583 matches
-
simple, iar în muzică este numită „undă fundamentală” (unda cea mai puternică, cea care determină nota muzicii) și „armonice”. Numărul și specificitatea armonicelor dau „personalitate” unui instrument muzical și ne fac să percepem diferit aceeași notă cântată la pian, la saxofon sau chiar de vocea umană. Acest fenomen al frecvenței ne permite să înțelegem două importante noțiuni muzicale: octava și acordurile. Octava corespunde cu aproximație dublării frecvenței pentru fiecare distanță de opt sunete (de exemplu, notelor do le corespund 16, 32
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
119 și 276, magazinul Bucur Obor), pentru a introduce apoi în scenă - după o enumerare arborescentă, în spirit dimovian - personajul (colectiv, deocamdată): „elevele în practică de la liceul Economic doi”: „Farfise dulci ca-n București/în toată lumea nu găsești./ Și pentru saxofoane și chitări e ușor: de la gară cu 24, 27, 26 sau cu 119 sau 276 până la magazinul Bucur Obor/Acolo sunt raioane speciale/cu hârtie fotografică, tișlaifăre, portocale/jocuri optice, autosalvări/rechizite și peisaje sculptate în lumânări./ Acolo te servesc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asortează“ muzica cu starea lor de spirit, pentru că, de cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața noastră; ea este o necesitate, o oglindă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
asortează“ muzica cu starea lor de spirit, pentru că, de cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața noastră; ea este o necesitate, o oglindă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe piață. În cazul efectelor externe negative, acțiunea unui agent diminuează direct bunăstarea altor membri ai colectivității. De exemplu: o uzină care deversează deșeurile într-un rîu, sau eliminarea masivă de gaze toxice în atmosferă, sau vecinul care exersează la saxofon la miezul nopții, sau individul care se urcă beat la volan, eventual și fără permis de conducere etc. În cazul efectelor pozitive, alegerile individuale contribuie la ameliorarea satisfacției restului colectivității. De exemplu, ameliorarea igienei, a stadiului de sănătate sau a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de fanfară. Elevii studiază un instrument muzical de suflat sau de percuție. Din pleiada celor mai în vârstă se remarcă profesorii A.I. Doncenco la tubă, P.I. Focșa la trombon, V. Pribora și I. Teacă la trompetă, I.C. Gromakov la bariton, saxofon, K. Topolnițki și A. Chițan la clarinet, I.Ivanes la bariton. O altă pleiadă de pedagogi mai tineri au suplinit această secție pe când director era cel care cânta la trombon, Gr. Zănoagă. A crescut numărul de elevi la această secție
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
secție și evident numărul de profesori. Dintre profesorii mai tineri fac parte D. Cojoc, V. Mârzac, M. Boldescu - trompetă, M. Roșca - tubă, I. Roșca - flaut, V. Smântână, V. Cebotari și L. Sazanski - trombon, A. Pasternac - bariton, Gh. Duminică la clarinet, saxofon. De remarcat faptul, că fanfara există la fiecare an de studii. Fanfara secției a participat la mai multe concursuri, de exemplu, la Vilnus - în 1988, la Moscova - în 1990. Pe parcursul anilor această secție au absolvit o circa 100 de conducători
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
trompetă 3. Porcesu Marin trompetă 4. Vozinschi Alexandru trompetă 5. Clipca Anatol trompetă 6. Cibotar Vasile trompetă 7. Proca Gheorghe baritont 8. Valentin Istrate clarinet 9. Postovan Dumitru tubă 10. Cemortan Victor trombon 11. Mazur Veceslav tubă 12. Bacuș Igor saxofon 13. Sveț Eduard tobă
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt circul, varietățile, cabaretul, ei scriu împreună, în 1926, Royal-Palace, operă ce deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică populară, saxofon, ritmuri de foxtrot. În aceste două mari opere care constituie, după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa cămășii. A fi pictat: nasul verde, urechile indigo, gura portocalie. Și a i se cânta dedesubt din saxofon"70. În Neguțătorul de ochelari, repere intertextuale (în dublul sens temporal) pentru umorul absurd al dialogului descoperim atât la Caragiale, în special în schița Petițiune, cât și în sketch-ul ionescian Salonul auto sau în farsa tragică Scaunele. Similitudinile de la nivelul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu care m-ai îmbibat de două nopți, găsești de toate acolo, dar și lucruri noi, sunt și mărfuri orientale și cărți, eu tot ezit să-mi cumpăr un Bailly, dar, până la urmă, cântăreți ambulanți prin metrou, un negru cu saxofonul, e plin de negri la Paris, și-aș întreba-o pe fata din fața mea dacă se vede ceva pe mine de mă privește țintă, Se vede?! Ce? mă întreabă Marius cu dreaptă uimire, Porte de Clignancourt, coborâm, femeia asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu căutatul prin baie, și să-și taie rapid venele pe Hey, that’s No Way To Say Goodbye În loc de-a se arunca, negăsind lamă, de la etajul 68 făcîndu-și praf urechea muzicală. Asta povestesc ei făcîndu-se pulbere pe tînguirea saxofonului din dreapta Cesariei ale cărei morgandinho, atunci cînd plouă și devin și ele insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un combustibil pentru zborul său planat prin Ateneu, pe străzile orașului. Apoi fotograme fluide cu Charles Lloyd (care l-a lansat pe Petrucciani În America, așa cum o făcuse și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de sunet, rîzÎnd Împreună cu mari muzicieni, apoi așezîndu-se la pian cu firescul unei respirații și devenind muzică, jucîndu-se pe clape senin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aspect demn de reținut, m-a privit patru secunde c-o mină impenetrabilă și mi-a făcut cu ochiul. Am reținut figurile nuntașilor În clipa magică În care, pregătindu-se să danseze grecește cu mîinile ridicate-n aer, au auzit saxofonul lui Parker. Într-un film foarte lung, Bird, Clint Eastwood, un regizor surprinzător și mai Înalt decît actorul cu același nume, mai ridat, demonstrează ca la tablă cît de puțin pricepe din ce se-ntîmplă cu artiștii, mai ales dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atunci bea apă de colonie, se dezbracă, intră În cadă și Începe să cînte, gol, cu fața la perete, o muzică năucitoare. Întorcînd spatele nu numai spectatorilor, ci lumii Întregi, ajungînd În cîteva secunde și rămînÎnd În urletul de dincolo de octave al saxofonului, urletul nesfîrșit al destrămării și-al singurătății Într-o lume nu foarte bine fixată-n balamale. Peste cîteva luni intervine hazardul, și muzicianul, descoperit de o trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încetul cu Încetul, acolo, pe scaun, Începe să-l audă pe Sașa, pentru prima dată, să-l audă vorbind pe Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai e doar un instrument, e Sașa, și, pentru o clipă de o inimaginabilă frumusețe, șoferul sare fără să-și dea seama-n gol, Întrezărește În sfîrșit acel ceva pînă atunci inaccesibil, nu mai are Încotro și Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alte date reale a determinat o altă realitate. Pentru că e prevăzut pînă și episodul oral al lui Clinton, cu morala c-ar fi bine să nu i se mai uite nimeni În gura cu care Împarte dreptatea mondială ca la saxofon, caleidoscopic, În aceeași unitate temporală-n care o imbecilă devenită uluitor de repede celebră și obeză Îi sărută simbolul național practic În văzul Întregii lumi, prin satelit, iar pe urmă-și cere scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Leac a rămas lângă canapea, cu Pârvu alături, În fund pe covor, cu mâna ridicată Încă, săltând moale prin aer. Dirijează, mă gândesc eu și pentru prima oară ascult și muzica. Nu-mi dau seama ce e, ceva cu mult saxofon În orice caz. Mă chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]