3,072 matches
-
dreptul să ne batem joc de ceilalți care, deși sunt mai puternici, mai bogați, mai bine organizați decît noi, nu reușesc să ne distrugă. De altfel, conștiința propriei noastre inteligențe inventatoare de curse și de ingenioase arme ne face neîncrezători, sceptici și cu desăvârșire lipsiți de naivitate. "Românul nu e candid niciodată, scrie Ralea, (...) are spirit critic, luciditate, bun simț, mefiență, scepticism" și tot el vorbește de adaptabilitatea românească pendulând între scepticism și grandomanie. Din această pendulare s-a născut și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
măsură. Corect ar fi să spunem: s-au împuținat îngrijorător specialiștii în domeniu, filologii "de modă veche", care să poată face o ediție critică. Dar mai sunt necesare edițiile critice? - e o întrebare, o îndoială, care pot trece prin mintea scepticilor. Gestiunea simbolică a unui patrimoniu cultural național nu se poate lipsi de profesiunea filologilor-îngrijitori de ediții care să garanteze autenticitatea textelor, corectitudinea restituirilor și a reeditărilor. Aveam Editura Minerva, specializată în ediții critice. Nu o mai avem cu acest scop
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar, atâta vreme cât nu am folosit o grilă atomistă referindu
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-zicând textualistă: de la
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
Crudu mai păstrează foarte puțin din toate acestea. Întâlnim un personaj greu de recunoscut, paralizat de spaimă, excesiv de nesigur, aflat la limita autismului și cu o demnitate, așa-zicând, aproximativă. Dat afară din toate redacțiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni și încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând într-o rapidă redresare financiară, cu dezinvoltura și cu pragmatismul unui agent publicitar. La fel de nonșalant, își oferă textul oricui ar fi dispus să-l semneze în locul
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
revine în cameră și scapă din mînă un pahar, care nu se sparge. Și arhitectul zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
p. 1009). Ulterior, Ion Rotaru va renunța la aceste reticențe și la aceste scrupule, tocmai după 1989, și va accepta, fie și ca o simplă ipoteză, existența unei culturi și a unei literaturi străromâne. E o autorevizuire ciudată la un sceptic declarat. G. Călinescu este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și în schimbarea accentului
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
ci mai curînd din raza de bătaie a unui mod de a privi lumea sau, mai curînd, a unui mod de a submina lumea, pe care Chira îl știe atît de bine. Actul artistic ulterior nu este decît ceremonialul pictorului, sceptic și arogant în același timp, prin care se reciclează inevitabilele reziduuri ale acestui măcel într-un vis fără capăt, voluptuos și, oricît ar părea de ciudat, hieratic, glacial și pur. (P.Ș.) Fără nici o îndoială, Alexandru Chira ar trebui studiat
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
trebui introdus în cazul acestor opere orfane." O pledoarie concludentă împotriva resemnării: "Taxele sunt adeseori disproporționate față de serviciile care sunt făcute. Chiar sunt intangibili cei din conducerea CopyRo? Transparența trebuie îmbunătățită." Doamna Silvia Colfescu, din partea Editurii Vremea, s-a arătat sceptică în privința justificării existenței unui organism cum e CopyRo: "Există o nedreptate crucială în atribuirea drepturilor de autor unei instituții care este pe jumătate privată. Orfanii aceștia nu sunt ai CopyRo-ului. Ei sunt ai tuturor. Din publicarea lor, în fond
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
se conduce tehnic din două butoane: "copy" și "paste". După modelul istoriei colective merge și istoria individuală. Ontogeneza repetă (adică plagiază) filogeneza. Istoria culturii evidențiază reveniri și repetări de stiluri și etape. Ucenicii îi copiază pe maeștri. Iar maeștrii - zic scepticii distructivi - îi copiază pe alți maeștri, într-un mod imperceptibil pentru profani. Dar unde-i zestrea inalienabilă și indiscutabilă de originalitate, unde ne oprim cu aceste veșnice întoarceri înapoi la un model ireductibil și nedeductibil din altceva? În istoria culturii
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
încă, timp de un an, în jurnal, preocupat numai de problemele politicii externe. În februarie-martie 1978 suferă o criză de colecist și o intervenție chirurgicală, care îl fac indisponibil pentru un interval nedeterminat. Boala și spitalizarea îl predispun la meditații sceptice: Până acum, am făcut prea mult din ceea ce mi-au spus și mi-au comandat alții să fac și nu am manifestat întotdeauna discernământ. Multe nu trebuia să le fac deloc sau să le fac altfel. Disciplină de partid? Poate
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
este un exemplu despre cum trebuie întreprinsă astăzi reevaluarea operei unor scriitori dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Văzând dificultățile și cantitatea de muncă pe care le presupune un astfel de demers, nu putem deveni decât foarte sceptici la gândul că, în viitor, vor fi mulți cei care se vor înhăma la proiecte de complexitatea celui săvârșit de profesorul clujean. Din acest punct de vedere, se poate spune că Ilarie Voronca este un autor cu adevărat norocos. Scopul
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
mentalitatea scriitorului se schimbă, democrația burgheză a secolului XX făcînd posibilă iluzia succesului pe scena socială, a cîștigului la bursa valorilor acesteia prin exploatarea capitalului pe care îl reprezintă opera, valoarea și, mai ales, reputația: scriitorul secolului nu este învinsul, scepticul, nici "poetul blestemat" - figurile specifice cîmpului literar al veacului XIX -, ci omul în confruntare cu vectorii planului social, suferind mereu prin conștientizarea poziției sale totdeauna periferice, dar nu mai puțin mistuit de dorința de a stăpîni scena, de a se
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
în mulțimea profeților, l-am ignorat. Vom plăti veșnic acel moment de neatenție. Totuși, oare chiar nu aveam nici o scuză? Eram copleșiți de prezicători, augurii mișunau peste tot, la fel psihagogii, cresmologii, haruspicii. Pythiile nu lipseau nici ele. Nu eram sceptici din fire, dar atâtea preziceri ne oboseau. Comunicarea cu viitorul era blocată. Nu mai vor-besc de cea cu lumea de dincolo. Începutul acestui fenomen de clarviziune colectivă nu ne-a trezit suspi-ci-uni. Atunci când, în piața publică, trei astrologi au strigat
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
de cărți și ziare, nu ca să rostească un discurs ocazional, ci ca să predea o lecție de doctrină, susținută cu argumente istorice și teoretice. în raporturile cu tovarășii din conducere părea sever și distant, dar, desigur, nu era aroganță, ci atitudinea sceptică a intelectualului rafinat, exasperat uneori de simplitățile și naivitățile unora din tovarășii lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati îl obliga să
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
în viață, te poți dezlănțui fără nici o remușcare în profesarea nemulțumirii, formulă de căpătâi a mirajului intelectual. Când toate neajunsurile sunt anesteziate de preaplinul fericirii, singură nemulțumirea mai ține treaz orgoliul spiritual. Știm asta și ne manifestăm ca atare, preventiv, sceptici față de fericire ca dinaintea unei păcăleli. Ținem la nemulțumirile noastre mai aprig decât la adevărurile seninătății, suntem întotdeauna mai deștepți decât adevărul. * Nu visez mulțumire mai mare decât să nu fac nimic pentru lumea asta. Nu este vorba aici de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dovedește nimic altceva decât că fanatismul este adesea mai puternic decât dragostea de viață“. În contradicție cu omul, spiritul visează la o nouă ființă, între amintirile căreia omul să stea ca un surâs surprins în plină meditație. * În Balcani, credea scepticul, nu ai altceva de făcut decât să bei și să faci amor. Remarca e valabilă astăzi pretutindeni pe pământ. Ne trebuie o lungă, lungă pauză spirituală, deja ceea ce numim azi „gândire“ face ravagii. * Naivitatea congenitală a celor mai mulți, iluzia că dirijezi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
construită pe logica cercului vicios. Mai mult decât un obezoid, întrupare a rapacității, cu tendința de a domina, îngurgita tot ce există pentru că pur și simplu ceva există. El, omul, nu este ființarea neființei. Optimismul paidetic cu metoda din registrul sceptic cartezian lasă, într-un astfel de aforism, loc șansei: dialogul omului cu el însuși, șansa proprie de a gândi, de a deveni ființă rațională cu proprie autoritate el însuși, venindu-și în sine, să devină părinte, educator în „școala vieții
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fractali, Caragiale, Isadora Duncan, și alții, și altele? Pe unde să răzbată profunzimile și trepanațiile în cazul unor asemenea forme impecabile și impersonale, lipsite complet de asperități sau de fisuri cât de mici? Pot răspunde prompt și sec acestor poziții sceptice. Dacă Foarță chiar plătește un tribut periodic propriei formule, de ce nimeni nu-i poate anticipa - niciodată - mutările? Previzibil e numai faptul că, în toate volumele sale de poezie, vom avea câte-o altă, nouă, paradă de ingeniozitate. Iar acesta - vă
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
ceea ce lipsește în prezent umanității nu sunt idealurile, ci grandoarea, generozitatea și sinceritatea acestor idealuri: că este preferabilă o idee grandioasă (dar nu chiar utopică!) unui grup social încadrat într-o certitudine comodă și egoistă? Kant îi condamna și pe sceptici și pe dogmatici, dar și - mai ales - pe nepăsători! Dacă oracolul din Dămăroaia s-a înșelat puțin, speranța rămâne poate la "mama Omida"?
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
autorul său și ceva despre cinematograf". În egală măsură, filmul suedezului Roy Andersson, Du Levande (You, the Living, 2006)care a primit alături de filmul lui Cristian Nemescu, premiul criticii ex-aequo, vorbește despre un regizor cu o tehnică desăvîrșită, minuțios și sceptic, cît și despre comedia umană, într-o notă de apocalipsă veselă, un laitmotiv al filmului fiind chiar lipsa de sens a naturii umane puse în act. Cu o mică licență poetică, a fost tradus, voi, cei vii în loc de tu, cel
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
Aripa dreaptă (2007), urma să probeze că firele, roțile și articulațiile trilogiei sunt coerent prinse unele de altele și că vietatea sau mașinăria poate să zboare. După primele două volume, cititorii lui Cărtărescu au așteptat cu multă curiozitate finalul, unii sceptici, alții încrezători. Aripa dreaptă le dă dreptate celor din urmă. Este cel mai bun volum al trilogiei. Simetric așezată față de aripa stângă, legată strâns de corp, aripa dreaptă face ca fluturele, care stătea așteptând pe pământ, să-și ia zborul
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine/ cântat de zeci de mii de demonstranți în fața sediului ONU/ în new yorkul înzăpezit și sclipitor al anului 1967/ eram îmbrăcați în
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]