698 matches
-
cu dragoste și și i-am povestit cum a făcut primul pas către a deveni femeie și ce Însemna acest lucru. Nu știu cu ce am greșit, Însă, după ce mi-a aruncat o privire Îngrozită, a Început să plîngă. A scîncit „Vreau să mor!” Îmi dorisem atît de mult să fac pentru ea acest lucru perfect și frumos , Încît n-a putut suporta răspunsul ei. Am plesnit-o panicată, așa cum plesnești un somnambul cînd se Îndreaptă către o margine. A fost
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
scuip. A doua zi și-au cerut scuze! N-ai verificat? Privirea lui Lee a revenit din nou la Gameboy-ul lui. — Răspunde-i doamnei! mugește Dave Sharpness. Lee, consumi aerul degeaba! — Hai, mă, tată, mă, a fost o greșeală, ok? scîncește Luke. Tată? E ultima oară cînd mai angajez un detectiv luat din Pagini aurii. — Doamnă Brandon... Dave Sharpness face eforturi vizibile pentru a se calma. Nu pot decît să-mi cer scuze. Vom reîncepe Întreaga investigație, firește, fără ca dumneavoastră să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-i recunosc pe nici unul dintre ei. — Ce? mă scrutează curios Danny. S-a Întîmplat ceva? — E... Înghit În sec și dau discret din cap În direcția ei. Danny Îmi urmărește privirea și Încremenește teatral, Încîntat. — E Cruella de Venetia? — Taaci! scîncesc cu dinții strînși. Însă e prea tîrziu, Venetia s-a Întors spre noi. Ne-a văzut. Se ridică și vine spre noi, o siluetă nepermis de elegantă În taior negru cu pantaloni și pantofi cu toc, și părul la fel de impecabil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele” -, orbii, „patru umbre” care „de la Nord la Sud căutau Soarele”, câinele negru de pe maidan sunt tot atâtea alter egouri ale poetului. Deosebite afinități își descoperă cu specia canină și chiar se identifică, asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit un paianjen, cel mai multe însă au crăpat în trifoaie. Oaia și vita albă nu-i ca calul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lanțul prin praf. Măsurând ulița în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se lăsase peste orașul care se pregătea pentru somnul unei nopți lungi de iarnă. Doamna profesoară Mladinescu se întorcea de la liceul de fete unde profesa, când zări pe treptele scării unei prăvălii închise un copil de nouă-zece ani, zgribulit și scâncind de frig și foame. S-a apropiat de el și mângâindu-i fața murdară l-a întrebat: - Ți-e foame, puișor? Băiatul și-a tras mucii și a îngăimat abia șoptit: - Da! Doamna Mladinescu l-a luat de mânuța-i
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea. Sărmana fetiță! O înțelege oare că de azi înainte singura ei familie vor fi flaminii și celelalte vestale? Și rex cu soția, bineînțeles, că doar împart aceeași clădire. Dintotdeauna, locuința vestalelor s-a aflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său: — Io trebuie să ajung cât mai repede la băieții mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea lucrurile noi pe care și le-a luat ieri. ― Mai știi eșarfa aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
băieții cu care ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs cu poftă de pățania noastră... Foarte interesante întâmplările povestite de voi, dragii mei! Ce ziceți, mai ascultăm și pe altcineva? Da! răspund în cor copiii. Toți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic! Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei - singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de care mai șocat, mai dezgustat sau mai dezamăgit, eu strigam și băteam cu pumnul În masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă În final nu am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți o priviseră ca fiind ieșită din comun, puternică, infailibilă, dar, În același timp, atitudinea lor plină de solicitudine o făcuse slabă, pentru că nu știa ce să facă cu viața ei acum când acest ghemotoc din brațele ei plângea și scâncea că el, și nu Roxanne, trebuie să fie buricul lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aminte de niște varză roșie. Apoi am dezbrăcat-o pe încetul, întîrziind la sânii goi, pe care ii cunoșteam mai de mult. N-a protestat o clipă, nu s-a revoltat și n-a făcut nici gestul cedării amoroase. A scâncit doar, și, în întunericul care se lăsa, îi vedeam ochii mari deschiși, sforțîndu-se să vadă tot ce se petrecea cu dânsa. Probabil că nu era curiozitatea, ci mai mult frica. La întoarcere mi-am exagerat răul pe care mi-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nouă. Vom aranja astfel existența ca să fim oameni întregi, vom risipi atmosfera artificială în care trăim. La București vom face pe Viky sănătoasă și apoi ne vom îngriji de dragostea noastră. Singuri pe lume, alăturați, cu atât mai puternici. Ioana scâncește, își întrerupe somnul: - Am visat pe Ahmed... APRECIERI CRITICE " De fapt motivul literar aproape unic este un proces sentimental între bărbat și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic autorul însuși, nelăsând femeii nici un răgaz de apărare. Proza nu e obiectivă. Autorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
când spun asta, așa că zilele astea am căpătat tendința să cedez eu imediat și să-i torn un pahar mic cu vin din cutia din frigider. Fiecare cu micile lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta. Oricât s-ar văita, Sheba nu pare totuși să stea pe gânduri atunci când e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ating nici cu un deget dacă tu n-o să vrei, a promis el. Sheba a ricanat la asta. — Sigur că nu vreau, Steven. Pentru numele lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat făcând asta, își amintește ea. Nu mai jucase rolul frumoasei fără inimă înainte. Timp de câteva minute Connolly a rămas afară, bătând la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și ploaie rece și se auzeau mormăieli nemulțumite din partea profesorilor în timp ce coborau poteca înspre colțul lui Pabblem. Lua-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare din partea prietenilor din jur. — Of, Doamne, cât e de plictisitor, scâncea și Elaine Clifford un pic mai târziu, în timp ce-și fixa un pieptene jegos de culoare roz în păr. (Protestele din partea profesorilor la St George nu sunt niciodată prea dure sau subversive. Dimpotrivă, sugează chiar un fel de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
obișnuita ei superioritate. Am scuipat și m-am clătit și mi-am dat cu cremă. Cine s-o ajute dacă nu eu? În dormitor, mi-am tras cămașa de noapte și am dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate. De pe una din străzile din apropiere, se auzeau țipetele de bețiv ale unor tineri. Portia venise după mine și acum mi se freca de picioare. Am desfăcut cuvertura și m-am băgat în pat. Hai. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]