360 matches
-
îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Suntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele?"523. Rămânând fidel propriilor concepții politice, chiar și atunci când ele intră în contradicție cu cele ale partidului care susține financiar publicația la care scrie, Eminescu va atrage oprobiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul său Înghițitorul de săbii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
arderea și sacrificiul. Un fost artist de circ colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și mă-ntorc. Nu e altul decît trăsnitul regizor canadian care montează la Național "nerușinata" piesă. Cu el am întîlnire cordială. Și cu frumoasa lui blondă. Proaspăt ieșit din puful așternuturilor nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă în telefericul îmbătrînit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vreme schizofrenă, în plin congres al mînuitorilor pensonului și dălții, un veteran maestru al plasticii bahluiene asigura asistența de la tribună: Modernismul n-a ajuns la Iași. Reacția mută a miticilor dîmbovițeni: Aha, e pe la Bîrnova... Dispariția boemei? În comunism, împătimiții saltimbanci ai artei reușeau să prelungească, oarecum clandestin și oricum în date sumare, boema interbelică. Cea care mersese mînă în mînă cu marea creație. Făcînd celebre cafenele și restaurante. Dacă, în anii '60, la Restaurantul Casei Scriitorilor din Calea Victoriei libațiile prelungite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
625) Parada este o performanță colectivă, lineară, o procesiune făcută pentru un anumit public. Participanții au un comportament „special”, definit prin costumare, mascare, dans, defilare, muzică, purtarea unor anumite Însemne și a altor elemente dramatice. Aceștia sunt formații muzicale, dansatori, saltimbanci, actori costumați, persoane pe patine, bicicliști, oameni care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu doar la o firească grijă părintească, de asigurare a unui mediu nepervertit, ci și la cunoașterea înclinațiilor spre perversitate și corupție ale fiului, doar astfel ținute în frâu. Aflăm însă că Ismail izbutește să evadeze și, asemenea unui politician saltimbanc, se gătește și se "agață de grinzi"60, adică face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente sunt aluziile la obiceiul solicitării de mită
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]