606 matches
-
din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte. Inițial, austriecii, conduși de generalul de origine franceză d'Hurbal, au respins șarja saxonilor prin procedeul neobișnuit al tragerii unei salve de carabină, dar saxonii au revenit, dispersând cavaleria grea austriacă. Saxonii au fost însă curând nevoiți să se oprească atunci când brigada de cavalerie austriacă a lui Lederer a intervenit pentru a-i acoperi pe oamenii lui d'Hurbal. După această confruntare, prințul de Liechtenstein, conștient că a pierdut pe parcursul zilei un
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
inamicului. Această manevră, cât și fumul des produs de focul de artilerie, au contribuit la încetinirea ofensivei franceze. În această situație confuză, francezii conduși de MacDonald, aflat în mijlocul trupelor cu sabia în mână, au confundat uniformele albe ale aliaților lor saxoni din divizia Dupas cu uniformele albe ale austriecilor și au deschis focul, făcând trupele saxone obosite să se retragă precipitat. Un al doilea atac, condus de divizia Séras, a fost respins prin intervenția personală a arhiducelui Carol, care a restabilit
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fost complet distruse. Un al doilea atac, întârziat, asupra localității Wagram, de data aceasta dat dinspre vest de divizia a II-a a Corpului al IX-lea francez al lui Bernadotte, a eșuat la rândul său în jurul orei 21:30, saxonii fiind din nou luați drept trupe inamice. Complet demoralizați, saxonii din Corpul al IX-lea francez s-au retras într-o dezordine de nedescris, între 22:30 și 23:00, toate încercările comandantului de a-i ralia eșuând. În fine
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Wagram, de data aceasta dat dinspre vest de divizia a II-a a Corpului al IX-lea francez al lui Bernadotte, a eșuat la rândul său în jurul orei 21:30, saxonii fiind din nou luați drept trupe inamice. Complet demoralizați, saxonii din Corpul al IX-lea francez s-au retras într-o dezordine de nedescris, între 22:30 și 23:00, toate încercările comandantului de a-i ralia eșuând. În fine, un ultim atac a fost dat începând cu ora 21
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
rapid Aderklaa. Cu toate acestea, mișcarea trupelor lui Masséna a fost îngreunată de sosirea primelor batalioane de grenadieri din divizia d’Aspre, astfel că marșul diviziei Legrand a fost întârziat iar Molitor a fost primul care a făcut joncțiunea cu saxonii lui Bernadotte. Dându-și seama de miza acțiunilor sale, Masséna i-a ordonat lui Carra Saint-Cyr să recucerească satul. În momentul în care generalul a ezitat să atace, căutând punctul slab al localității puternic apărate, André Masséna i-a ordonat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
linie a lui Bellegarde, solid formată în mase, francezii fiind nevoiți să se retragă precipitat în interiorul localității. Împreună cu brigada hesiană, oamenii lui St-Cyr au încercat să reziste pe poziții, în ciuda faptului că dreapta lor era acum descoperită, după ce francezii și saxonii lui Bernadotte fuseseră opriți. Cu toate acestea, Bellegarde nu a profitat de fragilitatea poziției franceze și nu a ordonat imediat un contraatac general. De la postul său de observație de lângă Baumersdorf, Carol supraveghease desfășurarea evenimentelor. Ca și în ajun, în timpul atacului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
intervenit personal pentru a-i opri pe fugari, ordonându-i apoi lui Bellegarde să recaptureze Aderklaa fără întârziere. În acest sector al câmpului de bătălie, austriecii aveau o superioritate numerică semnificativă: circa 44 000 contra 35 000 de francezi și saxoni. Susținute de 3 batalioane de grenadieri ("Scovaud", "Jambline", "Brzeczinski"), două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui Carra Saint-Cyr, alungându-le din sat, iar regimentul "Klenau Chevaulegers" și rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui Carra Saint-Cyr, alungându-le din sat, iar regimentul "Klenau Chevaulegers" și rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein au șarjat linia bateriei saxone. La început în retragere ordonată, saxonii și francezii au sfârșit prin a o rupe la fugă în fața cavaleriei austriece, dezastrul fiind evitat doar atunci când Masséna a ordonat o șarjă salutară a cavaleriei ușoare a lui Lasalle și Marulaz. Cavaleria franceză a șarjat piesele de artilerie pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ușoare a lui Lasalle și Marulaz. Cavaleria franceză a șarjat piesele de artilerie pe care austriecii se pregăteau să le instaleze în fața localității Aderklaa, punând tunarii pe fugă, înainte de a fi respinși de cavaleria grea austriacă. În tot acest timp, saxonii, cât și francezii din divizia Carra St-Cyr s-au retras într-o dezordine totală, împiedicând manevrele diviziei Molitor, care tocmai se pregătea să dea un nou asalt asupra satului Aderklaa. Pentru a degaja câmpul de bătălie în vederea asaltului lui Molitor
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
într-o dezordine totală, împiedicând manevrele diviziei Molitor, care tocmai se pregătea să dea un nou asalt asupra satului Aderklaa. Pentru a degaja câmpul de bătălie în vederea asaltului lui Molitor, Masséna a ordonat ca oamenii acestuia să deschidă focul asupra saxonilor, pentru a-i dispersa. Apoi, Molitor a trimis înainte brigada Leguay, întărită cu două batalioane din regimentul 67 linie, cu scopul de a pune stăpânire din nou asupra satului. Cele patru batalioane care mai rămăseseră din brigada Viviez au fost
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
l-a abandonat decât la ordinul Împăratului, în jurul prânzului, însă o astfel de versiune, neconfirmată de alte surse, este puțin probabilă, din moment ce Aderklaa ocupa o poziție absolut esențială, în plin centrul dispozitivului. În timp ce francezii luptau pentru poziția esențială de la Aderklaa, saxonii și francezii din Corpul al IX-lea al lui Bernadotte, cât și o parte din francezii lui Masséna, erau în plină retragere dezorganizată, în direcția Raasdorf. Aici, primii fugari, în frunte cu un Bernadotte care galopa în rândul gloatei dezorganizate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Bernadotte dacă retragerea face parte din „manevra științifică” despre care vorbea. Bernadotte ar fi încercat în zadar să se justifice, însă Împăratul l-a demis pe loc, spunându-i: „Un incompetent ca dumneavoastră nu îmi este de folos.” Cât despre saxonii lui Bernadotte, doar cavaleria și o parte din artilerie mai erau operaționale; infanteria saxonă, destul de slab antrenată și cu puțină experiență, luptase totuși cu multă bravură, dar suferise pierderi uriașe și era complet demoralizată, nemaiputând să joace niciun rol pentru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
celor două flancuri ale primelor două linii. Divizia Séras s-a plasat în spate, închizând astfel un careu gigantic, lung de peste 800 de metri și lat de circa 550 de metri. Teoretic, MacDonald putea conta pe sprijinul lui Bernadotte, însă saxonii săi s-ar fi dispersat rapid. Formația foarte neobișnuită adoptată de MacDonald nu era deci coloana des amintită în literatură, ci un careu, conceput astfel pentru că era probabil ca aceste trupe să fie atacate din trei părți. De asemenea, contrar
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
22 Hyde Park Gate și au cumpărat o casă în Gordon Square, 46 din Bloomsbury. După studii la King's College, Cambridge, și King's College Londra, Woolf a ajuns să-i cunoască pe Lytton Strachey, Clive Bell, Rubert Brooke, Saxon Sydney-Turner, Duncan Grant și Leonard Woolf, care împreună au format nucleul cercului intelectual cunoscut ca „Grupul Bloomsbury”. Cîțiva dintre membrii grupului au dobîndit proasta reputație în 1910 în înșelătoria de la Dreadnought la care Virginia a participat fiind deghizată ca bărbat
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
conducerea facțiunii nobiliare, ce era amenințată de o altă facțiune, Plectrude, și de alianța dintre nobilii din Neustria și frizi. Carol sau Charles Martel i-a înfrânt pe opozanți în Neustria și a înlăturat Plectrude până în 717. A respins atacurile saxonilor și s-a instalat la conducerea a două provincii. În 721 l-a înscăunat pe Theuderic al IV-lea, ce a domnit formal. Carol purta supranumele de "Martel", probabil primit după asediul cetății Avignon ce a fost asociată cu cucerirea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
considerând că este un al doilea nume de botez în cinstea sfântului Martin sau lui Martin, fratele lui Pepin de Herstal. Pe parcursul domniei, Carol a purtat numeroase bătălii anuale, încercând să-și extindă și consolideze puterea. A purtat lupte cu saxonii din 718 până în 724, cu alamanii în 725 și în 730, și cu bavarezii în 725 și în 728. S-a confruntat și cu opoziția unor duci ce manifestau tendințe de independența în Gasconia, Aquitania și Provența. Carol a numit
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a îndepărtat de puterea bizantină și s-a apropiat tot mai mult de regatul franc, ce asigura sprijin Romei. Pepin a continuat să consolideze granițele Franciei prin unirea întregii Galii sub puterea să, iar în 753, i-a învins pe saxoni ce erau supuși doar nominal puterii france, obligându-i să accepte pătrunderea misionarilor creștini pe meleagurile lor și să plătească anual un tribut de 300 de cai. Și-a îndreptat apoi atenția spre sud, spre fosta Septimania și spre Aquitania
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
o campanie în sud. Carol și-a luat titlul de Rex Langobardorum, păstrând instituțiile longobarde, deși a fost nevoit să trimită franci de încredere care să vegheze asupra intereselor sale. Carol s-a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Langobardorum, păstrând instituțiile longobarde, deși a fost nevoit să trimită franci de încredere care să vegheze asupra intereselor sale. Carol s-a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
sale. Carol s-a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul văilor râurilor Ruhr și Lippe. Regele a realizat că nu va avea liniște
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
formațiuni saxone. Acesta a instigat triburile saxone împotriva celorlalte. În cele din urmă, a ocupat întreagă Saxonie după ce anual, între 772 și 799, pornea o expediție în această regiune. În 782, Widukind, un conducător local, a ridicat o parte a saxonilor împotriva lui Carol, ale cărui represalii au fost dure: se consemnează că 4500 de saxoni au fost executați la Verdun în 782. După trei ani de lupte, Widukind a cedat și a acceptat botezul. Carol a emis un capitular în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
întreagă Saxonie după ce anual, între 772 și 799, pornea o expediție în această regiune. În 782, Widukind, un conducător local, a ridicat o parte a saxonilor împotriva lui Carol, ale cărui represalii au fost dure: se consemnează că 4500 de saxoni au fost executați la Verdun în 782. După trei ani de lupte, Widukind a cedat și a acceptat botezul. Carol a emis un capitular în 785 prin care introducea pedeapsa cu moartea pentru cei care practicau obiceiurile păgâne sau încălcau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
de lupte, Widukind a cedat și a acceptat botezul. Carol a emis un capitular în 785 prin care introducea pedeapsa cu moartea pentru cei care practicau obiceiurile păgâne sau încălcau fidelitatea datorată regelui precum și pentru tulburarea ordinii publice. În 792, saxonii s-au revoltat din nou, și după apte expediții, teritoriile au fost integrate în regat și au avut loc deportări masive. În 797, a emis preveder mai blânde ce indică faptul că rezistență saxonă a cedat. Sistemul de organizare al
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și după apte expediții, teritoriile au fost integrate în regat și au avut loc deportări masive. În 797, a emis preveder mai blânde ce indică faptul că rezistență saxonă a cedat. Sistemul de organizare al noilor provincii a fost consolidat, saxonii au fost acceptați în rândul reprezentanților locali ai regelui, iar legea și dunarile saxone au fost permise și respectate. Regatul franc cuprindea în hotarele sale întreagă Germanie, ducatele tribale fiind desființate sau reorganizate. În 777, când se pregătea de o
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
țineau de organizarea clericală, decreta posturi și rugăciuni, își numea favoriții în posturi cheie. Recunoștea autoritatea abaților sau episcopilor pe domeniile bisericești. În rândul missi-lor, unul era episcop, celălalt comite. S-a implicat în creștinarea neamurilor germanice rămase păgâne că saxonii, trimițând misionari să predice de la răsărit de Elba, și în Iutlanda. Palatul a devenit un centru cultural. Regele era interesat de promovarea cunoașterii, curtea fiind școală, biblioteca, loc de adunare a cărturarilor și centru de revigorare religioasă. Liderul mișcării culturale
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]