648 matches
-
dai seama când îl ai, dar cu timpul s-ar putea să-l descoperi. Aprinse căpătâiul de țigară și trase însetat. Dădu drumul fumului cu un șuier prelung. Chiștoacele astea mizerabile, de exemplu, poate că mi-ar face un bine, scârbindu-mă până într-atât că o să mă las de fumat. — N-aș crede, mai degrabă îți deschid pofta. Nu mai spun că te incită să mă trimiți să umblu cu miloaga după țigări întregi. Știi cum e să ceri țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înțeleg că vă referiți la Derek? Omul se uită la mine peste măsură de uimit. Voi chiar nu vă cunoașteți numele de familie? Întrebă. — Am mers cu toții la școli private, i-am explicat eu. Asta e de natură să te scârbească pe viață de astfel de curiozități. La liceu, lui Derek i s-a spus „Brewster Junior“ ani de zile. Oare vă puteți imagina ce daune psihologice lasă astfel de poreclă? Cicatricile unor răni ca aceasta nu se vindecă niciodată complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
face cea mai mică faptă bună-n viață, merită s-o faci. Așa că eram bucuros că-l sunasem pe prietenul meu, Pepé, de la Seguridad, pentru că Luis Delgado era un client vechi la Chicote și nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pereche de chiloți albi cu romburi roz. Pentru un savant de șaizeci de ani se ținea extrem de bine. Era corect proporționat, iar încheieturile îi erau fine. Doar capul enorm, ca o uriașă piatră cubică, distona cu trupul boieresc. - Dispariția androginilor, scârbiți de sub-specia care deviase din ei, mă face să mă-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la expunerea la lumina neoanelor. Dallas ezită o secundă, se hotărî, atinse cu vârful degetelor vietatea și le retrase repede. Creatura nu reacționă. Puse mâna mai mult timp, mângâind cu palma spatele acesteia. Era uscată și rece. Respirația domoală îl scârbea și ceva îl îndemna să și-o retragă din nou. Creatura nu se sinchisea, așa că trase cu toată puterea de pielea groasă. Fără nici un rezultat. Chestia aceea nici nu se mișcă și nici nu-și eliberă prada. ― Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ieșea din creatura palmată cobora prin gâtlej până-n capătul esofagului. Tubul acesta nu se mișca. Mai mult decât orice altceva, această parte a fotografiei interne îl îmbolnăvea pe Dallas. ― I-a introdus ceva în gât! (Pocni din degete cu putere, scârbit de starea în care se găsea Kane.) Ce dracu' poate să facă o asemenea creatură într-o ființă umană? Nu va fi ușor s-o extirpăm. Ash... nu e deloc... deloc bine! ― Nu știu dacă vietatea se luptă cu Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sikh din Bhowanipore, copii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a binelea. Dar atunci n-am mai judecat și osândeam pe britoni fără rezervă, mă înfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întîlnit în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram decât obiecte swadeshi sau, dacă nu găseam de acestea, marfă japoneză. De altfel, viața mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea da uitării. Joi seara, Tom și Rozanov trecură efectiv unul pe lângă celălalt, Rozanov ducându-se la Papuc și Tom la Diane, dar amândoi erau atât de orbiți de gândurile lor, încât nu se observară. Nesta Wiggins, pe care o scârbea priveliștea femeilor speriate de bărbați, ar fi făcut o criză de nervi dacă ar fi putut auzi discuțiile care avură loc între Pearl și Hattie pe parcursul zilelor de luni, marți, miercuri și joi. În timpul acestui interimat, în care nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de luat vederi, care fac până și din suferință spectacol (la întoarcerea trupurilor soldaților uciși în „teatre de operațiuni” departe de țară, camerele de luat vederi fac publice lacrimile celor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială. Considerîndu-se trădați în speranțele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă. Alții pentru că s-au săturat de cât sânge a curs... Și, în sfârșit, o mulțime de gură-cască e gata să aplaude orice sentință, cu condiția ca ea să dea impresia că aparține celor mai puternici... Ceilalți, indiferenții sau cei scârbiți de atâta discuție în jurul eșafodului, au plecat. Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El le vede tuturor numai gâtul. Deformație profesională, căci în toată cariera lui n-a văzut decât gâturi. Unele subțiri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
da carne, și veți mînca. 19. Aveți să mîncați carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20. ci o lună întreagă, pînă vă va ieși pe nări, și vă veți scîrbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plîns înaintea Lui, zicînd: "Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?" 21. Moise a zis: "Șase sute de mii de oameni care merg pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum, 5. și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: Pentru ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîine, nici apă, și ni s-a scîrbit sufletul de această hrană proastă." 6. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încît au murit mulți oameni în Israel. 7. Poporul a venit la Moise, și a zis: "Am păcătuit, căci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
peste ei isprăvnicei să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. 12. Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulțea și creștea, și s-au scîrbit de copiii lui Israel. 13. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi, și prin tot felul de lucrări de pe cîmp: și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și boiari, ... fără de nici o milă;...și fiindu și turci neguțitori prin târguri, trimitea podgheazuri... de-i robiia pre turci și-i ducea plocon ghenerariului de Brașău...Care fapte...stăpânii noștri, n-au putut suferi, ce cu rea urgie s-au scârbit asupra țării noastre, că era să se dea toată țara în robie și în sabiie, încăpând și domniia mea la prepus cum că și noi am fost agiunși cu dânșii;...Vasilie Ceaurul și cu soțiile lui de-au trimis dooă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești” cereau în schimb lemne și loc de arătură.” Așa că vodă s-a supărat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
frații voștri cotropiți; reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre!”... Sunt cuvintele generalului Antonescu, care la 9 Iunie 1940 fusese arestat, fixându-i-se locul la Mănăstirea Bistrița-Vâlcea, și care, scârbit până în adâncurile simțirii, de dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
băuse și se îndrepta spre ușă. Spre deosebire de cei care aveau poftă de ceartă la beție*, tata devenea excesiv de vesel și de vorbăreț. * Într-o vară, mama și sora mea (mai mare decât mine cu cinci ani) au complotat să-l scârbească pe tata de alcool. Eu n-am fost inclus in complot. Eram prea mic sau am fost bănuit că puteam trăda, fiind "fanul" tatei. Sora mea văzuse într-un calendar o reclamă făcută de un laborator din Piatra Neamț, "Vorel", care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e mai primejdioasă decât forța. 22. Sinucigașii provin, probabil, nu dintre cei scârbiți de viață, ci dintre cei cu vitalitate excesivă. Dar de ce va fi vrut Dumnezeu să amestece ceea ce emoționează și ceea ce ne distruge? 23. Uitîndu-mă la oțetari, îmi amintesc că aveam douăzeci de ani când m-a surprins antipatia lui Baudelaire
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
precum ciupercile după ploaie, tot felul de rubedenii de-ale răposatului, care de-a zecea spiță, care mai apropiată... Fiecare începu să emită pretenții, să amenințe cu darea în judecată, să conteste înfierea și orice drept de moștenire al tânărului. Scârbit de lăcomia și micimea sufletească cu care fusese silit să ia contact, Nicolae hotărî să se lipsească, precum Adam de rai, de tot și toate. Nu renunță, însă, la numele de Apostol, atât pentru faptul că acesta putea să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui. Invidie, conflict ideologic, avansare personală: explicațiile erau nenumărate. În domeniul criticii, nu primeai nici un punct dacă apreciai un personaj deja apreciat. Cu o țintă așa de mare cum era Richard Weber, câștigai puncte doar pentru distrugere. Justificările astea îl scârbeau chiar în timp ce le repeta. Cronica n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se uită pe fereastră, spre Common și cele două biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personale se încheiase. De acum încolo, totul avea să se negocieze în încăierări publice. Emisiuni interactive, focus grupuri la fiecare pas al oricui. Lev Tolstoi: 4,1. Charles Darwin: 3,0. Și totuși, de fiecare dată când ieșea de pe site, scârbit de evaluările continue, se pomenea că simte nevoia să intre iar să verifice, ca să vadă dacă următoarea reacție avea să șteargă ultima demolare fără minte. Își compara scorurile cu cele ale celorlalți autori lângă care fusese înghesuit. Era singurul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]