523 matches
-
de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
costum de baie, undeva pe un deal, printre niște gropi, Cetatea Nouă, o știe, mergea cu Stelian acolo, era o stupină mai spre pădure, cumpărau miere de la Afanasi, scapetele, a nenorocit-o și pe fata asta profesorul ăla își spune scârbită, apoi alte poze, Tomnea cu doamna Veturia la o masă plină cu farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i citească ce mai scrisese. Îi spusese că pe la prânz l-au găsit mort pe Chiosea în parcul spitalului lui Wintris. Vestea nu-l impresionă pe general. Părea chiar că nici nu-l interesa. Mai mult, făcu o mină scârbită, ca și cum nici numele lui Chiosea nu mai merita să fie rostit. „M-am gândit și ce să fac și cu Tomnea ăsta“, oftă Goncea. „Am avut niște chestii cu el. Chiar un fel de afacere. Nu atât cu el, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șoferul, și a dus-o la spital ca pe o pușcăriașă, cu pistolul în spate. După aceea nici n-a mai vrut să știe de ea. Au ținut-o aproape un an de zile la sanatoriul lui Wintris.. Se cutremură scârbită. „Dumnezeu mi-a luat mințile, atunci.“ Apoi a venit Iacob. A luat-o așa cum era, fără să întrebe ceva. Doar că n-a avut zile. S-a dus prea repede. Probabil, tot o pedeapsă de la Dumnezeu, pentru ea. Plătise Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ce n-o evitase? De ce toată mascarada asta cu texte notate pe obiectele din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii. Semăna cu o simplă sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din Vietnam face mai mult pentru Omenire decât cei care muncesc. Harnicii sunt cei ambițioși, cei care poluează atmosfera, care contaminează apele și distrug pământul. Trei nebuni!, murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca până pe pământ. Se îndepărtă scârbit. José Correcaminos veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se scuză el. Și când i-au descoperit pe războinicii noștri, au început să tragă cu armele lor. Dădu din cap în tăcere. Se sprijini de un copac cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ieșit de multe ori pentru cină. Probabil că de fiecare dată când tu credeai c-am ieșit să mă leg cu lanțuri de pubele. Vezi tu, lui Tarquin îi place foarte mult mâncarea bună... Nu e singurul, a remarcat Alice scârbită. —Oricum, a continuat Jake, eram în restaurant, iar eu îi explicam care sunt ramificațiile etice și morale a ceea ce avea să mănânce. Tarquin m-a ajutat să înțeleg că nu transformam lumea într-un loc mai bun. Nu făceam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În S.U.A., la Bridgeport. Timp de 7 luni, cât trăiește În exil, constată cu amărăciune ucigătoare că America-i pentru comuniști (ca Pacepa) mumă, iar pentru naționaliști - ciumă. Era În perioada prigonirii marelui prelat și patriot Valerian Trifa. Dezolat și scârbit la culme, revine În țară la sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an (1981). Din cauză că s-a Înapoiat singur (familia a refuzat să-l urmeze), Securitatea din București avea să l suspecteze, În tot timpul, ca spion al SUA și să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ce tot aveau imaculații cu ea, cu altele ce-i semănau? Cu el? Pămîntul se Învîrtea liniștit mai departe, lumea, bună, rea, Își ducea viața după cum o tăia capul, regulile fiind tot mai puține, chiar dacă legile erau din ce În ce mai multe. Antonia, scîrbită, bea din cînd În cînd o votcă mare Într-un bar numai pentru femei, de lesbiene, și-a dat seama după o vreme, nu mai era de trăit! De un lucru era tot mai sigură: ar fi fost prima ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unsprezece noaptea cu niște invitați și, când s-a sculat, pac. Mâine îl îngroapă. Las' că mă duc eu să mai aflu câte ceva. Stănică se ducea într-adevăr și venea cu alte știri: - Anul ăsta a fost nefast! zicea el scârbit. Îi cară cu zecile,cu sutele. Tot copilași și bătrâni. Toamna face rău grozav la plămâni, la cap. A murit băcanul din colț de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am văzut bolnav vreodată. Așa, din senin. Nu vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii de aparat: 9 999 lei și 90 bani. - Mai citește ăștia foaia de parcurs. Și ne trezim, după aia, cu poză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ne reluăm acest nume... Prenumele dânsei este Cocondy, iar eu mă numesc, cu voia dumneavoastră, Patricia. Vă invit să luați loc! Vorbea afectat. Se vedea că poruncise, din răsputeri, toată viața și că acum, din pricina vârstei, era teribil de scârbită că apăruse pericolul să-ntrerupă. Și viața și poruncile. Se menținea satisfăcător, era mai înaltă decât soră-sa, mai suplă și arăta aproape bine. Pentru o babă scrântită de vreo 80 de ani, completă Pinky. - Încântat, rosti el și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă, cineva să i-l șteargă c-un prosop ce semăna, într-un chip deplasat, cu o blană de tigru. Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ruleze sub picioare un covoraș zburător, taman ca-n O mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că era bătrân. Paraschiv -lar fi omorât acolo dacă -lar fi băgat de seamă. Altădată cum -lar mai fi spintecat cu suriul lui, cum i-ar fi luat mațele-n cuțit, dar acum era moale ca o cârpă, ostenit și scârbit, neputincios. Îl cuprinse o mâhnire ca înaintea morții. Totdeauna fi fusese frică de clipa asta, când or să-l părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care i-o furaseră alții. I-a întins pe furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrîn, adică Înțelept, Părinte. Laudă prieteșugul, pacea, paternitatea și rememorează „delirul tinereții”, văpaia unui „nemernic foc”, „suspinurile fugătoare”, dar fără regret. Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează: Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar putea rezuma astfel: amorul este o pătimire În doi; despărțirea schimbă culoarea universului („lumea toate le negrește / amîndoi dacă nu sînt”); amorul are legi și legile pot fi Înțelese etc. Alte imagini: cînd pleacă, Înamoratul ezită să dea „veste scîrbită”, iar cînd, În fine, se hotărăște s-o comunice, somează pe Anica să-și țină parola dată... Trece, de regulă, prin chinurile cunoscute și promite să nu dea amorul său „În veac uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica, zilele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]