638 matches
-
greșelilor nenumărate ale omului, iar una dintre posibilitățile omului de a concretiza, chiar în cazul dușmanilor, cerința biblică “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este a iubi în celălalt îngerul lui, a vedea îngerul de lîngă dușman. (Portretul schițat aici cu mari aproximări este mult mai complex în cartea lui Andrei Pleșu, unde cititorul are posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul său
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
identitate. În fiecare dintre aceste expoziții, din mulțimea de desene, unele create de mâna unor artiști de real talent - Fragonard, Boucher, Gabriel de St. Aubin - chiar și cel mai umil crochiu de Watteau iese imediat în evidență. Indiferent dacă privești schițată o mână, faldul unei rochii sau ești în fața unuia dintre acele desene realizate în așa-numita tehnică „aux trois crayons”, semnele geniului său sunt inconfundabile. Desenele lui Watteau reprezintă, poate chiar mai mult decât picturile sale, un fabulos și foarte
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
și Ioan alergând spre Sf. Mormânt, cu atentă expresivitate: Ioan tânăr, înflăcărat și anxios, în alb, Petru grizonat deja, în robe brune, cu ochii îndoiți și gânduri înainte, explorând viitorul, pe fundalul unui cer galben și al unui peisaj arid, schițat ușor. Apoi americanul H. Tanner (1859-1937), o înviere a lui Lazăr și pelerini spre Emmaus, un frumos Calvar realist de Nikolai Nikolaevici Gay (1851-1894). Și, nu știu dacă asta mai e religios, Cain de Fernand Cormon, un om primitiv, cu
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
întreg aparat argumentativ defensiv. Simptom al acceptării premiselor acestor atacuri, monografia nu încearcă o altă abordare (din perspectiva, poate părea o blasfemie, dar textul poetic susține o asemenea ipoteză, a unei anume tranzitivități și a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim că Cezar Baltag a tradus Sfîșierea lui Morfeu pentru numărul din 1986
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Pop Simion Domnule Mihai Zamfir, Sunt unul dintre cei care vă urmăresc cu plăcere și interes "tabletele" despre Brazilia, ca și cele precedente despre Lusitania. Acest sentiment s-a estompat și încețoșat brusc citind portretul-robot schițat recent (Rom. lit. din 11 aprilie) orașului Brasilia. Impresia mea este că prea îl proboziți pe nedrept pe bietul Niemeyer (totuși vârf în profesia sa și venerabil centenar), numindu-l "arhitectul-ideolog" care a dat brazilienilor prin Brasilia "o monstruozitate arhitectonică
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
al lumii tumultuoase, pline de capcanele imprevizibilului. Izolat cu discreție, cultivă un lirism al ființei intrinseci ce presupunem că-i oferă esențiale satisfacții ("a place sieși, observa Valéry, înseamnă orgoliu, a place altora înseamnă vanitate"). În consecință, proiectul de viață schițat e unul clasic: "sunt foarte casanier, din totdeauna, visul meu a fost să locuiesc într-un fel de bibliotecă intimă, din care să ies cît mai puțin cu putință. Așa am trăit odinioară la București și nu încape îndoială că
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe acela - să-l ucidă. Poate că l-a și ucis și tocmai de aceea nu-l vedem, cum nici din fîntînă nu vedem decît un ghizd abia schițat. Poate că, din rîu - un mal. Nu cred că e o întîmplare sau o neglijență faptul că Cellini nu decide în ce fel de apă și oglindă îl vedem pe Narcis reflectat. Căci întotdeauna mitul a cuprins și claritatea de
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
intervale albe, de câțiva ani, un rol deloc neglijabil îl joacă frazarea strânsă, esențializată și, mai ales, prezența episodică, estompată a părinților, factori fără doar și poate fundamentali în contorsionarea psihologiei copiilor, victime ale unor experiențe grave. Puține, mai degrabă schițate, sunt și celelalte personaje, toți tineri, rar câte un profesor, care lasă de asemenea loc închipuirii noastre să completeze tabloul. Așadar, o operă de ficțiune într-adevăr deschisă, dar cu o deschidere firească, ferită de echilibristica pur tehnică, în goană
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
unei jumătăți de deceniu (1978- 1983), corespondență „presărată” și cu trei interviuri. Cele 24 de scrisori și cele 3 interviuri sunt reunite în ediția de față, în încercarea, pe de-o parte, de a completa profilul interior al lingvistului (deja schițat, în linii generale, de volumele sale de Memorii, publicate între 1976 și 1979, și de cartea lui Valeriu Mangu, De vorbă cu Iorgu Iordan, din 1982), iar pe de alta, în tentativa de a scoate personalitatea acestuia din conul de
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
sfii de-o denudare morală, de-o nemijlocită confruntare cu eul propriu. Programatic, își propune: "de la poezia obiectelor, adică, măcar prin subînțelesuri/ să ajungi tot la ceea ce te interesează pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
și din acest punct de vedere, un discurs inaugural, piatra de temelie pe care aveau să se așeze și viitoarele mari personaje, si hartă stranie a ținutului Yoknapatawpha. Nu e necesar să aprofundezi românul pentru a găsi, mai mult decat schițate, multe din tipurile umane care-i vor populă ulterior universul. Charlestown, Geor-gia, nu e încă Jefferson, capitala ținutului Yoknapatawpha, dar e suficient să-i imaginezi contururile pentru a descoperi că în acest loc - sau în unul asemănător - avea să-și
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
lui George Enescu. Iată că recentul volum Reflecții despre muzică propune teme la fel de fierbinți ca și primul: polarizarea creației muzicale actuale între individual și general, între periferie și centru, între un spirit al timpului și un spirit atemporal ori portrete schițate unor personalități muzicale și nu numai (Anatol Vieru, Wilhelm G. Berger, György Ligeti, Mihail Andricu, Bela Bartók, Daniel Kientzy, Vasile Băncilă). De altfel, mărturisirile autorului, inserate în Prefața primului volum sunt la fel de elocvente și deconspirante: "am reunit în volumul de
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
emulii săi cu panaș precum Petru Dumitriu sau A. E. Baconsky (l-am văzut pe ultimul făcînd plecăciuni, la Cluj, în fața lui Beniuc, pe atunci președinte discreționar al Uniunii Scriitorilor, însă în fața activiștilor păstra o anume rezervă, o rigiditate ușor schițată a orgoliului). O întîlnire cu Mercedesul în care se afla Paul Niculescu-Mizil se petrece astfel: "Recunoscîndu-l, Barbu s-a întrerupt din povestit și a zvîcnit într-un soi de plecăciune, care, din cauza unui pas greșit, dacă nu l-aș fi
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
viață strict interioară" al "tinerilor" e de slab impact; la fel, împăcarea Alexei, femeia-care-povestește, cu rolul său tot timpul auxiliar (din loc în loc, pare chiar mîndră de asta). Cartea pare a se încheia prea devreme, maturitatea "personajelor centrale" rămînînd abia schițată. Mult mai interesantă e deci "povestea cealaltă", a generației care se stinge, cu aerul ei de film de epocă și cu dramatismul retro corespunzător. Mariana Tomescu, Vară fără sfîrșit, Editura Elion, București, 2001, f.p.
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
acum la un exercițiu incomod: ați accepta, cu spiritul dvs. liber, să încercați a vă detașa o clipă de propriul eu, pentru a vă face singur cadou un portret cît se poate de caustic și neprietenos, așa cum v-ați vedea schițat, să zicem, cu ochii unui detractor înverșunat? - E un "exercițiu" dificil, nu-i așa? Adoptînd perspectiva unui "detractor", s-ar cuveni a mă socoti arbitrar la culme, resentimentar, invidios, un monstru de rea-voință ce-și îngăduie a nu-l admira
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
micile) teme rămân aceleași, modalitățile lor de transpunere în operă suferă însă modificări în funcție de diversele etape din viața artistului și de imperativele estetice ale epocii. Ceea ce se rămâne este l'esprit de finesse, delicata caligrafie - când sofisticat elaborată, când abia schițată - a trăirilor și sentimentelor. Deși multe par altfel, nimic fundamental nu s-a schimbat în lirica lui Constantin Abăluță. Aceeași melancolie a singurătății, aceleași tristeți (în mod paradoxal) luminoase răzbat din textele sale. Arealul insignifiant, obiectele lipsite de glorie care
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
să completez paralela trasată. De o parte era versantul examinat, cel al lui Cioran și Eliade, care au derapat într-o fază sub influența ideilor de extremă dreaptă, ostile democrației și toleranței. Pe de altă parte, pe versantul celălalt, abia schițat se contura itinerarul lui Sartre și Aragon, deturnat sub presiunea unei doctrine de extremă stângă, un dogmatism milităros și sufocant. Exempele s-ar fi putut lesne înmulți, cum am avertizat. Îmi propun așadar să stărui de astă dată asupra secțiunii
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
fragmente, un fel de antologie visată de părintele lor. Pessoa însuși spunea în 1932 „eu sunt o antologie”, în momentul în care proiectul multiplicării sale auctoriale îi devenise clar și se întemeia deja pe intenții mai mult sau mai puțin schițate, sau se restructura, dând o nouă coerență scrierilor sale de până atunci, mai mult sau mai puțin încheiate. Dacă ar fi să ținem socoteala tuturor numelor cu care Pessoa a semnat sau avea intenția să semneze texte se ajunge chiar
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
au autenticitate și vorbesc întregii lumi, pentru că ele se adresează cuiva anume, unui anumit public, care poate vibra recunoscându-și emoțiile și necazurile, poate să se plângă pe sine și să râdă de sine însuși. Și dacă, din pornire, portretul schițat seamănă, lumea întreagă se va recunoaște. Pentru că universalitatea unui text de teatru nu constă în locul unde acest text a fost scris, ci în umanitatea care se degajă din el, în acuitatea afirmațiilor sale, în frumusețea structurii sale. Nu ești mai
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
Mariei/ Paște calul primăriei/ Priponit de geana mea,/ Căci doar eu îl văd, vidros/ Văd de parcă îi miros/ Cu trei nări de la cățea" (Vedenii). Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria scenografie, iarăși câteodată doar schițată. întregul ciclu este, de altfel, energic teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș în zare./ A doua zi călcam pe sensul lor/ Un curios mers pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
neangajantă această revizitare a unor povești mai mult dulci decît picante, lipsite de sarea și piperul prozelor bune, te ajunge un gînd de compătimire. Pentru naivitatea atît de incredibilă a unor copii pentru care stă lumea în loc, pentru dramele abia schițate, suspendate printre rînduri de-o evidentă melancolie a stilului, vaier indistinct, care nu se schimbă la bucurie, sau la tristețe, dar pe care liberi sîntem să le colorăm, atît de departe cum stăm de lumea lor, cu creioanele noastre. Iată
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
și scriitorul-personaj. Amos Oz reia aici din perspectiva deplinei maturități artistice temele care îl obsedează: viața, iubirea, moartea, relația dintre literatură și viață, arta scrisului. Lista personajelor ce se întinde pe șase pagini de la final se poate corela cu istoriile schițate și transformă totul într-un tablou în mișcare forfotind de germenii mai multor romane. Farmecul stă în ispita cititorului de a le imagina altfel, de a continua el însuși destinele, de a le lega între ele. Cu alte cuvinte, un
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă impresia că este singurul interlocutor privilegiat. De altfel
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
însă în felul ăsta. Dimpotrivă. Ceea ce-l face să ne privească amărât, cu un rânjet ușor jenat, mișcând nehotărât din mâna liberă. - Doar nu credeți, spune încet, parcă cerându-și iertare, că eu am făcut acest lucru." (pp. 102-103). Bine schițată este și figura vecinei mereu înțelegătoare, amorezată de tânărul ,erou" și neconsolată de actuala lui indiferență. Pe când acesta ne oferă versiunea ridicolă a eternelor dubii hamletiene, vecina drăgăstoasă e o Ofelie autohtonă, mai vârstnică și mai plinuță, înecându-se în
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]