2,948 matches
-
mai trebui să facă sex niciodată, în vecii vecilor. Cu cât treaba devenea mai grea, cu atât se așteptau să câștige mai mult. Cu cât îi dureau mai mult să se atingă pe pielea crăpată sau să se întindă pe salteaua rece, scăldată în sudoare, cu atât mai luminos trebuia să-și închipuie viitorul. Fețele îi dureau de la atâta zâmbit. Îi ardea pielea înroșită de mângâieri. Cu cât maratonul dura mai mult, cu atât recompensa trebuia să crească la proporții tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și nestăvilit, s-o iubească, mânat de dorința adunată atâta amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
săptămâni mai Înainte simțise că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului strâmb, pielea rozulie, atât de nefirească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că e gata pentru prima oară după multă vreme să cadă Într-un somn lung și adânc. Z Își schimbase poziția pe pat, era acum așezată În spatele lui, Îi masa umerii cu cremă, iar Adam a simțit mișcarea ușoară a saltelei. Nu mai văzuse niciodată un pat atât de mare și de moale. Se imagina așezat În diagonală, nu credea că i-ar fi atârnat picioarele. Apoi s-a pomenit gândindu-se la Din, ghemuit Într-o celulă de Închisoare, ba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă întins cineva. Ce era oare cu imaginea asta? Când i se întipărise pe retină, acum câți ani oare? Da, avea și o fotografie, ea prinsă în fața unei forme de piatră, bătea vântul, ea avea părul desfăcut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. La început soarele o orbi, pe urmă începu să perceapă oameni, pălării, mingi, saltele, zgomotul mării. Avea un apăsător sentiment de pierdere a cuiva drag, apropiat. Se întoarse pe cearșaf, așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o poveste, îmi zicea Mihai în noaptea de Sânziene, când se deschiseseră cerurile, dar eu nu știam asta, eu eram pe spate, mă odihnesc, nu dorm, pe ceva ca un pat, ca o saltea, ce bine că sunt oameni în jur, ce bine că dansează, nu-i vedeam, doar umbrele mâinilor în aer cumva, mișcătoare, și trupul meu care nu mai putea, nu mai voia nimic și nu-l mai simțeam, îl abandonasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
șefului și continuă să vorbească cu ușurința celor care au văzut lumea: Ce să faci la noi, donșoară? Să umbli cu plasele pline Între slujbă și casă? Să te abonezi la HBO? Să te Îmbraci la Ștailman? Să te faci saltea la vun partid? Păi, să te ocupi cu arta la noi e moarte curată. Dacă nu ești pictor de bisericii, ca nepotu' meu. El nu-și bate capul ca Michelangelo, modelul lui totuși, dar pe stil ortodox, cu Capela Sixtină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afară să intre Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua pe relaxa vișinie de două persoane așezată pe un grătar din lemn de brad care depășea dimensiunile saltelei cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se obișnuiască. Deocamdată Însă se mulțumea să savureze sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e cam târziu pentru micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lui Olaf. Pluteam în pijamaua mortului. Pentru dormit, Sigrid își puse o cămășuță de noapte din satin imprimată cu cămășuțe de noapte din satin. -Este o punere în ramă, remarcai. -O să iau partea din stânga a patului. Se culcă pe salteaua de puf și adormi pe dată. Dacă sperasem un plan de seducție, ratasem. În vârful picioarelor, m-am dus în camera mea, fără să aprind lumina, ca să văd dacă eram supravegheați în continuare. Nu era încă întuneric de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pînă la cel mai mic detaliu. Cazarea în bungalow-uri sau în căsuțe cu cîte două paturi. Totul era la dispoziția noastră, oficiul pentru închirierea lenjeriei și veselei, echipamentul sportiv, undițele, cîrligele, mingile de handbal, terenul de tenis, mesele de ping-pong, saltelele, dușurile, știi la ce mă refer, i-a spus avînd o mică tresărire. Uite, îl vezi pe individul cu mustață de la masa din colț? îl întrebă din senin. Pun pariu că nu-i de pe-aici, uite-l cum adulmecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cont curent așa cum apare în scripte; ar însemna c... ne putem permite deficite externe mai mari. Din p...câte, nu știm cât sunt aceste sume. O alt... întrebare privește sustenabilitatea altor fluxuri de capital. Cand este vorba despre „bani de la saltea”, cantitatea, chiar si semnificativ..., este limitat.... Într...rile de capital speculativ nu sunt stabile. Banii de la conaționalii din str...în...țațe au un anumit grad de stabilitate, dar este greu de explicat de ce ar fi crescut sensibil în aceste prime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]