641 matches
-
politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii posesori ai literei și ai spiritului legii mozaice. Prin urmare, când și-au văzut templul distrus de către
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
urmare, când și-au văzut templul distrus de către evrei, au alcătuit o nouă recenzie a Torei, ca replică la versiunea iudaică, acuzându-i pe evrei că au modificat textul Torei, înfățișând eronat adevăratele tradiții. Mai mult, ori de câte ori vorbeau despre israeliți, samaritenii nu făceau referiri la Ierusalim și la Sion, ci la Sichem și Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versiunea iudaică, acuzându-i pe evrei că au modificat textul Torei, înfățișând eronat adevăratele tradiții. Mai mult, ori de câte ori vorbeau despre israeliți, samaritenii nu făceau referiri la Ierusalim și la Sion, ci la Sichem și Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și fragmentele descoperite la Qumran ne determină să credem că cele două surse au un fond comun și deci o vârstă comună. Prin urmare, ortografia samariteană nu reprezintă o ameliorare medievală a vocalizării, ci dimpotrivă, reflectă practicile scribale de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
valorile fonetice ale citirii Bibliei, așa cum s-a transmis din generație în generație; între secolele VI-VII, cel puțin trei tradiții diferite au conturat sistemele de redare grafică a sunetelor, dintre care sistemul tiberian a devenit normativ. La rândul lor, samaritenii au inventat o serie de semne care se pun deasupra literelor, fără a le închega însă într-un sistem obligatoriu. Pe lângă faptul că nu este întrebuințat în mod constant, acest sistem este foarte puțin abordat în gramaticile samaritene. Din moment ce preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o serie de semne care se pun deasupra literelor, fără a le închega însă într-un sistem obligatoriu. Pe lângă faptul că nu este întrebuințat în mod constant, acest sistem este foarte puțin abordat în gramaticile samaritene. Din moment ce preocuparea principală a samaritenilor era transmiterea orală a Legii, reproducerea scrisă a vocalelor nu prezintă coerența necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității samaritene, diferă foarte mult în privința structurii, a limbii și uneori a conținutului, de forma pe care o au în iudaism. Evreii și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
limbii și uneori a conținutului, de forma pe care o au în iudaism. Evreii și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau mult mai puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau mult mai puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru este absolut necesar pentru o mai bună înțelegere a sa. Acesta este și motivul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru este absolut necesar pentru o mai bună înțelegere a sa. Acesta este și motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe de altă parte, dacă aceste manuscrise „protosamaritene” de la Qumran nu ar fi fost descoperite, s-ar fi ajuns destul de greu la ipoteza potrivit căreia textul Pentateuhului samaritean este constituit din două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe de altă parte, dacă aceste manuscrise „protosamaritene” de la Qumran nu ar fi fost descoperite, s-ar fi ajuns destul de greu la ipoteza potrivit căreia textul Pentateuhului samaritean este constituit din două niveluri. Primul nivel corespunde unui anumit tip de text „palestinian” atestat de manuscrisele „protosamaritene” deja menționate. Al doilea nivel, mai recent, corespunde actualei recenzii samaritene. Întrucât această recenzie este destul de superficială, schimbările făcute în text sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samariteană; de exemplu, pasajul în care se spune că locul ales de YHWH pentru construirea templului este Muntele Garizim, și nu Muntele Sion. În toate versetele din Biblia ebraică în care se vorbește despre Ierusalim ca loc central de închinare, samaritenii au inserat propriul lor centru, Muntele Garizim: <yzyrg rh (un singur cuvânt în ortografierea lor). Această schimbare apare în ambele versiuni ale Decalogului, drept a zecea poruncă 1, referitoare la sfințenia muntelui Garizim. De asemenea, aceeași înlocuire o întâlnim la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
citim „muntele Garizim”, referitor la locul în care li se poruncește israeliților să își ridice altarul după trecerea Iordanului 1. Samaritanismul trebuie înțeles mai curând ca o variantă a iudaismului, decât ca o religie independentă de orice influență iudaică 2; samaritenii aparțin lumii iudaice întrucât ei înșiși pretind că sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor vechiului Israel. De altfel, această pretenție îi plasează într-un conflict permanent cu evreii. Faptul că „Manuscrisul războiului” (I QM) vorbește despre posibilitatea unei reconcilieri între cele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reconcilieri între cele două ramuri ale Israelului - iudaică și samariteană - demonstrează că ambele erau conștiente de originea lor comună și continuau să spere într-o posibile reunire. Alături de Templu, Tora reprezenta unul din cei doi stâlpi de bază ai iudaismului. Samaritenii cunoșteau foarte bine diferența rabinică și fariseică dintre Tora orală și cea scrisă, însă nu le acordau același statut. Tradiția nu este doar o altă expresie a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin pentru o mai bună înțelegere a Torei. Prin urmare, samaritanismul se conducea în mare măsură după un gen de principiu sola Scriptura. În materie de legi, samaritenii aveau multe în comun cu saducheii, din moment ce și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a opta; împlinirea corectă și la timp a acestui rit era atât de importantă pentru ei, încât, uneori, în disputele lor cu evreii, îi numeau pe aceștia „cei netăiați împrejur”, adică „cei ce nu aparțin adevăratului Israel”1. În plus, samaritenii respectau cu strictețe tot ceea ce era scris în legea lui Moise, care reprezenta pentru ei singura Scriptură. Păstrau totuși, în tradiția lor, scrieri cu pasaje din Primii Profeți (deși într-o formă care se îndepărta ușor de la ceea ce era scris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]