KorAP: Find »[drukola/base=samaritean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...26 >

641 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

o serie de semne care se pun deasupra literelor, fără a le închega însă într-un sistem obligatoriu. Pe lângă faptul că nu este întrebuințat în mod constant, acest sistem este foarte puțin abordat în gramaticile samaritene. Din moment ce preocuparea principală a samaritenilor era transmiterea orală a Legii, reproducerea scrisă a vocalelor nu prezintă coerența necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității samaritene, diferă foarte mult în privința structurii, a limbii și uneori a conținutului, de forma pe care o au în iudaism. Evreii și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
limbii și uneori a conținutului, de forma pe care o au în iudaism. Evreii și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau mult mai puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau mult mai puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru este absolut necesar pentru o mai bună înțelegere a sa. Acesta este și motivul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru este absolut necesar pentru o mai bună înțelegere a sa. Acesta este și motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe de altă parte, dacă aceste manuscrise „protosamaritene” de la Qumran nu ar fi fost descoperite, s-ar fi ajuns destul de greu la ipoteza potrivit căreia textul Pentateuhului samaritean este constituit din două

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe de altă parte, dacă aceste manuscrise „protosamaritene” de la Qumran nu ar fi fost descoperite, s-ar fi ajuns destul de greu la ipoteza potrivit căreia textul Pentateuhului samaritean este constituit din două niveluri. Primul nivel corespunde unui anumit tip de text „palestinian” atestat de manuscrisele „protosamaritene” deja menționate. Al doilea nivel, mai recent, corespunde actualei recenzii samaritene. Întrucât această recenzie este destul de superficială, schimbările făcute în text sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
samariteană; de exemplu, pasajul în care se spune că locul ales de YHWH pentru construirea templului este Muntele Garizim, și nu Muntele Sion. În toate versetele din Biblia ebraică în care se vorbește despre Ierusalim ca loc central de închinare, samaritenii au inserat propriul lor centru, Muntele Garizim: <yzyrg rh (un singur cuvânt în ortografierea lor). Această schimbare apare în ambele versiuni ale Decalogului, drept a zecea poruncă 1, referitoare la sfințenia muntelui Garizim. De asemenea, aceeași înlocuire o întâlnim la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
citim „muntele Garizim”, referitor la locul în care li se poruncește israeliților să își ridice altarul după trecerea Iordanului 1. Samaritanismul trebuie înțeles mai curând ca o variantă a iudaismului, decât ca o religie independentă de orice influență iudaică 2; samaritenii aparțin lumii iudaice întrucât ei înșiși pretind că sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor vechiului Israel. De altfel, această pretenție îi plasează într-un conflict permanent cu evreii. Faptul că „Manuscrisul războiului” (I QM) vorbește despre posibilitatea unei reconcilieri între cele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
reconcilieri între cele două ramuri ale Israelului - iudaică și samariteană - demonstrează că ambele erau conștiente de originea lor comună și continuau să spere într-o posibile reunire. Alături de Templu, Tora reprezenta unul din cei doi stâlpi de bază ai iudaismului. Samaritenii cunoșteau foarte bine diferența rabinică și fariseică dintre Tora orală și cea scrisă, însă nu le acordau același statut. Tradiția nu este doar o altă expresie a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin pentru o mai bună înțelegere a Torei. Prin urmare, samaritanismul se conducea în mare măsură după un gen de principiu sola Scriptura. În materie de legi, samaritenii aveau multe în comun cu saducheii, din moment ce și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a opta; împlinirea corectă și la timp a acestui rit era atât de importantă pentru ei, încât, uneori, în disputele lor cu evreii, îi numeau pe aceștia „cei netăiați împrejur”, adică „cei ce nu aparțin adevăratului Israel”1. În plus, samaritenii respectau cu strictețe tot ceea ce era scris în legea lui Moise, care reprezenta pentru ei singura Scriptură. Păstrau totuși, în tradiția lor, scrieri cu pasaje din Primii Profeți (deși într-o formă care se îndepărta ușor de la ceea ce era scris

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
literală a versetului „Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultați” (Deut. 18,15), în sensul că Domnul le va trimite un profet asemenea lui Moise. Samaritenii înțelegeau din aceasta că, după Moise, va mai fi un singur profet, Mesia, care va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se numea el însuși profet, iar pe Amos, Osea și Isaia îi socoteau „vrăjitori”2. Samaritenii au avut discuții aprinse referitoare la autoritatea celor care interpretau Tora: preoții sau înțelepții. Preoții aveau ultimul cuvânt în problemele legate de transmiterea doctrinelor secrete, a calendarului și a citirii Torei în sinagogi 3. În ceea ce privea aspectele legate de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a calendarului și a citirii Torei în sinagogi 3. În ceea ce privea aspectele legate de halakhah 4, unii erau de părere că autoritatea de decizie le revine preoților, iar alții atribuiau acest rol înțelepților, fie ei preoți sau nu. Pentru samariteni, pronunțarea corectă a cuvintelor unui text din Tora era de primă importanță. Înțelepții aveau autoritatea de a exprima opinii legate de doctrină și de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei. Julio Trebolle Barrera este chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct, între saduchei și samariteni să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită afinitate între

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită afinitate între samariteni și esenieni, din moment ce și aceștia din urmă îi socoteau nelegitimi pe preoții de la Ierusalim. Esenienii nu respingeau legitimitatea pretenției sadochite la funcția de mare arhiereu, ci numai pretențiile preoților contemporani de a sluji. Alături de alte comunități iudaice din diaspora, cum

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sluji. Alături de alte comunități iudaice din diaspora, cum ar fi cea de la Elefantine, comunitatea de la Qumran accepta legitimitatea preoției sadochite și recunoștea drept adevărat locul Templului din Ierusalim 3. Mișna și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
accepta legitimitatea preoției sadochite și recunoștea drept adevărat locul Templului din Ierusalim 3. Mișna și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]