42,999 matches
-
cînd transmit propria lor imagine, cînd captează în direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din emisiuni celebre. în această practică, azi aproape generalizată, putem recunoaște dorința oamenilor de teatru de a nu disocia scena de ritualul televiziunii impus la scară mondială. Efectele îi sunt fie derutante și stranii - adevărate reușite! - fie perverse - eșecuri insuportabile. Imaginea retransmisă nu interesează decît în măsura în care produce poezie grație tensiunii dialectice pe care o instalează cu prezența actorilor, altfel se reduce la o simplă retransmisie în
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
de mormântul lui Blaga, ei considerând, fie ce-o fi, că sala de gimnastică trebuie înălțată, că este nevoie de ea. O fi necesară, nu spunem nu, însă de ce acolo, lângă mormântul poetului? Tot așa s-a întâmplat, la altă scară, și cu hardughia Casei Poporului. Să se fi făcut, la urma urmei, însă de ce acolo, de ce să fie distrus și îngropat un întreg cartier istoric al Bucreștiului? La ce bun să-i vorbim însă de istorie "omului subistoric" și "urangutanului-constructor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
cu mască senină cînd, în tipare fiziologice, primul un longilin mai fragil la agresiunile ambientului decît lăsau să se vadă aparențele, cel de-al doilea, cîștigînd pariul longevității, tipic cerebral, de constituție nervoasă, iar Pompiliu Constantinescu de factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza arborescentă nu face decît să întărească senzația de artă ce apelează la materia percepțională și emoțională spre a-și susține demersul pe o bază mai trainică/tainică: "întocmai cum la aparatul fotografic distanța focală decide calitatea obiectivului de
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
aici politica nu și-a băgat coada și în nici vreun fel factorii Puterii, este deplină și perenă. Te încarcă de seninătate. Altcum, bănuiam mai de mult, la curent eram, dar mai așteptam probe, că adevărații vinovați de corupție pe scară mare au, totuși, o coloratură politică și anume, aparținând Opoziției, actanții acesteia fiind la toată ziua chemați pe la tribunale pentru a da declarații " doar, doar s-or încurca. Consecutiv, este la mintea cocoșului că sus-pușii Puterii, devotați până la ultima suflare
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat fără durere "sunt dat afară scurt/ n-am nimic de luat cu mine/ așa că ies din propria mea piele cu mâinile/ în buzunar/ iar pe scări mă întâlnesc bineînțeles/ cu viitorul chiriaș" (Spune bună ziua rânjind) " iar părți din el cresc la întâmplare: "treptat alte degete au început să/ crească în univers/ și să se devoreze unele pe altele" (O poveste tristă). Umorul negru nu lipsește din
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
în ultima vreme avusesem o stare de agitație amestecată cu un procent de anxietate, suficient ca să-l confund pe domnul Ion Iliescu cu un vătaf de călușari jucând îndrăcit o suită de geamparale dobrogene și ca să mă întrebe medicul de scară(5: -V-a prins flama vreunei nostalgii ? Priveam la fostul ministru și răspunsul a venit de la sine: -Da, aproape mă sufocase dorul să-l aud pe domnul Marian Sârbu... Iar fostul ministru tocmai spunea că, spre anul 2008, salariile vor crește
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
cînd problema dandysmului este privită sistematic, într-o abordare ce tinde spre exhaustivitate. Dandysmul este teritoriul pe care se întîlnesc vedete ale vieții mondene, scriitori mai mult sau mai puțin importanți și personaje literare fictive. "Afacere" anglo-franceză, extinsă ulterior la scara continentului european, dandysmul nu poate fi înțeles în afara unor referințe obligatorii. Orice discuție despre acest fenomen (?) trebuie să înceapă cu citarea numelor care i-au dat strălucire: Brummell, Byron, Barbey d'Aurevilly, Baudelaire, Balzac, Oscar Wilde, Robert de Montesquiou, Benjamin
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
profund organic). Vieru nu a aderat decât pasager la serialismul anilor '50-'60, fiind mai degrabă preocupat de orientarea modală a unui Bartók, Messiaen, Șostakovici sau Enescu, preluând, de asemenea, sugestii de la Webern. La sfârșitul anilor '50, tratează intuitiv modurile (scările sonore pe care și le constituie ca punct de plecare al diferitelor piese) prin teoria mulțimilor, iar în anii '60 conștientizează faptul că auzul muzical obișnuit receptează scările de sunete ca pe niște mulțimi, în sensul matematic al cuvântului. Fără
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
de asemenea, sugestii de la Webern. La sfârșitul anilor '50, tratează intuitiv modurile (scările sonore pe care și le constituie ca punct de plecare al diferitelor piese) prin teoria mulțimilor, iar în anii '60 conștientizează faptul că auzul muzical obișnuit receptează scările de sunete ca pe niște mulțimi, în sensul matematic al cuvântului. Fără a fi însă matematician, Vieru extrage un model matematic ad-hoc: pe baza acestuia își creează și dezvoltă modurile într-o lucrare, le încrustează în marile blocuri sonore cu
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
Tudorel Urian 1994-1995. Deși Francis Fukuyama anunțase sfîrșitul istoriei, războiul rece pare a continua în forme dintre cele mai extravagante la scară planetară. Corectitudinea politică americană, stîngismul delirant și agresiv din capitala Franței, înfrîngerea lui Lech Walesa, un mit al luptei anticomuniste, la alegerile prezidențiale din Polonia, în fața unui fost demnitar al regimului comunist, ambiguitățile cu damf de votcă ale lui Boris
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
aduce cu sine o vizibilă schimbare de ton față de precedentele două volume. Dacă în volumul al II-lea (1985-1988) și al III-lea (1990-1993), evenimentele se succed cu repeziciune și îi acaparează întreaga atenție (fapt explicabil, prăbușirea regimului comunist la scară europeană este un cutremur major în istoria umanității, precedat și urmat de replici de mai mică sau mai mare amploare), în acest al IV-lea tom, istoria pare a-și fi revenit oarecum în matcă. Scena politică nu mai ocupă
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate la Force Ouvričre, alături de România muncitoare a lui Eftimie Gherman), ca o sfidare imperioasă, Mircea Eliade încerca să reediteze Război și pace la scară românească cu Foręt interdite, Eugen (Ionescu "n.m.) disloca scena și cuvintele ca să scape de obsesia morții, Cioran descompunea tonic și vital speranțele, totul părea frenetic și posibil. Acum nu mai sunt, nici Mircea, nici Eugen, nici Cioran. Am rămas noi
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
spre textele de tinerețe ale lui Eliade și Cioran, autori care nu mai sînt printre noi. Vechea strategie a lui Stalin de a conferi legitimitate și atractivitate regimului său prin impunerea dihotomiei fascism (nazism) vs. comunism a fost resuscitată, la scară planetară. Acum scopul este acela de a ascunde natura criminală a regimului comunist și de a disipa responsabilitățile celor care l-au slujit, prin focalizarea atenției publice pe presupusele pericole ale resuscitării ideilor fasciste. Teoria identificărilor în lanț (Raymond Aron
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de aglomerația sufocantă de obiecte, de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
în suspensie, spune ce-i trece prin cap, oricît de incomod sau de provocator ar suna "muzica lui"... De pildă, în momentul în care, la Cannes, de Ziua Europei, 25 de miniștri ai Culturii din țările Uniunii Europene au urcat scara roșie a Palatului și s-au întrunit să discute, printre altele, despre condiția cineastului european, despre formarea lui în școli de cinema europene, Godard, ca un veritabil trouble-fęte ce este, a comentat astfel: "Să creezi un cineast european? E ca
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna să-și cumpere Mitrea Cocor sau Așa s-a călit oțelul (chit că și acestea sînt tot ficțiuni). Odată cu instaurarea regimului comunist ficțiunea a fost introdusă pe scară largă în viața publică (în orice regim politic există o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la acest capitol, începînd chiar cu rezultatul alegerilor din 1946), iar literatura a fost obligată să devină o
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii, Costache Olăreanu și Șerban Foarță erau dintre puținii care își ocupau, tardiv, locul meritat, iar dintre
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
aceluiași Vasile Mihalache. Același zîmbet! Nu vrea nimeni să-l cumpere? E ieftin, ca braga! Cu o singură condiție: să nu depășiți zona. Doamna Cezarina și a lu' Mărăcine Sînt doi boschetari. Fără masă, fără casă, dar cu ambulanța la scară. La stradă, adică. Un reportaj de pe Prima Tv dedică un episod bețivilor, cerșetorilor. Medicii, șoferii, ambulanțierii se luptă să-i culeagă de pe borduri, de lîngă liniile de tramvai, de pe trotuare, din cămine studențești, să le acorde un prim ajutor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Dumitru Hurubă Mi se jeluie prietenul Haralampy: -Fratele mieu, de când ni s-a instalat interfon pe scară, dorm agitat și visez enormități. De aceea, îmi exploatez televizorul până când încălzirea agregatului distorsionează chipurile și vocile... -Da, și ? Care-i problema ? Oprește-l... -Păi, asta e șmecheria: doar așa obosesc și adorm, numai că, în ultima vreme, am început
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
mai sus. De aceea, nu știu, s-ar putea să nu corespundă anii... Sunt redactor la Editura ESPLA. Director este poetul A.Toma. El cheamă prin telefon pe cineva de la secția de poezie. întâmplarea face să fiu trimis eu... Descind scara monumentală, de nuc, în spirală , pe care Petru Dumitriu, numit director mai târziu, în apogeul carierei, o făcea să se zguduie coborând-o în goană. în hol dau de Lenuța, femeia care îi ducea zilnic moșneagului, iaurtul, pe o tavă
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
Ceea ce e în ton cu lipsa narațiunii lineare. Un alt element utilizat de Resnais și preluat de Scorsese e disocierea sunetului (diegetic) de imagine; francezul mută un sunet (pași pe pietriș) într-o altă scenă în care personajul urcă pe scările unei case. Scorsese reușește să dea procedeului o tușă mult mai dramatic-climactică: el sfârșește secvența epifaniei lui J.R. suprapunând peste imaginea cu figura lui Isus crucificat țipătul fetei din timpul violului. Mai mult, și Truffaut, și Resnais, și Scorsese folosesc
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
o finanțare decentă, dar brusc interesați de ea cînd e vorba să-și facă reclamă electorală pe la Tîrguri de Carte. Astfel, vineri, m-am împiedicat de suita Dlui Ion Iliescu, o roată de oameni în negru care se rostogolea pe scările de la intrare o dată cu (încă, atunci) președintele țării. De ce fugeau acești oameni, n-am înțeles, dar erau ca-n benzile desenate, la urmăriri, ca armatele romane fugărite de Asterix și Obelix. Sîmbătă, cînd credeam c-am scăpat de intruziuni politice, am
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
tehnologia de vârf îi asigura supremația și pentru deceniile viitoare. Ce nu se înțelege e spiritul responsabil în care trăiesc americanii: ei n-au nesimțirea atâtora și atâtora dintre puterile lumii de-a închide ochii atunci când se petrec crime la scară mare. Am auzit de mii de ori reproșul că Bush a trimis avioanele și tancurile în Irak deși nu s-au găsit mult invocatele arme de distrugere în masă. E adevărat, nu s-au găsit. Dar la fel de adevărat e că
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
textualistă, el îi apreciază efectul estetic, însă îi cere același tip de adecvare pe care îl revendică prozei realiste. De pildă, deși admite caracterul utopic-pamfletar al romanului Adio, Europa!, Cornel Regman îi reproșează lui I. D. Sârbu că "acuzele sale la scară mondială sunt puse în gura unor personaje care în nici un caz nu le-ar putea formula astfel". Or, într-un text în care iluzia mimetică e repudiată la tot pasul, a pretinde o asemenea consecvență pare extravagant. Tolerant cu încălcarea
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
tot ce e de trăit și să trăiești cu iubire: și el se atașează, fericit, de soția și de familia lui. Scop atins? Atinsă culmea care face ca, a posteriori, toate etapele precedente ale călătoriei să devină simple trepte ale scării? Dacă acesta ar fi cazul, romanul lui Tolstoi ar pierde ironia lui esențială și s-ar apropia de o lecție de morală romanțată. Or, nu este cazul. în Epilog, care rezumă ceea ce s-a petrecut după opt ani, îl vedem
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]