733 matches
-
astfel de festivitate a devenit, de-a lungul ultimului secol, o componentă nedisputată a patrimoniului școlar. Începe cu discursul directorului despre "însemnătatea zilei", continuă cu un număr de cântece patriotice sau folclorice și cu poezii dedicate evenimentului eventual cu o "scenetă" apoi se încheie cu binecunoscuta "Horă a Unirii"; la ea iau parte cât mai mulți dintre cei prezenți, anulând diferența inițială între public și actori, între "conducere" și cei conduși. Indispensabilă ceremoniilor publice de la 24 ianuarie, "hora" a fost translată
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cabina de vot [...]. Câteva miliarde s-au îndreptat, normal, către Teatrul Național București, instituție dragă președinției. Dan Pița a pus în scenă "Apus de soare" cu actorul Costel Constantin pe post de voievod. Amatorii de sentimente "tari" patriotice și de scenete istorice cu morală sănătoasă se vor fi distrat. Cert e că mulți artiști care contează (să amintim doar de Andrei Șerban) au respins din start posibilitatea ca o piesă ca aceasta să mai poată stârni fiori estetici. Așa că a rămas
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
evenimente ulterioare anului 1859; evident, însoțite de recitări sau coruri, precum Țara mea, Ostaș român, Basarabia (Ibidem, f. 14, respectiv 92 f.-v. și 93). Scenariul momentelor festive putea fi îmbogățit cu ajutorul unor materiale didactice special proiectate, cum ar fi scenetele propuse de Nicolae I. Antonovici, în lucrarea sa România în războiul european. Șase tablouri naționale alegorice reprezentând fazele îndeplinirii idealului nostru național (pentru teatru și serbări), Lupașcu, Bârlad, 1920. 187 Același orator (Vasile Sevastian, dirigintele școlii din Rădeni) a găsit
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a reprezentat chiar, pe scena Teatrului Național din București, „comedia originală în 3 acte“, Petecul lui Berechet, care s-ar fi bucurat de oarecare succes. Zece ani mai târziu va scrie, împreună cu frații săi Ion C. și Anton Bacalbașa firava „scenetă 20 studiu introductiv 36. „La moartea lui Constantin Bacalbașa. Ce scrie presa“, Universul, an. LII, nr. 27, 7 fe bruarie 1935, p. 11. 37. Universul, an. LII, nr. 37, 7 februarie 1935, p. 1. 38. C. Bacalbașa, „Junețe“, Femeia română
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sinelui în masă”. Standul Sahaja Yoga cuprindea fotografii de fondatori și rafturi cu cărți. * Copiii și Sahaja Yoga. 28 mai 2005: Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești organizează Împreună cu asociația Sahaja Yoga un spectacol pentru cei mici, care a cuprins „scurte scenete inspirate din mitologia Indiană, precum și piese de muzică clasică, cântece și dansuri tradiționale indiene”. * Sahaja Yoga și asistența socială. Asociația culturală Sahaja Yoga a susținut (în iunie-august 2001) programe artistice în centrele de plasament din București („Pinocchio”, „Salvați copiii”, Sfânta
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un act (compusă în 1910) și douăsprezece Scenete și fantezii (1911). Inexpresive se dovedesc și nuvelele cu subiecte florentine, incluse într-un volum din 1907; din fuziunea a două romane, Comedia dragostei (1919) și Lulu (1920), s-a ivit Viața dublă (1929), proză cu tramă psihologică. Oarecare ecou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ed. 2, I-IV, București, 1920; ed. definitivă, I-VII, București, 1925-1929; Grigore Alexandrescu. Viața și opera lui, București, 1910; ed. 2, București, 1928; ed. 3 (Grigore Alexandrescu. Viața și opera lui și corespondența lui cu Ion Ghica), București, 1928; Scenete și fantezii, București, 1911; Crinul, București, 1912; Costache Negruzzi. Viața și opera lui, București, 1913; ed. 2, București, 1924; ed. 3, București, 1940; Cine era?, Iași, 1913; Aripa morții, București, 1913; Pagini de război, București, 1916; În cumpăna vremii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
1878 semnează versuri și proză în „Resboiul” lui Gr. H. Grandea, din 1880 și în „Literatorul”, unde publică poemul Levante și Calavryta, iar în 1882 traducerea unui fragment din drama Hernani de Victor Hugo, urmată de prima sa încercare dramatică, sceneta în versuri O suferință (ce fusese respinsă de Teatrul Național bucureștean). În 1880 e numit supleant de ocol (procuror) la Hârșova. Trimite proză narativă și „fiziologii” la „România liberă”, unde din decembrie 1880 colaborează permanent, devenind cronicarul literar, teatral și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
simple prelegeri, discuții și extemporale, ci aplică importanta materie și în situații concrete de viață. De pildă, la marile sărbători naționale, în timpul tradiționalelor frumoase ceremonii de adorare a conducătorilor iubiți, se obișnuiește ca elevii din clasele începătoare să realizeze scurte scenete prin care să arate că sunt zi și noapte pregătiți să-i înfrunte pe străinii veniți să se înfrupte din bunăstarea vǘndǘnă. (Copiii mai mari sunt învățați progresiv să folosească tehnici mult mai subtile de luptă pentru apărarea democrației, tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
rămasă în manuscris. Proza de debut a lui I. preia, în registru parodic, poza romantică a artistului nebun; nebunia este aici mimată, lucidă, ironică, autoironică și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil, o scenetă faină). 6ă nu uităm nicicum, să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca „pielea ambițiilor” să nu se „Oățească”, „dintele vanităților” să nu ne-mpungă, solzii nebuniei Vă nu devină strălucitori. Să rămânem... cum spun
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și de „întâmplările locale, din toate părțile locuite de români”. Rubrici mai importante: „Urzică Scandalgrafescu”, „Cocoana Gurădulce”, „Sus, Marcule”, „Stan Pățitul”, „Din filosofia lui Amnariu”, „Știri telegrafice”, „Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
prin Dumitru Gheorghieș directiva de la „comitetul” lui Țurcanu de a pregăti „sărbătorirea” zilelor de Paști „cu înjurături, povești triviale, invective, pentru a ne «bate joc de cei ce mai cred» în astfel de lucruri”, motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare 1. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
vor juca rolurile și a numărului de elevi care vor fi observatori 4. Stabilirea modului în care se va desfășura jocul de rol: - ca o povestire în care un narator povestește desfășurarea acțiunii și diferite personaje o interpretează; - ca o scenetă în care personajele interacționează inventând dialogul o dată cu derularea acțiunii; - ca un proces care respectă în mare măsură procedura oficială. 5. Încălzirea grupului (sugerarea unei situații ușoare). 6. Acordarea timpului necesar analizării situației și pregătirii participanților. 7. Aranjarea mobilierului dacă este
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
omului căruia îi aparține. Aici interogarea Cine este? se dovedește profund eclipsată de pragmaticul întrebării Ce este?. Finalului de viață i se propune așezarea la sine în preajma celor indicați de stabilitatea prieteniei și consubstanțialitatea înrudirii. Aceștia sunt figuranții principali ai scenetei ce învăluie și pregătește pelerinajul fără de întoarcere al celui secătuit de existență. Adesea compasiunea, regretul și suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de sublimare a autobiograficului, astfel încât reușește numai articularea, din mici „scenete”, a unei nesemnificative cronici a cotidianului. Între povestiri se pot stabili conexiuni și textul poate fi socotit și un microroman-puzzle, o monografie fragmentată și sentimentală a periferiei, făcută din perspectiva deliberat naivă a unui personaj aflat în primii ani ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
politici care nu ezitaseră să-și exprime nemulțumirea și neîncrederea față de proiectul unionist. Unul din cei mai fervenți apărători ai ideii Unirii Principatelor era, în anii 1856-1857, Vasile Alecsandri. După ce, în 1856, publica Hora Unirii, un an mai târziu apărea sceneta Păcală și Tîndală, precum și Cinel-Cinel, o comedie cu un caracter unionist evident. Tot în 1857 Alecsandri publica poezia Moldova care era și ea foarte critică la adresa separatiștilor. De cealaltă parte a "baricadei" se aflau printre alții Cezar Boliac și Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria D, t. I: Didactica, București, 1883, seria E, t. I: Novele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
lui Vodă”, de D.Almaș (Mircea cel Bătrân, Stroe, flăcăul care confecționa “condeie” și observatorii); “Scrisoarea III” de M. Eminescu (solul, Baiazid, Mircea cel Bătrân, observatorii); “Stejarul din Borzești” de E. Camilar (Ștefăniță, Mitruț, moldovenii, tătarii, observatorii) etc. Aceste mici scenete au fost interpretate În clasă, În sala festivă În prezența părinților, la grădinița din apropierea școlii. Pentru a crea atmosfera epocii am procurat costume de la Teatrul Național sau și-au confecționat copiii costumele cu ajutorul părinților sau bunicilor. De un real succes
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Roxana Lupu Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93551]
-
lui impresionează plăcut prin tact și printr-un anume spirit de curtenie față de cititor. Câteva încercări de teorie, despre arta dramatică, despre patos, nu au însemnătate, dar opiniile despre teatrul vremii sau cele referitoare la limbă conțin idei bine gândite. Sceneta satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme ale scenei românești. W. îndeamnă la consolidarea unui teatru național susținut de o dramaturgie cu rosturi etice, inspirată din actualitate. În ce privește limba română, o găsește dulce și armonioasă, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu adresat învățătorilor români prin gazeta „Pedagogul român”. Se poartă polemici aprinse cu ziarul timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate de N. Țințariu, D. Voniga, I. N. Roman. Cele mai multe sunt însă iscălite cu inițiale. N. Țințariu publică un ciclu de „doine popolare”, fără a specifica însă locul, data și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
Nemții și fasciștii (probabil, foarte interesantă și „instructivă” n.n.) și Cântecul Ciocanului (bătut pe secere, completăm noi), apoi Împărat și Proletar de M. Eminescu dramatizată de Tov. Scherer Seli, adăugându-se încă 10 strofe (care? n.n.). A urmat apoi o scenetă umoristică de tov. Scherer Seli intitulată Lichelism Burghez (se putea altfel?! n.n.), un atac împotriva burgheziei și a sioniștilor”. Așadar, putem trage concluzia că la nivelul anilor 1944-1945, partidul comunist român (cu numeroși evrei în componență!) era antisionist și această
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fost același: trei ani la armata terestră și CAPITOLUL II Note informative ale Miliției „populare” județene Vaslui (1949 - 1950) La începutul anului 1949, mai precis pe 23 ianuarie, vândutul bolșevic eohari propagandistic comunist au făcut parte și povestioarele tipărite sau scenetele „comice” scrise stângaci de vreun scrib cu patru clase primare și multiplicate în sute de mii de exemplare în care erau arătați cu degetul „burghejii” și moșierii (cu toate că nici nu se mai putea vorbi de această clasă după „reforma” agrară
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]