753 matches
-
eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali de suverani! Vezi ce splendid cortej și ce larmă haotică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asta spiritualizîndu-le. În corespondență i s-au găsit numelui înțelesuri demne de divinitățile suspuse, semn că ascensiunea lui se afla în continuă creștere. „Egiptenii îl figurează pe Osiris, ca domn și rege al lor, printr-un ochi și printr-un sceptru. Numele lui, ascultîndu-i pe unii interpreți, înseamnă cel cu mulți ochi. Os, în limba lor, vrea să însemne mulți, iar iris ochi”. Mitizarea a fost favorizată și de opinia comună că zeul sacrificat și-ar fi găsit adăpost într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și barbar. Este Manole și Caiafa, iudă cu chip cristic și demon fără identitate. Jumătate este simultan toate acestea, iar „seara, când lumea s-a golit de regi, / ne mai jucăm puțin de-a curțile mâhnite/[...] Hai să izbim cu sceptrele în pământ./ Hai de-a bastarzii/ Hai de-a prințul fără umbră/[...] Să plecăm repede, cât mai departe, acum, până nu începem să ne urâm de moarte, Măria ta”. Teatralitate confină cu spațiul poeziei lui Emil Botta, poetică a tăcerilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii reprezintă, de secole, granița dintre Regatul Tumaku și Republica Tumaku. Odată, demult, cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Vinereanu, op. cit., p. 132. 99 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura "Amarcord", 1994, p. 19; în seria aceasta autorul încadrează nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonașul subțire din lemn sacru, bâta păstorului, toiagul pelerinului, cârja episcopală, sceptrul regelui, caduceul lui Hermes sau tyrsul lui Dionysos; Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, loc. cit, p. 24, arată că, în riturile de construcție, țărușul, înfipt în pământ fixează capul șarpelui care susține lumea, iar deasupra lui se așază piatra de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă malefică/benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de folos cadrele care nu subzistă decît ca noțiuni istorice, impersonale și sobre? Grupurile, în care se elaborau odinioară concepțiile și un spirit care dominau un timp întreaga societate, intră repede în declin, făcînd loc altora care țin, o perioadă, sceptrul moralei și care formează opinia publică după noile modele. Am putea crede că lumea asupra căreia, odată cu bunicii noștri, ne-am aplecat din nou a dispărut deodată. Ca și cum, din timpul intermediar între aceasta, cu mult anterioară nașterii noastre, și epoca
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Dunării, că are bărbăția de a o putea îndeplini”. În continuare autorul, prezintă condițiile luptei pentru independență din a doua jumătate a secolului al XIX lea, arătând că făurirea statului național român în 1859, prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru I. Cuza, și reformele ce i-au urmat pe direcția modernizării au constituit temelia cuceririi independenței.. Aceasta a rămas, în continuare, în jumătatea secolului trecut, țelul major al 34 românilor din toate provinciile. În cercurile politice exista o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
externă proprie pentru apărarea intereselor sale. Pentru românii din Transilvania și Bucovina, proclamarea independenței a stimulat lupta de întregire națională. 80 Independența pentru care au luptat înaintașii noștri și pe care Mihai Eminescu o numea „Acel prinț care dormea cu sceptrul și coroana alături” și-a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut ca suport un puternic efort material al diferitelor categorii sociale, concretizat în subscripții benevole
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
semeni, într-un spațiu căscat pentru prima dată suveran între ea și ei. El o condusese în dimensiunea intangibilă a ființei printr-o rupere de prea influenții curteni. Numai în interiorul acestei proto-bazilici a curenților pasionali ascendenți basileia - regina - a primit sceptrul verticalității în imediatul empiric; nadirul și zenitul lumii ei s-au dispus docil de-a lungul lui, stabilizate de momentul vertiginoaselor rotații. Strict vorbind, caracterul efemer și precar al spațiului astfel creat de Dedal în intangibil îl apropie mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui ființă se destinsese amfitrionic în meandrele unor gesturi fără greș, pe când dincolo de el, pe malul legilor proclamate de obște ca universale, paza se punea în mișcare greoi, incapabilă să țină pasul cu viitura de Rică vremuind în postură de sceptru al schimbării. Inițial, căutase mai mult să verifice o ipoteză personală legată de optimizarea modului său de-a opera: la zicala "frica păzește pepenii", ceva îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sau pe axa est-vest a parcului St. James, ajunge la o piață imensă (Memorial Gardens) în mijlocul căreia, pe un piedestal foarte înalt, înconjurat de șase grupuri statuare, tronează în marmură albă statuia Victoriei (Victoria Memorial); regina, stînd pe tron, ține sceptrul în mîna dreaptă și globul (engl. orb) în mîna stîngă, iar pe soclul statuii este gravată inscripția "Victoria Regina Imperatrix". Monumentul, opera lui Sir Thomas Brock, este nereușit și, în plus, închide perspectiva spre palat pe care, în funcție de unghiul din
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
opera lui Sir Thomas Brock, este nereușit și, în plus, închide perspectiva spre palat pe care, în funcție de unghiul din care privești, îl acoperă parțial și îl taie în două. O altă statuie din marmură albă, înfățișînd-o pe Victoria tînără, cu sceptrul în mîna dreaptă, se află în fața palatului Kensington. Vizitatorul răbdător și cu mult timp la dispoziție pentru a înfrunta cozile interminabile de la palatul Buckingham cu scopul de a vedea colecțiile regale (Royal Collection), poate admira tablourile semnate de Charles Robert
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din agora ateniană ce exercita funcția de Tribunal Suprem, apoi sceptrul suveranilor, buzduganul comandanților, cîrja episcopală etc. Trestia pusă în mîna lui Hristos era un semn al suveranității ("Iisus Nazarineanul, regele iudeilor", INRI) folosit însă în bătaie de joc (v. Evanghelia după Matei 27:29). Numai cei neputincioși nu purtau baston
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Eliade) ... În termeni bachelardieni Luceafărul Îi propune fetei o „pteropsihologie” În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor”, deoarece prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. însă cele expuse de Agapet rămîn foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pămîntești, asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor, din cauza măreției împărăției pămîntești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oblige să-și plece capul pe ambasadorii și membrii suitei lor când se prezentau în fața sultanului. După obișnuitul schimb de discursuri dintre reprezentantul străin și primul-ministru, funcționarii exclamau: „Întru slava Celui Veșnic, necredincioșii trebuie să se încline în fața gloriosului nostru sceptru”. Umilirea delegaților trebuia să simbolizeze inferioritatea puterii țărilor pe care le reprezentau. În epoca președintelui Theodore Roosevelt, toți diplomații erau primiți împreună pe 1 ianuarie pentru a-și prezenta urările. Președintele Taft a schimbat această procedură și a decis ca
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri ; fața, cu scuipări ; obrajii, cu palme ; tot trupul cu flagelări, cu Îmbrăcare cu hlamidă roșie și Închinăciuni fățarnice și batjocoritoare ; mâna, cu trestia pe care I‑au dat‑o să o țină În loc de sceptru”73 ; În sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai cumplit decât acestea, neputând exista o batjocură mai mare. Cele ce le‑au săvârșit atunci iudeii și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care este Învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeul tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe Împărat, care este el Însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, Împărate, merită să fie dat tutu‑ ror chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toateă”177. Unii creștini mărturisitori chiar Înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s‑au grăbit ei Înșiși să urce pe locul de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Costică din dioceza de Vîlcea. februarie 2006 Supușii împăratului Joseph FIFA își bate joc de Mondiale, trimițînd la Turneul Final arbitri din zone cu fotbal subdezvoltat. Totul în numele globalizării și al voturilor. Sînt opt ani de cînd Blatter a preluat sceptrul fotbalului Planetei cu voturile atolurilor din Pacific. De atunci, insulițele Polineziei, arhipelagurile pierdute în imensitatea oceanului, bantustanele Africii sau ostroavele Caraibelor își trimit arbitri să strice Mondialele și să asculte de ordinele comerciale și globalizante ale împăratului Sepp. FIFA a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se numea Huru. Această dregătorie exista deja în luna februarie a anului 1541, când la Bârlad era primit cu mare cinste Petru Rareș care venea cu oaste turcească pentru a ocupa tronul Moldovei a doua oară. Unirea Țărilor Române sub sceptrul lui Mihai Viteazul în anul 1600 făcea să se împlinească aspirațiile de viață ale românilor din cele trei provincii istorice, bucurie de scurtă durată, deoarece din Muntenia avea să se întoarcă oastea polonă, după ce-l învinsese pe Mihai Viteazul, pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]