406 matches
-
complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea același efect al zâmbetelor stranii, satanice și albul ochilor sălbatic sclipind în scânteierea palidă a lămpilor" (595). Singură, sintagma "zâmbetele satanice" ar fi o monstră de jurnalism senzațional. Dar aceste zâmbete au mai fost o dată remarcate când ele s-au oferit împreună cu gesturile prietenoase, la fel ca și jocurile glumețe și că felul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Platon), ca un „tânăr voievod”, „un mort frumos cu ochii vi?. În ipostaza angelică, Luceafărul are o frumusețe clădită pe motive romantice: „păr de aur moale", „umerele goale", „umbra feței străvezii.” În contrast cu paloarea feței, sunt ochii; ei ilustrează prin scânteiere viața interioară. Strălucirea lor este interpretată de fată ca semn al morții: „Lucești fără de viață... Și ochiul tău măngheață”. Ea Înțelege flacăra din ochii Luceafărului ca semn al glacialității stelare și refuză să-1 urmeze. Luceafărul, În schimb, vrea să-i
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe ce..." (Mircea Sântimbreanu, Mi s-a terminat caietul) (c) "El degrabă-n jur chitește / Vrun ocol, căci e pierdut, / Dar copiii l-au văzut! / Toată ceata năvălește / Pe-ntrecut." (George Coșbuc, Iarna pe uliță) (d) "După zilele acestea, lipsite de scânteiere, Soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care îl am și astăzi 11, și care mă face să aleg căile cele mai dificile, dar și cele care aduc cele mai nobile satisfacții.) Toate aceste gânduri s-au succedat în mintea mea, în acea fracțiune de secundă ca scânteierea unui vis sublim, îndată dispărut. Mi-am formulat cu hotărâre alegerea: ceea ce era pentru mine soluția cea mai logică, cea mai evidentă, căci altfel n-aș fi fost eu însumi: Pilotul va fi căpitanul Bâzu Cantacuzino. Ministrul a dat din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
veselia lui avea ceva neliniștitor și era în fizionomia lui ceva greu de definit, un exces de șiretenie care trezea neîncrederea. Dinspre partea talentului, o agerime care semăna cu șiretenia; limpezime în idei și destulă întindere, însă în suprafață; câteva scânteieri, dar răzlețe; mai mult aprecieri sumare decât vederi aprofundate; un spirit cu fațete, dacă pot să mă exprim așa; și, în treburile importante, facilitate în perceperea amănuntelor, însă nici o capacitate de a cuprinde întregul; în ce privește moravurile, egoismul ecleziastic în toată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vorbi ce a poruncit Alpilor să se facă mai mici, Simplonului să se niveleze, mării să se apropie sau să se îndepărteze de țărmuri, la sfârșit s-a predat unei croaziere engleze. Înzestrat cu o perspicacitate miraculoasă, infinită; uluitor prin scânteierea spiritului, creând în orice chestiune raporturi nemaiobservate sau noi; bogat în imagini vii, pitorești, în expresii pline de viață, ai zice săgetătoare, singur. Dacă aceste interminabile conversații îi făceau atâta plăcere este pentru că le încărca și cu forța sa, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În timpul acestor momente de taină el cizela în sinea lui un cuvânt de efect, a cărui inspirație îi venea dintr-o broșură citită dimineața sau dintr-o convorbire avută seara. Dacă te lua deoparte, ca să te facă să-i cunoști scânteierea conversației, principalul său fel de a seduce era să te copleșească de elogii, să-ți spună că ești speranța viitorului, să-ți prezică un viitor strălucit, să-ți dea un acreditiv de om mare, din fondurile lui și plătibil pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zilei, altfel ajungi să te frecventezi cu Dumnezeu știe cine. Gabriela își desprinse privirea de grădina pe care toamna o făcea strălucitoare, și se întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o luă pe coridorul întunecos, irizat de scânteierea depărtată a zilei, supraveghind geometria dalelor: vârful piciorului trebuia să depășească la fiecare pas conturul cuștilor lor. În fața ușii secretariatului, stăteau multe eleve nerăbdătoare, în așteptarea corespondenților, care trebuiau să le scoată în oraș. Ea nu avea o asemenea grijă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec subtil, rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci și al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin curgerea iremediabilă a fluxului temporal? 76 În zilele prielnice climateric, culorile naturii se nuanțează subtil, albastrul văzduhului e mai albastru, limpezimea înălțimilor e mai limpede, petele tulburi ale apelor dispar, verdele incipient al copacilor capătă, în ritmul anotimpului blând, scânteieri de smarald în bătaia razelor solare iar mirosurile vegetale devin brusc amețitoare. Acum, se simte reînvierea așteptată a naturii și omului. E același proces ancestral și totodată actual, e procesul miraculos al primăverii, venită și pe colinele noastre. 77 E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
familia conservatoare. În partidul conservator a fost mai mult un independent care, de cele mai multe ori, a făcut „bandă aparte“. Era unul dintre conservatorii culți și, tocmai fiindcă era cult, era de multe ori foarte reacționar. Ca toți reacționarii, avea adesea scânteieri democratice - sau, cum se spune astăzi, „populiste“; în Constituanta de la 1866, împotriva tuturor conservatorilor și chiar a multor liberali, a combătut votul țăranilor prin delegație și a cerut pentru ei votul egal și direct. Însă, în același timp, era un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de a face ca prin trudă și frământare să realizăm ce ne-am propus. Și precum vlăstarul răsare, modelat prin eforturile și măiestria educatorului, tot astfel uneori izbucnește din liniștea adâncă, sufletească, printre gânduri tumultuoase, dorințe, vise și așteptări, acea scânteiere, din care încetul cu încetul ia ființă și se cristalizează versul. Acestor două nestemate le-am slujit cu credință o viață de om, pornind de la ideea că numai cultura sporește demnitatea omului". Continuând aceste preocupări, institutoarea Răduța Vasilovschi pregătește pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spiritul locului, înălțându-se într-un zbor plin de bucurie și liniște. Mă simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele noastre, poate, se vor întâlni cândva... Sayonara, Japan! Inima mea...rămâne cu tine! Capitolul V
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
după un timp, nu putea să-l măsoare, la Istrul cel mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând Închegat și prima scânteiere de bucurie. Rămase așezat pe malul verde, privind țintă undele argintii. „Să mă duc la Bizanț, la marea cea albastră...“ Își spuse. Dar Își dădu seama că nu se mai putea. Amintirile zilelor liniștite de odinioară i-ar fi făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le-am tradus astfel: "Dar mîine și cu mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
totul altele Georgeta Mircea Cancicov și cine o asculta amintindu-și, în anii târzii, despre viața ei de odinioară se simțea transportat, parcă, într-un orizont de miraje. Și totuși, se petrecuse aievea ce povestea această doamnă gracilă, cu vii scânteieri în priviri, înveșmântată în alb mai întotdeauna, această ființă de care nu puteai nicicum lega ideea de bătrânețe, deși ceea ce evoca era un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu ascundea vreo bucată din cerul Înstelat. La doar cîțiva metri distanță, lumina oarbă a unui stîlp nu mai avea putere să atenueze Întunericul. Fața omului nu se distingea printre umbre; n-am putut vedea decît ceea ce părea să fie scînteierea ochilor săi și sclipirea celor patru dinți din față. Nu pot Încă să-mi dau seama dacă ceea ce m-a pregătit pentru revelație a fost atmosfera sau personalitatea acelui om, dar știu că am mai auzit aceleași argumente de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cel mai nenorocit. Transformând disprețul față de oameni într-o formă de divertisment. Am observat la unii colegi din fabrică pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu numai în scânteierile verbale, ci și în felul cum priveau de sus la tot ce-i înconjura. Aroganța, obligatoriu prezentă în poante, devenise obișnuință nesocotită. Băncoșii ăștia sufereau de o boală profesională care îi deformase și îi făcea să rateze ținta fără să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în altă parte. Cu bătaia aripilor a rupt monotonia albului de la orizont și a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare. Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neștiind ce o așteaptă. Sunt la fel ca ea... Nu aștept milă de la alții, numai de la mine însumi”. Vântul suflă peste mica ambarcațiune. Navigatorul solitar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1989) CLISU Constantin „Ca români, ca ȚARĂ și ca oameni, De-am făcut din crezuri scump tezaur, Ne-a nvățat Partidul, Ceaușescu OMUL - TIMP AL EPOCII DE AUR!“ („Partidul - Ceaușescu“, Convorbiri literare, iulie 1987) COANDĂ George „Și-n Epoca de scânteieri solare Cu nume de Erou slăvit de-o Țară Ni-s clipele în iureș iar și iară Noian de fapte revoluționare.“ („Lumina patriei“, România liberă, 29 decembrie 1987) COBIANU Elena „Pe fondul politicii partidului nostru de creștere generală a indiciilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gândite acasă și construite împreună cu elevii în clasă, îi oferă educatorului prilejul de a citi în ochii și pe chipurile acestora dacă înaintările în hățișurile cunoașterii urmează o cale comună pentru profesor și elevi, dacă aceste înaintări se realizează sincronizat. Scânteierile din ochi și luminile de pe fețele îmbujorate ale copiilor sunt semne că învățarea este însoțită de înțelegere și de bucuria cunoașterii, că efortul intelectual este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și în scânteierile ochilor obosiți cu care se examinează reciproc. După îmbrățișarea amicală și urările cuvenite de bun venit și bun găsit, după servirea apetisantei dulceți, dialogul amical pornește lin, relaxant cu referiri la starea de sănătate, la copii, nepoți și strănepoți, alunecă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai degrabă de un duel: provocarea, primele lovituri, încordarea cu săbiile privirilor încrucișate, alte două-trei lovituri, apoi un moment de acalmie, după care ne-am retras fiecare la locurile noastre, urmînd să aibă loc ori un studiu reciproc îndelungat, ori scînteierea cîtorva lovituri, ca în final să se dea lovitura decisivă, care va fi, mai mult ca sigur, punerea mea definitivă cu botul pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aprilie 1982”> Iubite Căline, răspund cu întîrziere la pachetul și scrisoarea din 5 aprilie, deoarece între timp am fost la Roman și am sosit abia ieri seara în București. Notița din Ateneu îmi pare bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire și formulări foarte reușite. Îți mulțămesc mult pentru participare. Aproape am uitat interviul din Cronica. Să nu crezi că trăiesc numai în lumea lecturilor din marii clasici și neglijez cu totul contemporaneitatea. Dimpotrivă mă interesează și o urmăresc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]