733 matches
-
un om de zăpadă, cum fac toți copiii, ci o colibă de zăpadă. Semăna cu o casă, doar că era mai mică. Era frumos și bine acolo, numai că nu aveam voie să ne ridicăm în picioare; stăteam pe niște scăunele, făcute tot din zăpadă. Însă, unul din băieții cu care ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Era frumos și bine acolo, numai că nu aveam voie să ne ridicăm în picioare; stăteam pe niște scăunele, făcute tot din zăpadă. Însă, unul din băieții cu care ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi de seamă, imediat, că ei îți ațin drumul. „Dacă ai ostenit cumva, poți să-ți închipui că suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare și puternică, n-ai cum să te răstorni și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții de porumb și păstăile de fasole sunt un fel de paznici ai grădinii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
locuri secrete fără nume, ci pe vârful unui munte, cu o priveliște direct spre cer. Amin. În timpul unei pauze de la știri, prietenii mei au venit să urmărească ceremonia pe care o țineau membrii tribului. Au stat pe bușteni și pe scăunele joase. Azi era probabil vreun soi de sărbătoare, de aici ceremonia cu trecerea vasului, orațiile vociferate și psalmodierea ritualică. Wendy s-a dus să-l Întrebe pe Pată Neagră. —Cu ce ocazie? l-a Întrebat. El avea o Înfățișare sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a o prinde ca pe niște mici particule de praf. Își recăpătaseră simțurile, cu toate acestea niciodată nu se simțiseră mai ireali. Lumina televizorului pâlpâi. S-au dus spre ea și s-au așezat pe rogojinile de ratan și pe scăunelele de bambus, așteptând știrile de dimineață din New York. Treptat, au Început să vorbească Între ei. Oare simțiseră mai devreme un extaz religios? Zăriseră limita de dinaintea morții? Probabil că ai putea simți la fel dacă nu mănânci și nu dormi zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din Birmania era cunoscut pentru vânătorii de capete, nu erau cine știe ce mari amatori de muzică. Magazinul punea la dispoziție o serie Întreagă de artefacte neobișnuite: evantaie confecționate din penele unor specii de păsări dispărute, un covor din piele de tigru, scăunele de picioare din colți de elefant și altele asemenea. Dar Dwight nu le-a acordat nici o atenție. Norocul s-a schimbat și pentru trib. Așa cum speraseră, un studio de film și-a arătat interesul de a-i distribui pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înțeleg cum poate fi numită moartea lui Bibi un accident. M-am bucurat că a pus aceste Întrebări pentru că și eu mă gândeam la același lucru. Avem o ipoteză, spuse detectivul, dar nimic mai mult. Vedeți, lângă fereastră era un scăunel. Credem că domnișoara Chen s-a urcat pe scăunel, cu fața spre fereastră, gata să agațe niște beculețe de Crăciun. De ce făcea acest lucru după miezul nopții ne Întrebăm cu toții. Era primul weekend din decembrie, a răspuns Vera, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
accident. M-am bucurat că a pus aceste Întrebări pentru că și eu mă gândeam la același lucru. Avem o ipoteză, spuse detectivul, dar nimic mai mult. Vedeți, lângă fereastră era un scăunel. Credem că domnișoara Chen s-a urcat pe scăunel, cu fața spre fereastră, gata să agațe niște beculețe de Crăciun. De ce făcea acest lucru după miezul nopții ne Întrebăm cu toții. Era primul weekend din decembrie, a răspuns Vera, și toate magazinele aveau instalațiile și decorațiunile deja puse. Bibi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aranjând obiectele pe masă când poștașul mi-a Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe un scăunel, agățând beculețele de Crăciun. Am ochit pachetul verișoarei mele, m-am aplecat și am luat scrisoarea. Începea cu pălăvrăgeala obișnuită despre vreme și sănătate. Pentru ca apoi să ajungă la ceea ce numea „veștile interesante“. „Zilele trecute, Îmi scria ea, eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și jocul de Renz. Dimineața, George se trezea primul și făcea cafeaua pe care obișnuiam s-o bem la „masa tăcerii”, o buturugă cu diametrul de peste un metru, rămasă în fața pavilionului după tăierea unui stejar secular, în jurul căreia, așezați pe scăunele din bucăți de trunchiuri de copac, ne bucuram într-o liniște deplină de primele raze ale soarelui. Pentru cea de-a doua plăcere, Mirmilica, nu aveam ore fixe. De câte ori simțeam că ne părăsesc muzele, apelam oricând la ea fiecare dintre
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care era perfect conștient, mai degrabă teama îl stăpânea decât mânia. Hunul turnă bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și cu fâșii subțiri de piele, niște piei de castor, pe urmă încuviință, vorbind ca pentru sine: — După ce ți s-a născut ultimul fiu, nevasta ta nu mai e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Sebastianus și, mai mult decât ca o invitație, acele cuvinte răsunară ca un ordin. Descălecă și o urmă în cort, unde, pe o piele mare de urs, nu văzu altceva decât un pat de campanie, un cufăr și două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
masă mare, la care invita nu numai prietenii, vecinii, ci și rudele cu dare de mână pripășite la oraș. Pe unchi Îl punea În capul mesei și, pentru ca acesta să fie la Înălțimea celorlalți, pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre cât de bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În jurul ei... Zise: „Să Începem, timpul costă bani...!” Jucătorii se așezară În cerc În jurul păturii În timp ce Tony Pavone, stingher, rămase În expectativă. Nimeni nu mai avea ochi să-l vadă În afară de Gironda, care, cu multă politețe Îi oferi un mic scăunel. „Vă rog...Îndată, voi aduce Încă ceva de băut...” Cu o ceremonie deosebită, Gică picior de lemn dădu la iveală o pereche de zaruri - noi, nouțe - pe care le cercetă Îndelung. Făcu o probă și, mulțumit de felul cum se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde nimerea. Invidios Balaurul, exclamă. „Norocos ești, Doctore... Peste o sută milioane drahme...!” Marelui ghinionist”, Îi dădură lacrimile. Privi cu coada ochiului, pe furiși, la yataganul ce-l avea la Îndemână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau oamenii pruncii, când erau foarte ocupați. Pe scurt, specializare, diviziunea muncii și spirit comunitar. Fără ordin de la stăpânire, fără „nu ni s-a dat” sau nu ni s-a făcut. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]