405 matches
-
povestea managerilor de top ai companiilor renumite; managerii vorbesc despre modul în care preferă să-și petreacă timpul liber, hobby-urile lor și viața de familie): "Shachar Shaine, președintele Tuborg România, este un familist convins, cu pasiuni puține, dar longevive: schiază, joacă golf, practică iahting și... colecționează ambalaje de bere. La acestea se mai adaugă încă o plăcere cu efecte benefice: managementul eficient al timpului"241; A pus bazele Zapp Mobile în România, a creat cel dintâi complex turistic de cinci
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cum se vede evoluția României în raport cu o perioadă ceva mai lungă, mă car la un deceniu. De aceea am început toate inter viurile cu această întrebare: ce făceați acum zece ani? Un bilanț trebuie să includă atât instituții, cât și schim bări politice, dar, mai ales, influența externă - a Uniunii Europene, în cazul nostru. Am încercat să sintetizez în acest epilog ultimii zece ani. Deci de unde am plecat acum un deceniu? Presiunile Uniunii Europene privind corupția erau abia la început, un
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
atunci. Eu m-am schimbat atât de mult. Toți ne-am schimbat. Sunt sigură că nici Karl nu mai arată ca În fotografia asta. A râs cu poftă. — De fapt, tata arată și acum ca În poza asta. Aproape ne schim bat. De parcă anii ar fi venit și s-ar fi dus fără să schimbe nimic. — Chiar așa? Am dat peste poza asta printre lucrurile lui. — Păstrează o fotografie de-a noastră, vreau să zic, fotografiile vechi, pe birou? — Nu, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată. — Orașul ăsta, zice, clătinând din cap. E un loc foarte dur. E... ca și cum ai schia pe marginea unei prăpăstii. Dacă faci o geșeală... s‑a zis. Ai căzut. — Dar dacă nu faci nici o greșeală? — Câștigi, spune Luke. Câștigi tot. — O să câștigi, îi spun încrezătoare. Mâine o să‑i faci praf pe toți. — Și tu o să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timpul unei coborâri vijelioase. Avea un instructor colosal, un adevărat campion. Și colege simpatice. În finalul scrisorii Ingrid îl săruta și abia aștepta ca ei să se revadă. Victor avu o strângere de inimă citind scri soa rea. El nu schiase niciodată. Nu dansase nici odată. Nu avea bani niciodată. Nu-și imagina nici un viitor cu Ingrid. Dar nici fără ea. Rămas pe gânduri, împături mecanic scrisoarea, pe o diago nală, apoi pe alta, și iarăși un pliu, și apoi altul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum zicea Alinuș, inima haitei,în toate împrejurările, bine pregătiți, cum au venit șiîn acea duminică neagră. Ajungeau, sus, printre primii. Puneau instrumentele pe cunoscuta de-acum tereasă a cabanei, tot acoloîși lăsau și rucsacii cu hrană; se echipau pentru schiat, și o porneau,în forță, cu chiote de veselie, spre joasele margini ale pârtiei. Revenind, după un scurt popas, repetau coborârea. După a doua reurcare - popasul necesar, scurta relaxare, pregătirea pentru obișnuitul concert; apoi, concertul mult așteptat, de către iubitorii îndrăgitei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
închinat naturii, vieții, oamenilor de pe aici și de pe aiurea. Concertul dura cam două ore. Apoi - la masă. Echilibrat - și timpul afectat acesteia; echilibrate - și cantitățile de hrană, cu care, trupurile turiștilor artiști mai luau câte ceva în greutate. Și - iar, la schiat! Până către seară. La ora; de comun acord stabilită, de vreo două ierni încoace - coborârea, către oraș, către casele care-i așteptau,îmbuibate cu dragoste și căldură familială. Azi,însă, ceva, neașteptat, a intervenit, parcă. Alinuș era mai vesel, mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
coborârea, către oraș, către casele care-i așteptau,îmbuibate cu dragoste și căldură familială. Azi,însă, ceva, neașteptat, a intervenit, parcă. Alinuș era mai vesel, mai plin de elan, mai avântat, ca n alte dăți. Primul - la urcat; primul - la schiat; primul - la declanșarea concertului; primul - la servitul mesei. Și,încă ceva: o anume grabă, se degaja, din toate mișcările sale, din tot ce spunea, din tot ce făcea. Dar, ce-i cu tine, azi, Alinușule?, l-a întrebat, careva,în timpul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un ghețar într-o partidă de schi. Era o fotografie alb-negru deosebită, ce și-a transcendat spațiul cartezian pentru a-i întoarce iubirea. Asta mi-a oferit ghețarul în schimbul celei mai pure dintre prietenii. Am mers an de an să schiez în același loc, în care a dispărut prietenul meu. Am sperat că odată ghețarul mă va compensa într-un fel pentru marea mea pierdere. În portofelul scuipat din măruntaiele lui, singura rămășită lumească a prietenului meu, am găsit fotografia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu devin o biată ființă fără voință și memorie, rătăcită, care nu poate decât să contemple fără să întrebe nimic. Ghețarul Mereu veneam aici primăvara și schiam pe ghețar cu prietenul meu. Veneam an de an și mai vin chiar și acum, deși au trecut douăzeci de ani de atunci, doar că acum vin singur. Ghețarul și-a schimbat între timp înfățișarea, nu mai este la fel de înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vârfului, iar umerii ascuțiți de ghețar tânăr din trecătoarea stâncilor abisale nu mi se mai păreau atât de amenințători, zăpada și-a pierdut acea consistență rugoasă și cristalină făcând schiurile să geamă la fiecare cotitură. Continui să vin aici să schiez de unul singur, ca să mă pot gândi și să pot fi cu prietenul meu. De fapt, nu știu dacă a fost un accident, cert este că acest ghețar continuă să exercite aceeași fascinație și atracție asupra mea și va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în schimb, trebuie să-mi fi dat, căci așa ar fi corect: să-mi fi restituit ceva în schimbul celei mai pure dintre prietenii, de care ești capabil doar când ești foarte tânăr. Prin urmare, continui și azi să vin să schiez aici de unul singur, să încerc să înțeleg sensul acestei întâmplări; mesajul ghețarului. Schiam pe văile largi și generoase, prietenul meu, mereu în spate, aluneca exact pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi restituit ceva în schimbul celei mai pure dintre prietenii, de care ești capabil doar când ești foarte tânăr. Prin urmare, continui și azi să vin să schiez aici de unul singur, să încerc să înțeleg sensul acestei întâmplări; mesajul ghețarului. Schiam pe văile largi și generoase, prietenul meu, mereu în spate, aluneca exact pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin în urma mea. Apoi ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori vii de farmacie, biserică, de poștă și de cele câteva magazine alimentare numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din ce În ce mai mult și mai dureros, că deveneam chiar eu.) —Emily, termină, te rog. Em decapitează pliculețele de zahăr și le varsă peste tot pe masă. Cădem la o Învoială: poate să facă un munte de zahăr pe care să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Începutul și sfârșitul ei, deoarece ultima mea amintire despre el este legată de vacanța de Paști din 1915, pe care fratele meu și cu mine am petrecut-o cu tata și un anume Volgin - ultimul și cel mai prost preceptor - schiind pe pământul Îngropat sub zăpadă din jurul moșiei, sub un cer albastru intens, aproape violet. Bătrânul nostru prieten ne invitase În locuința lui din clădirea școlii cu țurțuri atârnați de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
imenși, În stilul Jackie O. Păreau chiar mai mari decât cei ai lui Nicole Richie, dacă așa ceva este posibil. —De la magazinul Hermès din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi cu ei, că vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi cu ei, că vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru o pereche de ochelari de soare. —Eu Îi merit. Brusc, Marci Își dădu jos ochelarii Hèrmes și se uită la mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
are mereu câte o aventură, am remarcat, blazată. —Cu un bărbat Însurat. Marci Își puse din nou ochelarii și s-a Întors cu fața la oglindă, ca să se admire. —Nu-i așa că are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții ăștia chiar arată la fel de proaspeți și de curați ca munții de un albastru pal de pe eticheta unei sticle de Evian. De-abia așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]