1,560 matches
-
l-am mai văzut atât de dezinvolt și echilibrat. Victor mi-a spus că înainte de masă fuseseră împreună. Asta m-a durut. Mi-l imaginam pe soțul meu întreținând raporturi sexuale cu bărbatul din fața mea și, în mod ciudat, nu scârbă am simțit, ci gelozie. Și m-a surprins în mod plăcut faptul că îl iubesc atât de mult pe Hugo. Da, îl iubesc pe soțul meu. Mă gândeam că de-a lungul anilor voi avea de furcă cu câteva femei
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
eu am angajat-o, deci tot eu trebuia să suport și consecințele acestei proaste decizii. Nu-mi place dacă cineva îmi promite ceva și nu se ține de cuvânt. Pe rafturi e un praf de un deget, mi-e și scârbă să iau o carte în mână. Hugo e mai binedispus. Lidia mi-a promis că va avea grijă de el. La Club i-au pregătit și cina. A o sută douăzeci și noua însemnare Azi m-am întâlnit cu Lidia
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
întindă. I-am zis să o lase moale și să se relaxeze și să sărbătorească nunta lu Tommy. Așa că cineva i-a vârât o bere în mână, dar s-a ferit când cineva a vrut să-i tragă de pe cap scârba aia de șapcă așa că am zis bine, hai jos să-i vedem motocicleta. Mare brânză. Știi tu, când poliția o termină cu o motocicletă, nenică, e varză. Dar era o motocicletă și mergea. Cre'că nenorocitul ar fi folosit-o
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
dragoste și ură. Fiindcă țintele, de bună seamă, sunt amicii, admirați și detestați deopotrivă, cu un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Dar dacă tot mă ameninți cu artele tale marțiale și cursurile de autoapărare :)))) îmi faci chef să fiu în situația să mi le aplici. Cât despre pistolul cu bile, să nu fie bile din nas, ca de alea mi-e scârba. P.S. Singurul băsist de care mă tem este Andrei Pleșu. domnia sa pare capabil de a ma mânca.
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
C. Mihăilescu s-a achitat de datorie, consemnînd tresăririle cu care sufletul i-a întîmpinat climatul alpestru al schiturilor athonite. În genere, Athosul e ținta celor care vor să se rupă de lume: te duci acolo ca să te desfaci de scîrbe sociale și, dacă ai un dram de chemare, ca să presimți gustul lui mysterium tremens. Fără un imbold lăuntric care să te împingă spre contraforturile săpate în stîncă ale mînăstirilor Pantocrator, Vatopedi sau Prodromu, escapada aduce cu o promenadă exotică, al
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
oricare, a fost nevoie să ne ducem toți patru la cofetărie ca să mi-l arate. Am intrat eu prima, astfel încât cei din prăvălie să vadă că grupul era cu mine, și chiar așa mulți clienți s-au depărtat instinctiv cu scârbă, ne-au deschis un culoar ca pentru a evita o contagiere, cred că ea nu și-a dat seama ori o fi obișnuită și n-o mai deranjează, dar pe mine, în schimb, m-a deranjat. Tortul din vitrină mi
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
că trebuie să stau și eu de vorbă cu cineva, nu?” Chiar așa însă, acutizată cu ironii, gravitatea rămâne cronică: „Să fi fost tu și nouăzecist, și tot trebuia să mă asculți:/ Mori. Nu de râs ca altădată, nici de scârbă ca mai întotdeauna. Mori. Nu de rușinea masacrului din Piața Tiananmen, nu din cauza miradorului de la mila 23. Pe tine, știm cu toții, ce te oftică nu-i dorul de mămăligă. Pur și simplu, mori. Nu dau după tine cu nici un fel
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu mai sunt dispuși să-i acorde încredere, și asta fiindcă bătrînețea nu înseamnă doar vîrstă biologică înaintată (care este altceva decît
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
mai mare. * * * La Madrid, în Spania acestui reporter al Urâtului, încă ascuns, îmi aduc aminte să fi citit într-un muzeu parcă... Sau într-o epistolă a vremii... Cuvintele acestea în loc de salut, ori de rămas bun, ori de binecuvântare: CU SCÂRBA ȘI NECESITATE... (Lumii totalitare...) E cum ar saluta ridicând brațul stâng.../ Marele Țap...
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
se mișcă în afara logicii diurne a cetățeanului modern, fiind străină de obișnuințele de gîndire ale dresajului mediatic. Majoritatea paginilor sunt scrise noaptea, întunericul predispunînd la echivocuri de interpretare. Unele pagini comunică perplexități sau dificultăți de înțelegere, altele transmit revolte și scîrbe, iar altele seninătăți și revelații. Dar peste tot răzbate senzația că Tarangul scrie pentru sine: scrie din nevoia de a se edifica, de a se liniști lămurindu-se, de aceea scrisul lui n-are ostentație artistică, adică ambiția de a
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
mistuiți de neliniște, gura mare și disprețuitoare, amestecul de sentimente și pasiuni contradictorii ce răzbăteau din trăsăturile ei (de neliniște și de blazare, de violență și de un fel de abandon, de senzualitate aproape frenetică și de un soi de scârbă față de ceva foarte general și profund), totul conferea expresiei sale un aer de neuitat. Martín mai spuse și că, chiar dacă nu s-ar fi petrecut nimic între ei, chiar dacă ar fi stat sau ar fi vorbit cu ea o singură
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
în platoul Antenei 3, prezentatoarea TV a avut un mesaj despre Gabriela Firea care, înainte de toate, îi este prietenă de foarte mulți ani. Ceea ce se întâmplă de trei zile încoace nu mă face decât să reacționez spunând că îmi este scârbă. Știu că este un cuvânt foarte tare și foarte puternic. Este o situație în care v-ați obișnuit cu mine în a fi echilibrată, dar acum situația nu poate să fie echilibrată pentru că situația a scăpat de sub control. Mă bucur
Alessandra Stoicescu: Mi-e scârbă. Situația a scăpat de sub control by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36749_a_38074]
-
și inevitabil, o vulgarizează. Tocmai de aceea, între altele, lumea noastră e o lume de fantome... Primele mele iubiri literare au fost parnasiene (cine nu-și are vârsta la optespzece ani?), și n-am păstrat din ele decât o mare scârbă de a spune „eu”, măcar ceea ce se numește pudoarea sentimentelor tale. Tocmai de aceea, cuvintele de care mă servesc în poemele mele sunt folosite așa cum se găsesc ele în dicționare, adică despuiate de carnea pe care le-ar putea-o
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
vreun incendiu. Mă imaginam murind de bătrînețe. Sleit de puteri, lungit în „rezerva” suferinței mele, murdar, mustind de bube și puroaie, nimeni amintindu-și de mine. M-aș lăsa și eu de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel mai de jos al degradării umane, poate nebun și eu, într-o cușcă a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Iordăchescu Ionuț Jurnalistul Cristian Tudor Popescu e surprins că președintele Traian Băsescu a făcut din elucidarea crimelor comunismului prioritatea zero pentru procurorul-general Tiberiu Nițu și spune că simte ”un vag fior de scârba” când ” Băsescu-Anvers” vorbește despre morții din decembrie 1989. Editorialistul spune, într-un editorial pentru gandul.info, ca Victor Ponta și Traian Băsescu au o coabitarea din ce in ce mai ”avansată”, iar anunțurile celui din urmă făcute în ultima conferință de presă - numirile procurorilor-șefi
CTP: Simt fior de scârbă când Băsescu pomenește morții Revoluției by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37510_a_38835]
-
care să merite efortul?”, se întreabă CTP, care precizează că și el ar vrea să afle din ordinul cui am murit atîția oameni după 22 decembrie 89. ”Nu știu. Dar ce știu, sau mai degrabă simt, este vagul fior de scârba care încă mă mai străbate atunci când îl aud pe Ț. Băsescu-Anvers pomenind morții Revoluției”, încheie editorialistu.
CTP: Simt fior de scârbă când Băsescu pomenește morții Revoluției by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37510_a_38835]
-
înseamnă a sta sub osînda unei providențe ingrate. De aceea a înmormînta un trup e un act tumularic de sterilă semnificație ritualică (cum ai pune o colivie în altă colivie), căci sufletul s-a desprins de sicriul cărnii, de unde și scîrba de mai tîrziu a lui Plotin, căruia, copleșit de coerciția de a trăi în corp, îi era rușine să iasă cu el pe stradă. Al doilea curent e al „matematicilor”, savanți absorbiți de dezlegarea misterului aritmetic, grație ipotezei neverosimile că
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă se însoțește cu un fel aristocratică distanțare de vulg. Hopkins face din personaj un lord cu gesturi maiestuoase și dominatoare, cu o anume scârbă princiară, deloc disimulată față de nonvalori, cu un ochi vitrificat precum cel al camerei de filmat, însă care vrea să vadă tot, să surprindă tot, să înțeleagă tot, mai ales femeile. Aici, infantila atracție a voyeurului care posedă un orificiu în
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Chloe din Spuma zilelorse zbate să ofere și grăsana Ella, care, pentru a-și căuta iubitul ce nu mai dădea nici un semn de viață de patru zile, pornește prin aer pe un covor fermecat alcătuit din scuipații bucureștenilor - reflexe ale scîrbei generalizate - fiind absorbită de bloc precum un bol alimentar într-un uriaș intestin, apoi „flatulată” la 40 de metri distanță, în vreme ce apartamentul defunctului Faure e defecat violent sub forma unei cutiuțe și înlocuit spontan de apariția cîtorva apartamente pentru securiști
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
tocmai nereușită o tulbură pe directoarea școlii, Grethe (Susse Wold), și o responsabilizează numaidecât. Punctul de plecare a ceea ce va urma este o femeie în vârstă care la sugestia cuvântului spermă este pe punctul de a vomita de oroare și scârbă. Spre deosebire de confreria cinegetică, școala pare să stea sub semnul matriarhatului. Cu excepția lui Lucas toate educatoarele sunt femei bovarice sau de o urâțenie onestă, neîndoielnic bune enoriașe, cu frica lui Dumnezeu. După ce îl avertizează pe Lucas, Grethe decide să cheme un
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
de a se impune. Din sumar În LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ (nr. 7, iulie) sunt publicate interviuri cu doi scriitori care au ceva de spus: Sebastian Reichmann și Corin Braga. Am remarcat și Opiniile lui Radu Aldulescu, sub titlul Istoria și scârba, dar și cronica la romanul recent al acestui prozator, Cronicile genocidului, cronică semnată de Geo Vasile. Ca de obicei, reține atenția cronica literară a lui Dan Cristea, care scrie acum despre Dan Laurențiu, privit ca poet crepuscular: „Pentru Dan Laurențiu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
declarații în fața procurorilor vrea să ancheteze un caz în care justiția își face datoria. Mircea Băsescu n-are imunitatea infractorilor care stau bine mersi acum în băncile forului legislativ, pretinzând că fac legi. Ce ar putea să-ți provoace o scârba mai mare decât hoții care vor să se substituie justiției?", a scris Sebastian Lăzăroiu, pe pagina sa de Facebook.
Lăzăroiu, revoltat de mișcarea Senatului. "Ce lipsă de RUȘINE!" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29182_a_30507]
-
de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică (...). Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător (...)“. Dar nimic exterior nu este cauza acestei repulsii, căci „groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii“. Sub semnul repulsiei și spaimei stă, de altfel, întreaga mică lume de la Budila, unde, cum Victor își întâlnește încarnată - în travestiul hidos al lui Lulu - cea mai cumplită temere personală, la fel
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
de un neașteptat amuzament, în contrast evident cu titlul ales, cititorul mustăcind de plăcerea unei comedii la care asistă împotriva voinței. După titlu te-ai fi așteptat la o cavalcadă de detalii violente, menite a te indispune pînă la pragul scîrbei, ca de fapt să dai peste un ospiciu populat cu figuri memorabile prin comicul lor involuntar. Violența e prezentă mereu, ba chiar e o violență mergînd pînă la bestialitate, atîta doar că ea e estompată de ironia lui Pavlovici. E
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]