1,131 matches
-
alți câini pe care îi cunoștea. — Violu’, Firiz și Trenul Nopții. Câinii ăștia au câștigat împreună șaisprezece lupte. Record absolut în Southern California pentru crescătoria unui singur om. Danny se întoarse cu fața spre voce. Un bărbat foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capăt se afla un fel de baracă: pereți scunzi din sârmă și un acoperiș de tablă. Găinile cotcodăceau înăuntru. Unele păsări țipau a omor sângeros. Buzz parcă și ieși din mașină, uitându-se prin plasa de sârmă. Doi bărbați cu salopete și cizme de cauciuc căsăpeau găinile, retezându-le gâtul cu lame ascuțite, montate pe bețe - bețele zoot pe care polițiștii le folosiseră la începutul anilor ’40, emasculându-i pe huliganii mexicani când le sfârtecau costumele zoot. Mânuitorii erau pricepuți: o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arăta ca un generator montat în spatele curții. Peste tot mirosea a animale, a pișat și căcat de animale. — Te deranjează mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și care se termina cu „sentința a fost executată”. Urma data. Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zile de libertate, ci cu bani. În scurt timp aveau să afle, de la unii mai vechi, cum să procedeze ca să nu fie acuzați de mituire. Comandantul strânsese tot detașamentul În careu. Soldații se străduiseră să se curețe cât de cât, salopetele umede miroseau a săpun de casă târguit de prin gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda În piepturi. Comandantul ordonase „pe loc repaus” și continuase discursul. Se crăcănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe dependenții de droguri cam cu patru la unu. Și mai erau și câțiva bulimici. Dar în tot grupul nu era decât un singur cartofor: Davy. Nu era de mirare că era complet dezamăgit. O femeie grasă, îmbrăcată într-o salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și buzele à la Elvis. Nu mănânc carne, i-am explicat stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
afară mi-ar fi fost teamă să am de-a face cu el, ca nu cumva cineva să-și închipuie că suntem împreună, pentru moment eram mult prea speriată ca să-mi mai pese. Fiindcă mă apărase de Sadie cea în salopetă portocalie, treceam fericită peste faptul că avea niște pantaloni ridicol de largi și că arăta ca un taur cu perucă buclată. —Unde mă duc pentru grupul lui Josephine? am întrebat eu. —Vino-ncoace să-ți arăt cum merge treaba! Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția hotelului TRANZIT. Intra în neagra salopetă ca într-o platoșă sfidătoare, asta era! Atât îi rămăsese, Sfidarea, și nu se plângea că e doar atât, nu, nu se plângea, bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească doamnei Ianuli. O văzuse, cândva, întâmplător, într-o librărie. Intr-o salopetă de mătase verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în jur de treizeci de ani, dar ținuta îi era ușoară și nepretențioasă ca a unei fete și mi s-a părut tonifiant faptul că o siluetă atât de minunată de femeie se poate arăta în public îmbrăcată într-o salopetă și o cămașă cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în sine, așa mi s-a părut, o indiferență față de părerile altora pe care nu o manifestă decât sufletele cele mai stabile, cu rădăcini adânci. Nu eram dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Marina Gonzalez, dar, conform oricărui standard obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o el. — Salopeta. Pictorilor le place să poarte salopete. Păcat că galeria lui Harry a dat faliment. Am fi putut să-i organizăm o expoziție. — Poate e iar însărcinată. Am văzut-o de vreo două ori cu soțul ei. Un tip înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o el. — Salopeta. Pictorilor le place să poarte salopete. Păcat că galeria lui Harry a dat faliment. Am fi putut să-i organizăm o expoziție. — Poate e iar însărcinată. Am văzut-o de vreo două ori cu soțul ei. Un tip înalt și blond, cu umeri largi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soțul ei. Un tip înalt și blond, cu umeri largi și o barbă rară. Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în fața ei, pe locul unde cu o clipă înainte se afla un autobuz, acum stătea un bărbat. — Abia m-am mutat în cartier, am continuat, și caut un magazin mai bun cu materiale pentru pictură. V-am văzut aici, în salopetă, și m-am gândit că trebuie să fiți chiar dumneavoastră pictoriță. Și așa mi-a venit ideea să vă întreb. M.F.P. a zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce face Tom, ce vreme frumoasă, îmi pare bine că te-am întâlnit și așa mai departe. Conversație de provincie în mijlocul unui oraș mare. Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în primele zile ale primului trimestru, însemna că vineri nu purtase salopeta pentru a masca vreo umflătură. Mi-am făcut o însemnare mentală, să-i spun lui Tom data viitoare când aveam să-l văd. Primul lucru pe care l-am făcut luni dimineață a fost să îi expediez colierul lui Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă" Julia a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă" Julia a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]