756 matches
-
aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
faptele au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic monede și bancnote în automatul de Coca-Cola de afară. A cumpărat cel puțin douăzeci de cutii din amestecul acela scârbos, saturat cu zahăr, și, una câte una, a golit tot conținutul fiecăreia dintre ele în rezervorul Oldsmobilului meu Cutlass, cândva sănătos. De unde a știut că zahărul e ca otrava pentru motoarele cu combustie internă? De unde a avut ploada atâta minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău dacă găsesc un pic de alinare împreună, deocamdată? — Rău e că e scârbos și nenatural. Nu pricep cum poți fi atât de calm, Nathan. Zău dacă pricep. Parcă nici nu-ți pasă. — Oamenii au sentimentele pe care le au. Cine sunt eu să le spun că nu fac bine? Vorbești ca un activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adică ei chiar numără? Slavă Domnului că revistele de scandal sunt oricum interzise la noi în casă. Tata nu le suportă. Oricum nu-mi place să citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
video și din greșeală (jur) am ajuns să pun un film porno. Am fost mai mult decât șocată de ceea ce am văzut și credeți-mă; nu m-am născut ieri. Dar, serios, cum pot oamenii să-și facă chestiile astea scârboase unul altuia? Oricum, după ce am trecut de șocul inițial, am sunat imediat la recepție și le-am cerut să vină băiatul de serviciu și să mă ajute să opresc filmul. Vedeți voi, voiam să îi anunț pe loc că filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ai băgat în tot rahatu’ ăsta! Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare, în care li se ofereau două pizze scârboase la prețul unei singure pizze scârboase. Julia s-a întors la loc. —Și tu ce-ai zis când ți-a spus? Nu erau prea multe de spus, nu? James a zâmbit cu tristețe. —I-am spus că sunt șocat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare, în care li se ofereau două pizze scârboase la prețul unei singure pizze scârboase. Julia s-a întors la loc. —Și tu ce-ai zis când ți-a spus? Nu erau prea multe de spus, nu? James a zâmbit cu tristețe. —I-am spus că sunt șocat, ceea ce e adevărat, și că am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să-l găsim niciodată... Sergentul major Malik-el-Haideri nu răspunse, aruncă o ultimă privire spre cămila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și scârboase, șontoroage, lașe, trădătoare, murdare și feroce, care, dacă se adunau suficient de multe, erau în stare să atace chiar și un om neînarmat. Adesea se întreba, fără să găsească un răspuns, pentru ce le lăsase Alah pe pământ. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Era alb și de consistența cauciucului. L-am ridicat din castron. — Arată ca un accesoriu pentru vibratoare, comentă Tom, căci se vede treaba că mințile Înguste gândesc la fel. Vezi dacă are etichetă cu made in China pe spate? — Ești scârbos. L-am băgat În gură și avea gust de calamar. — Și Muma Pădurii? Nu cred că-i convine prietenia dintre cei doi. Lui Tom nu-i plăcea Linda pe motiv că, deși era slabă, blondă și atrăgătoare, Îi lipsea fragilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
odată parte de una care m-a silit să-i citesc toată colecția de la Virago și să discut cu ea fiecare carte. — Sărăcuțul de tine. — A fost Îngrozitor. Nu atât cărțile, cât discuțiile de după, deși au fost și câteva volume scârboase. E mai Înțelept să nu mă gândesc la asta, zise el, strângând din umeri. Ia spune, săruta bine polițaiul tău? — Mm, foarte bine. Doar că mi-a lăsat impresia că nu mai făcuse asta de ani de zile. Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să o faci să devină asemenea lor. Cum îmi vine, întreabă ea plină de entuziasm, vrea deodată să îmi facă pe plac, iar eu mă grăbesc să îi spun, arăți fantastic, dar ea se clatină pe picioare în fața oglinzii, sunt scârboasă, sunt grasă și urâtă, fuge înapoi în cabină, vânzătoarea se apropie de mine, chiar îi vine foarte bine, iar eu o privesc deprimată, unde am ajuns, exact așa cum eu nu cred nici un cuvânt care îi iese din gură, nici Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici în ruptul capului. Ei nu-i plac lucrurile și locurile murdare. — E chiar atât de murdar în Uruguay? — Habar n-am, dar așa susține ea. Zice că drumurile sunt pline de excremente de măgar, că e plin de muște scârboase, că de cele mai multe ori toaletele nu funcționează, că te împiedici la tot pasul de șopârle și de scorpioni. Cred că a văzut ea vreun film... și nu poate suferi nici gândacii. Ei nu-i place decât să se plimbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a întunecat mintea... de tot. Aveam douăzeci și patru de ani și de data aceasta am stat șapte luni la un sanatoriu. Nu era ca aici, nici vorbă, ci un spital de nebuni, cu ziduri înalte și porți încuiate, un loc scârbos în care nu exista nici un pian. Nu știam ce să mă fac. Tot ce știam era că vroiam să ies cât mai repede de acolo, așa că am făcut eforturi disperate să mă vindec repede. Șapte luni... șapte luni de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ți-a plăcut în expres? — E îngrozitor! Nu se poate deschide nici un geam și voiam să-mi cumpăr ceva de mâncare, de pe un peron. — Bine, dar e mâncare și în tren. — La ce te referi? La sandvișurile acelea scumpe și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văd pe Barney în slip. Daisy chicotește. — Stai să te vadă pe tine în bikini, zice ea. Or să-și imagineze toată viața cum îți pocnește costumul și-ți ies sânii afară... —Daisy! îi dau eu o pălmuță peste ceafă. Scârbos! Nu-mi pocnește costumul și nici sânii nu-mi ies afară... Hei, ce costum mișto ai, Rebecca! Vijay se ițește pe partea cealaltă a piscinei, bătând din gene ca Groucho Marx, mormăind puțin din pricina chipsurilor pe care le molfăie. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fața ca să știu cât e de bucuros. Ți-am spus că nu mă deranjează că ești transpirată toată. — Ba nu, n-ai spus așa ceva! zic eu indignată. Ai zis că nu sunt chiar așa rău. — Am mințit, zice el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră ați vorbit de trompetă În legătură cu obiectul iubirii care nu e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care Dumnezeu expiră și se golește, În recipientul originar rămân niște picături de ulei, o rămășiță materială, acel reshimu, iar Dumnezeu se Împrăștie acum Împreună cu acel reziduu. Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul, Își face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ncearcă să mă reducă la imaginea lui, Înțelege că trebuie să mă lase să-mi trăiesc viața În felul meu. Și așa a făcut Sophia, s-a apucat, zor-nevoie, să facă lumea. S-a izbit de materia primordială, care era scârboasă, cred că nu folosea deodorante, și n-a făcut-o Înadins, dar se pare că ea e cea care a avut rol de Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o trage Florica și-i arde cu sete câteva palme peste față, peste fund. Eu te spăl, îți dau să mănânci, îți fac de toate și nu sunt mama ta?îi mai trage câteva în timp ce Teofana plângea. Pleacă de aici scârboasă, să nu te mai văd. Când a sosit Vasile și-a văzut-o plânsă pe Teofana și-a dat seama că iar a fost scandal, că începuse s-o cam cunoască pe Florica și mai ales aversiunea ei față de fiică
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-o cam cunoască pe Florica și mai ales aversiunea ei față de fiică-sa. — Iar ai certat-o pe Teofana? De ce?i-a cerut explicații Vasile. Fiindcă este o nesuferită, pe cât ești tu de bun, pe-atât e ea de scârboasă. Seamănă cu mamăsa. — Taci!i-a înfipt mâna în gât Vasile. Să nu mai pomenești vreodată ceva de mama ei, că-ți crăp capul. Ai auzit? Acum spune-mi ce s-a întâmplat? — N-a vrut să mănânce ciorbă de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Pronia cerească, despre care eu, unul, recunosc smerit că nu am habar pe ce criterii v-a preferat taman pe voi și vă puneți și destinele, definitiv, sub semnul abandonului impardonabil. În plus, să fiți convinși că tabloul însângerat și scârbos, de abator, la care ați fost martori mai devreme, când ați încercat să vă salvați de la moarte prietenul cel nesăbuit, va fi o uvertură ne-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]