700 matches
-
nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai, feminității i se substituie o voință crâncenă. Neînduplecată, ea vrea să taie nucul, iar pe terenul liberat să planteze vie. Fixată în această decizie, își asociază sprijinul tinerilor din
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce la privire Și frumos la fire?467 Dacă văduva era tânără și intenționa să se recăsătorească, textul semăna cu cel „de fată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vene albastre; dar cînd vicleanul giuvaergiu vrea să ți-l arate în strălucirea lui cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-i așa? O, de-ar fi să te cred, cîrmaciule! Aș avea astfel două chezășii - că o voi omorî pe Moby Dick și că voi supraviețui. Ă Iată și o a treia chezășie, bătrîne, zise FedaIlah, ai cărui ochi scăpărară în întuneric aidoma unor licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori de cîte ori scăpăra fulgerul, pentru a vedea ce pagube mai suferise încîlceala de parîme din greement; în vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
havanele învelite în celofan și spinteca celofanul cu un briceag. L-am urmărit cum desface învelișul și dichisește capătul havanei cu lama briceagului, apoi pune briceagul la o parte, ștergând cu atenție lama de pantaloni. L-am urmărit cum a scăpărat un chibrit și și-a aprins havana cu grijă. A învârtit-o în flacără, apoi a îndepărtat chibritul încă arzând și a tras din ea până s-a convins că arde cum trebuie. După aceea a stins chibritul și l-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
iau șoferul la întrebări și devin grosolani cu oaspeții mei. N-am scos o vorbă. - Pe scurt, a zis el, pur și simplu nu-mi plac. - Încep să pricep ce vrei să spui. S-a înroșit, iar ochii i-au scăpărat. - Pe de altă parte, s-ar putea să-mi fii util chiar acum. Ai avea de câștigat dacă ai lucra pentru mine. N-ar fi rea ideea. Ai avea de câștigat dacă nu ți-ai băga nasul unde nu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
privește dintr-un unghi insolit. Despre Eminescu vorbește o călugăriță în vârstă care l-a cunoscut fără să fi avut conștiința a ceea ce reprezenta presupusul poet, pe Sadoveanu naratorul îl întâlnește când viața aproape se retrăsese din el, dar mai scăpăra intermitent. Relatând pe un ton neutru, autorul știe încă să atragă participarea cititorului, care actualizează emoția tăinuită, însă nu absentă din volum. După 1989, B. nu se mai manifestă ca prozator, ci publică o traducere din Andrei Platonov, precum și o
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Literatura populară sau Palavre și anecdote (1882), Eminescu nădăjduia că „autorul lor își va continua lucrarea, în care arată talent și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B. nu va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri scăpărau. Mătăhăind, doi ciobani beți își făceau loc prin mulțime, dondănind cu gura fleșcăită măscări. După ei se îndesa râzând un cârnaț înflorit de fete și flăcăi. - Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi apa se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei. Încercă să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam, Aș striga: o motănime! motănime! Vai... Haram De-al tău suflet, motănime
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înțeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. {EminescuOpI 231} SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc-, stele le scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puiului de brad. Era acum cel mai frumos copac din toată pădurea. Dar nici de data aceasta fericirea puiului de brad nu ținu mult. Un hoț trecu pe acolo într-o zi și, când dădu cu ochii de brad, îi scăpărară de bucurie. Se apucă repede să rupă frunzele cu crengi cu tot; tăie, smulse și înșfăcă tot ce putu, până ce lăsă puiul de brad aproape mort, cu toate ramurile frânte. Mult a durat de data asta pâna și-a revenit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreme dușmanul e încă departe n-o să înțeleagă importanța... — Dar când o să fie aproape o să fie prea târziu! Hunii sunt războinici cumpliți, ce-ți închipui? Unul singur de-al lor valorează cât zece din ăștia. Ochii verzi ai lui Ambarrus scăpărară. — Aici greșești. Ah, așa spui tu? Vezi atunci dacă reușești să-i convingi să asculte de ordine. Ridicând din umeri și, strângându-și buzele sub barba deasă și cârlionțată, Ambarrus zâmbi: — Tu ești instructorul, nu? Așa că dă-i bătaie. Plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce-l înconjura și vorbi: — Să fie limpede! strigă cu voce fermă, încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar pefect stăpân pe sine. Hotărât, se îndreptă apoi spre războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe băieți se apropia. Craig simți zvâcnetul din tâmple, pe când, cu o încetineală forțată, băgă mâna în buzunar și scoase din el o prismă de cristal. Ținu micul obiect cu degetele, lăsând razele soarelui de dimineață să-i aprindă adâncimile. Scăpără pe când îl aruncă în aer. Când îl prinse, stingându-i lumina strălucitoare, simți cu o acuitate extraordinară ochii îndreptați asupra lui, garda care-l privea nu cu suspiciune, ci cu atenție. De trei ori zvârli cristalul la câțiva metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]