659 matches
-
chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scîrțîit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcînd eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
imensă părere de rău îi strînge sufletul. Se uită o clipă la mînerul semnalului de alarmă și întinde mîna tremurînd. Atinge metalul rece, se cutremură și-și strînge degetele, rămînînd cu pumnul ridicat, parcă ar amenința. După un timp, aude scîrțîitul frînelor. Întoarce privirea spre fereastră și vede că trenul a oprit la ieșirea din gară. Hotărît, intră grăbit în compartiment, prinde geanta și sacoșa, apoi se retrage. Domnu'!... strigă străinul așezat pe bancheta din față. V-ați uitat un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prea înfrînt de plecarea Teonei, ca să mai stea singur... Blestemata de Teonă! murmură și-și adîncește capul în pernă, lunecînd în somn. Cînd se trezește, Violeta stă în picioare, la capătul patului. Probabil că l-a deșteptat zgomotul ușii sau scîrțîitul parchetului. Sare din pat și, ca un prim gest, vrea să se uite la ceas. E trei, îi informează Violeta pe un ton fără nici o inflexiune. Mihai înghite în sec. Te rog! îndrăznește el să întindă mîinile, să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rău, Doris! Tăcerea care urmează, așternută brusc peste cei doi, spune totul. Nici unul din ei nu e bucuros de ceea ce se întîmplă. Dar nici nu are putere să protesteze. Într-un tîrziu, vocea lui Mihai rupe liniștea punctată uniform de scîrțîitul ștergătoarelor pe parbriz: Odată m-am plimbat cu mama ta prin Cișmigiu. A văzut la cineva în mînă pachete cu smochine și a întrebat de unde le-a cumpărat. Ne-am grăbit spre locul unde se vindeau. Apoi iar ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
produs exact atunci când își dobândise sensul: abia acum, când Sein und Zeit, demontat ca uriașul motor al unei rachete interplanetare, piesă cu piesă, și apoi reasamblat, prin chiar actul traducerii ca suprem argument al înțelegerii lui, își deschisese cu un scârțâit prelung porțile zăvorite atâta vreme lăsând să se facă văzută cea mai cristalină construcție a filozofiei din câte se întîmplaseră vreodată, abia acum aveam de ce să vreau să văd circumstanțele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cînte, intonînd cu glas scăzut și plimbîndu-se printre rînduri, Înainte și Înapoi, trecînd pe lîngă toate băncile și Îndemnîndu-i pe toți să cînte, mai tare, mai tare, vă rog; și Juan Lucas simte că aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor, glasul strident al Armindei care urlă În loc să cînte, fără să se teamă de ridicol și mai aude un glas minunat de partea cealaltă: glasul lui Susan, care cîntă Încetișor și are un timbru foarte plăcut, de parcă ar crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire rugătoare către Dylan. Eu îi am toată săptămâna. Și spune-mi doar ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
păru lipsită de șanse, dar asta nu m-a Împiedicat să Încep să umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceasta, de existența reală a acestei „probleme importante“, pentru care fusese chemat, nu se îndoise nici o clipă, însă acum nu se gândea aproape deloc la această problemă importantă, nu simțea nici cea mai mică pornire să se gândească la ea. Scârțâitul unor pași ușori pe alee îl făcu să-și ridice capul. Un om, al cărui chip era greu de recunoscut prin întuneric, se apropie de bancă și se așeză lângă el. Prințul se trase repede spre el, aproape atingându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
arestare el fusese În ordin timp de numai nouă luni. (Depoziția din 27.11.1309) Găsisem În Abulafia și relatarea altor fugi. Și mă gândeam la ele alaltăieri seară În periscop, pe când În Întuneric percepeam o succesiune de foșnete, scrâșnete, scârțâituri - și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască să ridici vocea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile ei diverse, de parcă fiecare detaliu era perceput separat, apoi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un dentist nenorocit - a scăpat-o de sarcină. — O, nu, spuse Mickey. — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt se auzea un radio și ecoul zăngănitului cuiva care scormonea cărbunii În șemineu. Helen se familiarizase cu sunetele, textura și imaginea păturilor și pernelor Juliei, cu mobilierul desperecheat. În ultimele trei săptămîni stătuse acolo cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce și-a dorit. Este de ajuns. Totul se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici. Triburi și origini? Este ca o glumă proastă. Doar ca să-i facă o plăcere trebuia să se gândească atât de mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la bolta plină de palmele lor și simte cum inspiră și respiră stânca, și-l aude pe bătrân care-și continuă incantațiile și descoperă că-și poate întoarce capul, că mâinile răspund la comenzi. Simte podeaua pe care este așezat, scârțâitul acesteia și cu noile sale degete care cercetează totul, ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Zece secunde mai târziu, se afla deja în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză, Sachs își concetra toată atenția pe evitarea pietonilor, a mașinilor lente din trafic, a bicicliștilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a Magicianului, care privi în oglinda retrovizoare și observă la rândul lui autobuzul. Își îndreptă apoi privirea înapoi către ea și Sachs avu impresia că îl vede zâmbind, înțelegând că nu mai era în pericol de a fi împușcat. Un scârțâit de roți umplu atunci aerul; Mazda se îndrepta cu viteză către Sachs. 40 km/h, apoi 80, apoi 100, direct spre ea și spre Camaro, a cărui culoare galbenă, deși mai vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de fum. - Pff, expiră ea, dispărând apoi pe scări. Mă duc la duș. După zece minute, Rhyme îi auzi pașii coborând pe aceleași trepte. Dar nu a intrat imediat în cameră. Din mai multe părți ale casei, auzi succesiv bubuituri, scârțâituri și șoapte schimbate cu Thom. Apăru, într-un final, în camera de oaspeți. Era îmbrăcată cu pijamalele ei favorite - tricou negru și boxeri de mătase - dar avea două accesorii atipice pentru dormit. Pistolul ei Glock și lanterna de forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dimineață și seara. Zilnic, îi trezeam pe cei șapte puișori dis-de-dimineață, îi alintam frumos și apoi dădeam comanda de zbor: ,, Unu, doi, trei!” Când ziceam ,,trei”, frrr zburau toți până la marginea lăstarului din apropiere. Într-o joi, s-a auzit scârțâitul unui car prin apropiere. Când am ridicat ochii, am zărit mai întâi o pușcă, apoi un vânător și un câine care-l însoțea. Speriată, le-am spus puișorilor mei să nu se miște din lăstar și am zburat ras cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai dormi niciodată. Pe urmă auzi glasul Ilonei, aproape de pat, într-o amestecătură de românește cu ungurește: ― Bolnav, nu vezi?... Du-te la doctor... Stau eu lângă el, n-ai grijă... Răspunsul ordonanței nu-l pricepu, dar în curând auzi scârțâitul ușii și un foșnet domol. Atunci se gîndi: "Te pomenești că sunt bolnav și..." Gândul i se curmă, neisprăvit, și pe frunte simți o mână ușoară, puțin rece și aspră. Sub atingerea aceasta, clocotul minții se mulcomi repede, ca sub
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]