648 matches
-
cerul gurii n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cel care fuma veni să-i deschidă poarta răspunzându-i la salut și abia apoi Întrebându-l cu o voce mai puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să povestească, că tare frumos mai știe să le spună! - a intervenit Todiriță. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Să auzim cum curge povestea - l-a susținut țârcovnicul. ― Când lotrul era gata de plecare, s-a auzit un scârțâit ușor. Cu ureche obișnuită să prindă orice zgomot, și-a dat seama că se deschide o ușă. Pe dată s-a rostogolit ca un bulgăre pe povârnișul din spatele fântânii. Ajuns jos, a rămas cu urechea la pândă: ― Irinuță! Da’ ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce și-a dorit. Este de ajuns. Totul se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici. Triburi și origini? Este ca o glumă proastă. Doar ca să-i facă o plăcere trebuia să se gândească atât de mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la bolta plină de palmele lor și simte cum inspiră și respiră stânca, și-l aude pe bătrân care-și continuă incantațiile și descoperă că-și poate întoarce capul, că mâinile răspund la comenzi. Simte podeaua pe care este așezat, scârțâitul acesteia și cu noile sale degete care cercetează totul, ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup când încercăm să le deschidem. Eunucii fac tot ce pot pentru a îndepărta mucegaiul și murdăria de ani de zile. Mi se dă un apartament, lângă cel al lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ghivecelor, profesorul nu se putea strecura. Tocmai cînd copia mai abitir, interveni acel amănunt semnificativ pe care atât de stăruitor ni-l recomandase Popescu: strecurată prin geam, o rază de soare îl mustră pe erou, declanșîndu-i în conștiință un proces. Scîrțîitul penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe bancă au devenit dramatice. Sîcîitoare, o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca într-un final de simfonie în care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă nu izbutea să se ridice de pe buza șanțului. Ochii Îi străluceau a veselie și nici măcar scârțâitul roților de car și scrâșnetul lor pe pietre nu-l auzea. Ceilalți, În schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
însă pentru preaonorabilul Poha pentru care una din resursele aflate mereu în criză era timpul. Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcușul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târșâit de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în jurul lui pe podea, încercând să descopere ceva ce putea fi folosit pe post de pumnal, ceva ascuțit, iar în cele din urmă rupse o bucată din șina de cale ferată și o înfipse în spinarea atacatoarei. Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată, apoi încă o dată, dar fără nici un folos. Atunci aruncă pumnalul improvizat și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plecase, acolo fuseseră niște fire de iederă. în momentul în care termină ce-i mai rămăsese în sticla de whisky, mintea i se umplu cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor se auzeau scârțâituri stranii, iar de la etajul de sus veneau sunete inexplicabile, ca și cum cineva sau ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva, un urlet de câine nocturn. Fum, vedenii magnetice. Doar nătăfleață Tolea le vedea și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de condus. — Pantofii tăi de condus, mă îngână Luke sceptic. — Da, spun, și pornesc motorul înainte să mai zică ceva. Dumnezeule, cum poate să fie mașina asta! Face un zgomot fantastic când o ambalezi și roțile scot un fel de scârțâit când o bag în viteză. — Becky... — E OK, zic, virând încet din parcare spre stradă. De când aștept momentul ăsta! Mă întreb dacă mă vede cineva. Dacă Emma și Rory se uită pe fereastră. Și ce zice tipul ăsta solid, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]