921 matches
-
un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Rațional, Fazel ordonă fără Întârziere Încetarea operațiunii, ceru să se dea semnalul de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața pământului n-a mai rămas decât un vid imens, chinuitor de suflete. În tăcerea aceasta goală, glasul lui Petre cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă aprinsese văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
marș, mijlocul rămânând rezervat pentru maiorul Tănăsescu, însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor scăzuse la mai puțin de o treime. În afară de cei prăbușiți de gloanțe, mulți se refugiau prin ogrăzi ca să scape de urmărire, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se abată în curtea școlii, care se afla mai aproape. Tocmai când ajunse la poartă, din urmă răbufni o nouă salvă. " Vor să ne omoare pe toți, nu le-ar ajuta Dumnezeu!" își zise cu o undă de bucurie că el totuși a scăpat. Atunci simți o înțepătură în coșul pieptului, ușoară ca un junghi, și gura i se umplu de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar când m-am apucat să număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un galben grecesc din 1913... Voiam să spun: "Asta înseamnă că sânt două comori...", când am auzit o salvă de artilerie, foarte aproape. Am tresărit amândoi, și au tresărit și ceilalți. Am întors toți capetele spre vale. - Ce zici, Marine? strigă Popa de dincolo de șosea. Ce se-ntîmplă? - Mila lui Dumnezeu, părinte, îl încurajai eu. Poate să fie o coloană
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ai mă băieți, zice una dintre cele două doamne din patul din fața noastră, nu vreți și voi din cozonacul ăsta? — Ce tot spui? Io cre’ că cozonacii mei ies mai buni..., spune cealaltă doamnă rîzÎnd cu gura plină, Împrăștiind o salvă de firimituri nemasticate. Cozonacul, ambalat Într-o cutie albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care-l preia pe cel al volumului din 1976), reprezentată prin ceasul stelar, auzul și văzul din nori migratori, salvele luminii, traseul aural etc. și care amplifică solemnitatea poemelor. Horia Zilieru este, așadar, un artist profund original, autorul unei opere vaste și valoroase, caracterizate printr-o vitalitate de excepție, grație căreia, deși a fost traversat de atâtea experimente literare, a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ținând în mână cîte-o cunună de flori și cîte-o făclie. Toți ceilalți tineri vor coprinde loc în dreapta și în stânga mesei iar publicul va ocupa locul dinaintea și îndărătul mesei. c) Trei preoți în ornate vor împlini actul sînțirei. d) Trei salve vor anunța finirea ceremoniei bisericești, iar horul teologilor va cânta un imn religios. e) Apoi se va ținea de pe tribună cuvântarea festivă, în decursul căruia se vor aprinde făcliile la mormânt. f) După cuvântare se va înălța prezentul, în vederea publicului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se pe moment. În străinătate sau în pușcărie. Dacă era în State, aș fi primit vești de la ea. Mai ales azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în mijlocul ploii torențiale. Mai încearcă o dată! Te provoc! Cerul se despică, iar el căzu din nou la pământ. Când ajunseră în sfârșit la mașină, deja începuse să bată piatra. Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vouă, liberalilor din clasa de mijloc, vă place să-i oploșiți, dar eu nici măcar nu i-aș lăsa să se înmulțească. Avem nevoie de un dispozitiv de radiații sub barierele de la stadioane. Fiecare bărbat care trece pe-acolo primește o salvă de 900 raze roentgen în testicule. Nu i-ar durea deloc. N-or să știe ce s-a întîmplat pînă nu vor primi o carte postală micuță, împreună cu biletul de intrare, pe care scrie: „Stimate domn, acum poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va fi stăpânită de nici unul dintre ce care visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu atât mai mult cu cât vocea lui Bouche Dorée îi vorbește din scrisoarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și cu eleganța ofițerului-aristocrat ce și omagiază adversarii căzuți cu un buchet de trandafiri. Ca și în povestea lui Koinski, Pratt reconstituie, nuanțat și melancolic, fraternitatea stranie a războinicilor ce trece dincolo de granițe. Temutul „Baron Roșu” moare absurd, doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului este așezat pe pământul cu care s-a unit, în cele din urmă, pentru totdeauna. Corto contemplă, visător și trist, carnagiul la capătul căruia se va afla o pace inutilă și efemeră. Pe Frontul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este supus un om obișnuit din orașul tangoului. Ramon Rosales, mecanicul care dă viață exigentelor comenzi ale unui enigmatic vizitator, este proiectat, odată cu această întâlnire mirabilă, în arcanele unei conspirații ce depășește, prin anvergură, așteptă rile sale. Ca și Juan Salvo, „eternautul”, Rosales este chemat să vadă și să trăiască lucruri teribile și minunate. Lui Rosales îi este dat să cunoască partea secretă a unei lumi ce pare, la o privire inocentă, un spațiu ordonat și previzibil. Ca într-un film
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și peste continent. Juan Salvo, prietenii și familia sa, salvați de la moarte de izolarea lor în casa etanșă, sunt parte din umanitatea de robinsoni care trebuie să ia totul de la capăt, luptând cu o invazie ce are ca finalitate exterminarea totală și definitivă. Coșmar wellsian
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al unei dominații ce vlăguiește această parte de lume. Fulgii ucigași sunt un alt nume al continuei dominații exercitate asupra spațiului latino-american. Disperată, rezistența căreia i se alatură Salvo este cu atât mai eroică cu cât se îndreaptă împotriva unor inamici invizibili și coalizați cu lașitatea capitulardă a marilor puteri. Rasa vorace de marțieni a lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
marilor puteri. Rasa vorace de marțieni a lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul ei. Oricât de curajoasă, opoziția umană este inutilă și irelevantă. Aruncat în timp și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre rarii supraviețuitori ai hecatombei de zăpadă și de sânge. Eternaut, el este condamnat să cutreiere o zonă întunecată, vidată de speranță. Întoarcerea pe Pământ a eternautului este încărcată de paradoxul macabru ce domină istoria sa de la început
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
supraviețuitori ai hecatombei de zăpadă și de sânge. Eternaut, el este condamnat să cutreiere o zonă întunecată, vidată de speranță. Întoarcerea pe Pământ a eternautului este încărcată de paradoxul macabru ce domină istoria sa de la început. Argentina în care Juan Salvo revine este Argentina ce trăiește cu doi ani înainte ca invazia sfârșitului lumii să aibă loc, 1971. Pământul pe care ajunge eternautul este încă intact. Partida de belotă este pe cale de a începe, iar moartea nu s-a înstăpânit peste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și al așteptării. Martor indirect al apocalipsei, naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă o potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea și mizeria umană, Mort vine către prezent dinspre un trecut care nu încetează să îl bântuie, cu suita sa de vedenii. Stilistic și tematic, suita de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]