558 matches
-
la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parada. Ne-a măsurat, colectiv, cu o privire indiferentă, pe urmă a adăugat: — Numa’ dup-aceea putem porni. Și-a reluat poziția, și-a luat țigara de după ureche și a aprins-o. În spatele mașinii, doamna de onoare a scos un scâncet de frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mare de Collins puțin cam dulce. Am scos cinci pahare și pe urmă am început să caut o tavă. Am găsit-o cu greu și mi-a luat destul timp până să dau de ea, așa încât începusem să scot mici scâncete vagi în timp ce deschideam și închideam ușile dulapurilor. Când dădeam să ies din bucătărie, cu tava încărcată cu cana și cele cinci pahare și cu tunica din nou îmbrăcată, deasupra capului meu s-a aprins un imaginar bec luminos, așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puțin noroc. A stat uitându-se în sus câteva minute, dorindu-și ca el să-i simtă prezența. După o vreme, l-a strigat încet pe nume. Nu știa cum să ridice vocea și la început i-a ieșit un scâncet rupt. A continuat. Stiii-ven. Stiiii-ven. Nici un semn de la Connolly, dar la fereastra de la apartamentul alăturat o femeie a ridicat un colț de draperie o clipă. Sheba s-a oprit. N-ar fi vrut să fie nevoie să-i explice vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care-o abandonase, fiecare gest făcut pe uscat părea să mai șteargă încă o bucățică din aventura în apă, prin care trecuse împreună cu soțul ei, Zach. Danny s-a născut, iar vârtejurile de la Colții Dracului au rămas doar un scâncet. Jina a cumpărat casa din Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la apă cu urale și-un scâncet de copil. Următorul ghid a ridicat vâsla deasupra capului, iar grupul a amuțit. Omul a început să prezinte instrucțiunile de securitate. Drew s-a apropiat de alți doi ghizi de la Salmon Adventure Company - unul urma să plece cu microbuzul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul ca o pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
baltă mare ascunsă de aburi, în mijlocul unei poieni, departe de privirile omului de rând. Era un loc unde se adăpau sălbăticiunile, căci le ghiceam urmele adâncite pretutindeni în jur. Mă chemase acolo o tânguire. Îmi tot părea că aud un scâncet ca de copil. Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ușă, se ridică și el și Își puse haina. — Mă retrag și eu. Îmbrăcat astfel, părea din nou un zid negru. CÎnd trecu pe lîngă fată, o pișcă de nas. Fata sări ca arsă, dar nici măcar atunci nu scoase vreun scîncet. — Nu uita să-i transmiți șefului ce te-am rugat. Luîndu-și paltonul din colțul În care și-l lăsase, și-l atîrnă pe umeri. Nu-mi pasă cîte zile am de așteptat, dar dobînda crește direct proporțional cu așteptarea... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig, Înghițind scîncetele fetelor. S-au spart geamuri și s-a aruncat cu pietre dinspre autobuzul acela. O piatră a aterizat chiar la picioarele mele. În jurul focului situația se schimbase și trei bărbați au și pornit la contraatac. Un muncitor care țipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toți banii. Chestia asta m-a scos din pepeni. — Și ce dacă? am spus. Lua-o-ar naiba de treabă, ce treabă ai tu? Eu vreau să-ți iau toți banii. A râs, dar râsul lui era mai mult un scâncet. Uite ce e, John, problema e serioasă și nu-mi face nici o plăcere să-ți cer. Și nici mie nu-mi face nici o plăcere să aud. Cât? A menționat cifra - o sumă impresionantă. — Îmi datorai deja bani dinainte, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să vorbească mai deslușit - despre magnatul petrolului și petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i răspund. Zic numai: „Asta e, Shadow, cacă-te cât poți tu mai bine“. Apoi ne îndreptăm spre colțul lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă acolo, sau poate surori, frați? Îmi fumez ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută este. Mi-era milă de ea, o milă difuză, un scâncet mai mult după timpul acela risipit în care și eu, și ea, și toți prietenii noștri ne pierdeam ca într-o plutire. Mă uitam peste umerii Teodorei, în acele dimineți când o întâlneam proptită în fața câte unei vitrine, cu nădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se când auzi vocea aspră și furioasă a lui Dudley pe holul de la etajul întâi. Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană. Fetele se uitară la Mal. El luă altă revistă și încercă să citească. Se auziră hohotele de râs ale lui Dudley, chiar mai înfricoșătoare decât răgetele de dinainte. Studentele se zgâiau acum la el. Mal lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi făcu semn că știa deja. Buzz scose pistolul din toc și îl puse în buzunarul drept al pantalonilor. Mal îl ținea pe al lui lipit de picior. Negrii încetară să cânte, iar Coleman se lansă într-un număr solo: scâncete, gemete, vaiere, grohăituri, chițăieli. Buzz se gândi la niște șobolani gigantici, care sfâșiau carnea în ritmul muzicii. Un zgomot ascuțit păru să îi sfredelească auzul o veșnicie: saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prietenul. Prin faptul că nu i-a luat apărarea. Prin faptul că nu i-a spus adevărul. Acest sentiment se acutizează într-o noapte, când Fender Greene bate la ușa camerei sale. Jonathan îl aude, înainte ca acesta să intre. Scâncetele trădătorului și loviturile pe care le încasează în timp ce este alergat în jurul sălii de pregătire, răzbat sus până la el, urmate de pași greoi care urcă. Evident, Fender Greene este beat. Dă buzna în cameră ca un somnambul, cu cămașa scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aprind sub mângâieri, Prinzi dimineți în gene cu neștiute șoapte Și-ascunzi nemulțumirea în clipele de ieri... Presari, pe unde-ți calcă timid un vis de ceară, Doar un regret că nunta din cer s-a terminat; Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jurat că e un profesionist și încă unul foarte bun. Sunteți sigur că oamenii de la cazier n-au nimic despre el? Inspectorul Flint clătină din cap. — N-a început încă să se smiorcăie după un avocat? — N-a scos un scâncet. Ascultați-mă ce vă zic: omul ăsta fie e făcut dintr-un aluat tare de tot, ori a mai trecut prin așa ceva și altă dată. într-adevăr, Wilt mai trecuse prin așa ceva. Zi de zi, an după an. Cu anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
schimbat? Strămoșii mei sau ai dumitale și-au schimbat numele din cu totul alte motive, nu-i așa, nu-i așa?! Nu-i așa, venetici ce suntem, nu-i așa? Nu se auzi vreun răspuns, nu se auzi nici măcar un scâncet. — Ostentativ, să iei numele soției? Și tocmai după război? Pentru că avusese un frate din ăia, cu Heil Heil, iar ea era nevinovată? Și mata pui la bătaie, în anii ’50, imaculata dumitale biografie de apostol comunist, ca să aperi principiul obiectivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire rea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]