprem. KHULMEA KHULTURII! Plasa în care ne va pipica blondă va fi una plină cu salam, kar-taboașe, pele de purcel, ca de, fudulia e sora cu geni(ț)alitatea. Trivial dar real. Stai la colț, citești și tu un ziar...și vezi o bunăciune blondă, domni-ȘIOAU-LES în toată regula. Și-ți vine a regulariza prețurile până la
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
kilu', nici un amărât de parizer. Ce să faci? Cânți a pagubă. Băăi, ați dilit? Cum ma, să cânți un text de 2 lei, cu o blondă de 10 mui de euro? Ce mai, nu-l avem pe Guta, Adi Minune, Salam? Păi ăștia făceau texte beton. Rușiiineee! Guta îți dădea lecții. Salam producea cutremur da texte. Minune era marvelous, superman! Dar tu, Damian Drăghici l-ai luat pe Zâmbet...Trist. Și ai luat și o blondă surogat. Nici macar f()ocoasă nu
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]