718 matches
-
și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a Înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume Îl făcea să reflecteze la trecutul Îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept În fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, Încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și se puneau în mișcare. Hedi se uita țintă și cu cât se uita mai nemișcat cu atât i se înfățișau vedenii mai minunate. În fine se făcu noapte și fiindcă ea voia mereu să vadă și mereu fixa, parcă scăpărau stele și scânteiau înaintea ochilor. Mai întâi i-era frică, pe urmă îi plăcu și pironi mereu ochii până când începură s-o doară. Îi venea să plângă, dar Hedi nu plângea niciodată"*. Mustrările o tulburau; își închipuia că nimeni n-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce la privire Și frumos la fire?467 Dacă văduva era tânără și intenționa să se recăsătorească, textul semăna cu cel „de fată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ocupabil; om; pahar; paharul; palmă; pariul; parte; partea; pasăre; patrie; păhar; păstra; pix; plăcintă; poartă; podul; pornește; porni; nu prea; presiune; a prețui; prezenta; primești; a primi; primit; a prinde; prins; proteja; a proteja; pungă; răutate; ridică; rugăminte; scama; scapă; scapără; scăpa; din scurt; sigur; simte; socoteală; soțul; sprijină; a sta alături; statornicie; stă; stăpînește; a stăpîni; stop; strîns; din strîns; suspendă; șmecherie; taină; tărie; temporar; tot așa; totdeauna; treabă; nu ține; a ține minte; uite; universul pe umeri; vas; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
orice altceva, aceea de a surprinde momentul „când elanul se imprimă în arbore și-n slovă”, când „pasul șeț ca un arcuș pe struna potecii înfiorate” iar „un metal răspunde sub deget ca o coardă”. Tot așa, „din amnarul frunții scapără singurătatea clară”, „Fiecare pas încearcă rezonanța de marmoră a aerului”, „Mâna ca dintr-un pian, deșteaptă cântecul - surâsul / Și pasul se regăsește sprinten pe bolovanii zilei”, „o undă atinge antena spiritului în rugină” etc. etc. Iar, în prelungirea magiei erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ei, cu nasul mic și nările umflate pe fața osoasă aducând cu un craniu, perfect prin proporții și prospețime, gol până la brâu, cu pectorali de atlet, lovea metodic, dur... era un rod al închipuirii mele sau într-adevăr ochii-i scăpărau de ură? Îmi închipuiam că era conștient de puterea pe care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
urma să ies în oraș. Ne-am dus cu mașina ei și am căscat gura pe la vitrine, căutând îmbrăcăminte de primăvară, și ea și-a cumpărat o eșarfă Liberty la solduri la Kroll. Purpurie cu un imprimeu mărunt. Vocea îi scapără, limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de strălucire. Rabbit e speriat. Când nu e perfect lucidă, Janice devine înfricoșătoare. Își mijește ochii în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
parte e modelul, la mijloc vremurile, strîmbe și împingînd la strîmbătate și de partea cealaltă iese ,omul nou", pe care Virgil Ierunca îl descrie, minuțios, ca să nu se iște confuzii. Trist e, și-o știm, dar stilul cărții, lucios, clar, scăpărînd, sporește efectul, că oamenii noi n-apar de nicăieri. Sînt foștii oameni vechi, botezați întru alte idealuri. Bunăoară, lovinescienii. E. Lovinescu, cel care și-a călăuzit toată existența de-acel maiorescian Ťbiruit-a gîndulť, n-ar mai putea recunoaște pe aceia
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
II-lea, bășcălios cum era, le-ar fi zis: Domnilor, regret, dar ați sosit prea devreme! Nicăieri atracția feminină nu este mai deplină. Înțelegi farmecul slav. Dacă și Balzac... Fără poloneze, istoria Europei ar fi mai posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă intactă, băieți în negru
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
moment, fiindcă nu mai avea chibrit, vorbitorul de la Ștefan Gheorghiu, care fuma Kent, țigară după țigară, tăcu, cu ochii căutând prin sală, iar un cursant glumeț, fiind din Dolj, și care lua des cuvântul, văzând situația, sări cu bricheta lui, scăpără la iuțeală și îi dădu foc, realizând asta cu un fel de servilism ironic, pentru că în timp ce se întorcea spre sală, îmi făcuse mie cu ochiul, ca și cum eu aș fi complicele lui. Marxismul profesat zi de zi făcuse din Pipoton, amicul
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe care le scăpăra nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care la școală e vestită pentru disciplina ei spartană, dansează cu înfocare, ceea ce e o noutate pentru toată lumea. Atmosfera se încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
cîrlionțat, îmbrăcat mereu la patru ace și schimbînd zilnic cravatele și batistă albă imaculata din buzunarul de sus al hainelor bleumarin cel mai adesea. El purta pe degetul inelar un inel cu un rubin, nu mare, insă veritabil, făcînd să scapere focuri în mersul profesorului încolo si-ncoace printre bănci, - (acum îmi dau seama că l-am iubit ca profesor cel mai mult). Mi-a rămas în minte acest inel bărbătesc, fin, (nu un ghiul mitocănesc, țigănesc) pentru că atunci cînd răsfoia
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
tușelor senzuale, efectul provenind din conjugarea culorii cu gestul folosirii sale: "cearcănele tale au parfumuri de stepă și buzele mustesc, precum iarba zdrobită în potcoave de cal, cînd se desfac din crispare ca un arc străveziu sub cupolă. dinții îți scapără pe molatica piele creolă, privirea cade gălbuie, prelinsă din ochiul oval, se răsfrîng raze scurte și învăluie tîmpla ta de cristal, iar sub hainele groase întrevăd - ca prin sticla brumată - pata aceea suavă, maronie, mongolă. presimt în tine o rasă
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în captivitatea autoreferențialității ca într-o cămașă de forță. Epura textuală semnifică o încătușare a unei senzualități indomptabile, a unei naturi sangvine
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
și care te amăgește în permanență cu impresia repetării și finitudinii. Să locuiești în propriul trup de țărînă dimpreună cu copiii tăi de țărînă: să umbli locuind în țărînă, învîrtindu-te după soare, hrănindu-te cu lumină... O rază de soare scăpăra în vitrină peste tăvi cu plăcinte, prăjituri, sucuri, iar vînzătoarea-ospătăriță întîrzia zgîindu-se la mine după ce-i spusesem ce să aducă. Pe fața ei tînără înflorea un surîs ce s-ar fi vrut șăgalnic. Nu vă supărați, îmi spuse pe un
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
și-a luat Orlando inima în dinți și a pomenit despre ceea ce i se părea lui a fi mult mai important decât clanul Greene și vacile lui Moll, anume sacrul subiect al poeziei. Când a rostit cuvântul, ochii poetului au scăpărat scântei; s-a lepădat pe loc de aerele de gentleman rasat, a izbit cu paharul în masă și s-a avântat în cea mai lungă, cea mai încâlcită, cea mai pătimașă, cea mai amară poveste pe care a ascultat-o
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Atlas (120). Sforăitul înspăimântător al gușatei Anița dezminte ipoteza că istoria cu capul Meduzei e o poveste (200). Părintele Ghermănuță, călugărul iscusit la aprins focul cu iască și cremene rivalizează cu fidelul Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amânarul (217), iar neîndemânarea lui de a frige hribii nu-l împiedică de a-și da ifoase profesionale de Moschion sau de Labdacus (220). Tovarășul de drum al scriitorului este interpelat ca frumosul meu Adonis (59), frumosul meu Telemac
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
pentru toate Adunând din neant lumina facerii... Ca și cum, ca și cum... 1995 Poeții, Poeții Cum zgâlțâie timpul Poeții, poeții, Frângându-și nimbul Și linia vieții! Plăpândele toamne, Teribile, iernile, Pe versul lor, Doamne, Tu cerni-le, cerni-le... Le tremură buzele, Silabele scapără... Mai lasă-le Muzele, De Hades îi apără! Prea multe, prea multe, Perfide, ispitele Din vremuri oculte, Din toate ursitele... Mai lasă-le, lasă-le Un zâmbet măcar, Să-și reazime oasele Fragile, de var! 1996 Dezmărginire Bogate zările. Dezmărginim
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
noaptea sub lună plină spre cabana înfofolită în mister) Acum părea să asculte alcoolizată sub pături sau chiar să viseze somnolând pe șezlong o muzică veche și pe mutrișoara ei de-o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
căscau pliscuri ferestruite în șapte perechi de dinți, încercau să-mi sfîrtece bucățica de luciditate rămasă. Și-am scăpat, am scăpat, fugind ca bezmeticul, sumar îmbrăcat, probabil în pijama... aveam și tulburări de memorie, de olfacție, de... șoldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiți chinezește-n creștet se lățiseră-n firfirici, în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie... Și
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]