1,552 matches
-
mare, în direcția Aeroport... Polițistul de la volan nici nu apucă să clipească... Porsche-ul lui Abrașa trece ca vântul pe lângă el... - Al meu ești, de când te pândesc, băga-mi-aș... Polițistul pornește sirena și demarează... Câteva mașini frânează brusc, scrâșnind și scârțâind. Dâre lungi de cauciuc ars se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De data asta, îl prindem... De când îl pândesc, futu-l în cur!... În dreptul lizierei, mașina lui
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
lor luminiscentă mi-o lipeam în mijlocul frunții și-n lumina aceea agonizândă feeric buchiseam calea în labirintul din inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
pe biciclete Ce ai putea să spui, Daphne? Întreabă satirul. Ploaia de foc cade - O stinge mlaștina, fumegând, de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei, Bunica spune: nu vă apropiați, Este fără fund, iar apa spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
-ncet o-ngîni, mereu o vei lin spune Din zori de zi pînă-n amurg de seară, Cînd o s-adormi cu Dumnezeu alături Și cu iubita-ți caldă-ascunsă-n pături... Sîmbăta... Sîmbăta-n provincii e o fleașcă, Orele se plimbă-ntr-o caleașcă Lăbărțată, scîrțîind din osii, C-un surgiu ce dă-n mătasa mă-sii Iepele-nhămate în furouri Străvezii pe amplele popouri, Și le biciuiește cu blîndețe-n Aerul suavei diminețe Pline, printre raze, de mari fluturi Schingiuiți și dînșii, dar cu cnuturi, Chiar de
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Parcă începuse să fulguie, rar. Apoi ninsoarea se înteți, ca supărată brusc. Titi lăsă să-i bată fața, - era prima ninsoare din an, și i se făcuse dor de acasă. Pusese un genunchi jos. Pe urmă și pe celălalt, care scârțâi, parcă, trebuind să fie uns. Atinsese cu fruntea pământul înghețat, zâmbind în sinea lui cum ghicise nu de mult negresa că se tăvălise în pat cu colega ei de cameră, o chinezoaică din Taiwan, numai după un fir de păr
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
rămași au îmbătrînit, s-au înrudit, în izolarea lor, tot mai strîns între ei, pînă cînd neamul li s-a stricat și a dispărut. După cincizeci de ani, Klaus Bernath, plecat în Germania dintr-un cătun care abia începea să scîrțîie, dar n-ai fi zis că se duce, vrea să vină înapoi, nici el nu știe prea bine de ce. Rudele lui, veri, verișoare, nepoți și-au trăit toată viața, aceea pe care le-o cunoaște Klaus, într-o casetă cu
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
aibă justiția dintr-o țară cu democrație pură ? L-a teleportat pe Peter undeva prin Triunghiul Bermudelor... Așa că Haralampy continuă după câteva momente de tăcere: - Noa, fratele mieu, spusu-ț-am eu că osia lu' dom' Băsescu zvârlită către Londra și Washington scârțâie dacă-i unsă numa' cu dohot de la RAFO ? Spus. Nu m-ai crezut... - Nu pricep unde bați... - Normal! Atunci cum să priceapă justiția americană că trebuia să condamne un american pentru omorârea lui Teo Peter care nici nu se afla
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
drum, spunând că o să-l găsesc pe fiul ei acolo? Prin noaptea cețoasă slab luminată de lună am traversat șoseaua plină de hârtoape până la baraca ce slujise drept depozit unei fabrici de cuie, acum închise. Am împins, făcând-o să scârțâie, poarta de fier, am făcut trei pași ușori. Se auzea un geamăt, ritmat de un alt zgomot, ca o coasă retezând iarba. - În noaptea aceea, Vladimir era emoționat povestind, am descoperit nobilul viciu al privirii. Să participi fără să te
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască, ușa se deschide și pătrundem în apartament. Camerele mobilate fastuos și decorate abundent par rupte din ireal. Ne oprim într-un salon inundat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
comuniști: „Nu vedeți Cezarii moderni pe străzi/ cu pas de spînzurați, săltați la parăzi?/ Nu simțiți eroismul cum vă saltă din jilț/ și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
a se ține la distanță de personaj, de a-l urmări în mișcările sale vii, însă toate circumscrise cercului profesional încât ai impresia că la finele unei zile de lucru Maya nu pleacă niciodată acasă. Abia aici această mitologie feministă scârțâie și refuză personajului capacitatea de a fi inconsecvent, contradictoriu, uman. Cinismul unei Real Politik americane pare modest în raport cu încăpățânarea profesionistului deplin care își face din sarcinile de serviciu propria existență. În definitiv, acest ascetism o pregătește pe Maya pentru misiunea
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
al Mioarei. Am traversat strada care iese de la clinică în Șulea la lumina lunii. Tot cartierul era în beznă, părea o stare de război, de camuflaj. Blocurile, înalte, ridicate parcă amenințător și cele câteva ferestre la care pâlpâiau lumânări. Zăpada scârțâia. O mașină târându-se prin nămeți mă duce totuși în Berceni unde este... lumină. Vin pe jos din capul străzii Racoviță într-un ger cumplit. Ce se petrece cu noi? Unde vom ajunge astfel? Ruxandra, ca o vrăjitoare, fumând țigară
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
cineva atât de tânăr. Copila a devenit atunci mai calmă și mai îndepărtată, o lumină albastră, din ce în ce mai albastră s-a fixat în privirea ei, pleoapele i s-au închis apoi și ca pe un fruct a cules-o somnul. [...] Ușa scârțâie, iar bătrâna intră în cameră târșâindu-și saboții. Azi neliniștea o macină, fiindcă-i ziua de pensie și-n asemenea zile ea se trezește de la cinci dimineața, își închide nasturii la guleru-i fals, alb, al rochiei dinainte de război, își pune
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
ceafă și părăsește camera încet, târându-se până în bucătărie unde i s-a aranjat un colțișor. Prea e multă pasiune pe lume, ei nu-i rămâne nici măcar un locșor unde să se întindă și să moară. Noaptea, dincolo de toți pereții scârțâie paturi și saltele, țipetele alternează cu gemetele fierbinți, șoaptele bețivanilor cu casetele de învățare a limbii engleze, date la maxim, iar ea ascultă zgomotele astea tristă și rece în cearșaful ei alb și cârpit la mijloc. Ea nu invidiază risipa
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
lui, Manka, locuiau într-o hulubărie separată, confortabil amenajată. Cînd a împlinit nouă ani, băiatul a fost dat în clasa pregătitoare a gimnaziului pentru nobili din Stargorod, unde a aflat că în afară de lucruri frumoase și plăcute - penarul din ghiozdanul ce scîrțîia și mirosea a piele, abțibilduri și alunecări încîntătoare pe balustradele scării gimnaziului -, mai există și note de unu, de doi, doi cu plus și trei cu doi de minus. Că e mai bun decît alți băieți, Ippolit a aflat chiar
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
nici mai inteligent, nici mai inovator, ci doar pur și simplu lipsit de inspirație. Neputința de a istorisi o poveste bună este imposibil de ascuns după referințe, oricât de savante ar fi acestea. Iar povestea, în paginile georgianului Zaza Burciuladze, scârțâie rău de tot. În prima povestire, Kafka instant, care de altfel dă și titlul volumului, mai mulți tineri complet debusolați se fâțâie dintr-un club într-altul și încearcă diverse plăceri, de la alcool la hașiș. Punctul culminant este o expresie
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
nu e În dup-amiaza asta amîruie În care sînt din ce în ce mai fraier. Căci s-au coclit, de-atîta ceață-n suflet, Prieteniile, la cataramă, Boii mi-s duși de-acasă, fără muget, Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă. Și-mi scîrțîie portița a uitare În gardul putrezit, cu leațuri lipsă, Și cînd mă plimb printre scaieții-n floare Mă ia din spate cu apocalipsă...
Bat fluturii monetă calpă-n aer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10011_a_11336]
-
ne-a întâmpinat un personaj sinistru despre care am aflat că stătea singur cu morții, n-a vrut să pună mâna că nu era în fișa postului, dar îmi aduc aminte ca a deschis o ușă mare de fier care scârțâia lugubru, și ne-a zis “băgați-l aici”. Era cameră frigorifica iar eu era să albesc instant când am intrat și am văzut vreo 15 răposați aruncați pe jos, înțepeniți fiecare după cum îl prinsese momentul fatal. L-am depus și
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
rele spun: „Aici, doar zidurile lucrează”. Adevărul e că aici totul lucrează: piatra, lemnul, pământul. Oamenii locului știu că toate acestea sunt vii, că respiră, transpiră, cresc, descresc, se mișcă. Au viața lor. Ușa care ieri se închidea bine, azi scârțâie și nu mai intră în rama ei decât cu silă; în peretele proaspăt vopsit aleargă de alaltăieri o fisură în zig-zag de șopârlă; de o lună încoace masa de vară șade tot mai strâmb pe cimentul din curte. Uneori, mai
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
apropie cel mai mult de ea este liftierul care o salvează dintr-un blocaj între etaje. Secvența e antologică ca și cea în care naratorul ar fi vrut să fie oglinjoara din poșeta fetei sau adevărata odă dedicată liftului, de ce scârțâie liftul: „Virgil presimțea ceva / (mai ales că orice liftier de elită are intuițile lui): Tina stătea blocată între etaje. / și sub arătătorul mâinii stângi scria Alarmă! / adică Virgil. / Virgil îmbrăcat într-un frac de închiriat / coboară încet. Cu un arcuș
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
civilizațiilor latine. Nimeni nu-și dădea seama. Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură. Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile și toamnele erau scurte, irizate în culori contradictorii și toate la un loc lângă legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originele Dreptului, se luminau basmele din „O mie și
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
sentimentele. Condiția vremelnică, efemeră a omului, aidoma unui fir de nisip strecurat timid prin colul clepsidrei, în virtutea gravitației, atras cu putere de movila de jos, unde stau ațipite celelalte firișoare, așa cum s-au bulucit prin strâmtoarea gâtului, nerăbdătoare și gureșe, scârțâind sub tălpile secundei, este ilustrată sugestiv în cartea de față, „Fum negru, fum alb” - formula consacrată a anunțării alegerii unui nou suveran pontiv, în conclavul în care se decide soarta creștinătății catolice. După zile întregi de dezbateri și negocieri, adeseori
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
recompuneVreau să mă găsesc doar în lucruri buneSă -Ți aduc ofrandă timpul meu ramas.... Scapă-mă de vrei din acest impas!foto sursa internet... XXI. IARNĂ DE POVESTE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Scârțâie zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]