982 matches
-
faptul că este de părere că "densitatea crescândă a populației echivalează cu o facilitate mai mare a creșterii producției", apoftegmă pe care exemplul Irlandei și al Chinei ar fi de ajuns la nevoie să o infirme. În sfârșit, în privința rentei, schisma sa nu provine decât dintr-o falsă interpretare a doctrinei lui Ricardo, o doctrină care nu implică deloc, așa cum presupune Bastiat, "opulența progresivă a oamenilor care nu trebuie să lucreze; mizeria progresivă a oamenilor muncii"75. Dar aceste disensiuni, oricât
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Schitul Pârvești", „Vechea parohie Borodești", „Schitul din satul Pochidia", toate în măsură să îndrume credincioșii și clericii spre noi și noi zidiri pentru viitorime, dar păstrându-le și întreținându-le pe cele amintite și altele; prezentări de cărți: „Erezii și schisme la Dunărea Mijlocie și de Jos în mileniu l" de Nelu Zugravu, ed. „Presa Bună", Iași, 1999, 322 prezentată de Cristian Onel, „Ghenuță Coman" cu subtitlul „O viață dedicată arheologiei" de Marin Rotaru și Gheorghe Gherghe, Ed. Cutia Pandorei, Vaslui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mijlocul acestui zumzet difuz, în Parlament s-au auzit doar exclamațiile ritoase ale lui Voronin - comunistul cu idei puține, dar fixe: „Vom merge pân’ la capăt. Pe comuniști n-o să-i biruie nimeni!”. Intrigile de alcov, minciuna și scamatoria, nesfârșitele schisme dintre democrați, abil întreținute de manipulatorii din culise, au sfârșit prin a spori într-un mod absurd influența politică a comuniștilor, la presiunea cărora se sparg alianțe și sunt destituiți miniștri, deși, formal, partidul lui Voronin nu se află la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dezvoltat în mod deosebit în secolele IV și V. Sfinții Părinți din această perioadă de timp au adâncit și îmbogățit sensul termenului oikumene, propovăduind credința creștină în spațiul geografic cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu acesta. Ba mai mult, se poate observa influența lui asupra operelor personalităților amintite. De aceea, cercetătorii români trebuie să facă demersuri pentru a arăta cât îi datorează fiecare. 3. Preocupări teologice, spirituale și culturale Roma și Bizanțul erau în schismă bisericească de mai bine de două decenii. Acest fapt a fost deosebit de important pentru activitatea cuviosului Dionisie Exiguul în cetatea pontificală. Motivul disensiunilor îl constituia interpretările ulterioare ale definiției hristologice dogmatizate la Calcedon (451). Unii dintre partizanii monofiziți ai formulelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de astăzi. Se pare că omiterea canonului 28 a fost făcută intenționat de către Dionisie, pe că el dorea să elimine diferendele dintre cele două Scaune apostolice, Roma Veche și Roma Nouă, care fuseseră deja destul de înrăutățite din timpul schismei acachiene. x Canones Synodi Sardicensis XXI (Canoanele Sinodului de la Sardica, în număr de 21). După cum se poate observa, noțiunea de canon este redată atât prin „regula” cât și prin „canon”, ceea ce demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
uniți de un sistem care poartă ca efigie Nașterea Mântuitorului lumii. Păstrând ferm criteriul Învierii și al Nașterii Domnului, statornicit de către Sfinții Părinți, Dionisie Exiguul a contribuit la încetarea dezbinărilor dintre cele două părți ale creștinătății pe care le provocase schisma acachiană. De asemenea, el a făcut ca Olimpiadele, anii activității consulilor, ca însăși data miticei întemeieri a Romei să înceteze să mai țină în stăpânire spiritele oamenilor până într-atât încât să devină criteriu cronologic al istoriei lor. Prin computul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se poate observa și o modalitate subtilă a înfăptuirii nobilului scop amintit mai sus. În lumina adevărului istoric și a interpretării lui imparțiale se poate spune că smeritul monah dobrogean a contribuit la temperarea acelora care recurgeau prea ușor la schismă și la anatemă. În acest sens trebuie amintit că lui îi revine meritul alcătuirii unei ediții sistematice de decrete pontificale. Se poate spune că motivul fundamental al acestei inițiative a fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trebuie amintit că lui îi revine meritul alcătuirii unei ediții sistematice de decrete pontificale. Se poate spune că motivul fundamental al acestei inițiative a fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante față de Răsăritul aflat atunci în schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor bisericești exprimă cinste, conlucrare sinceră și înțeleaptă, deschidere ecumenică. Vestitul canon 28 de la Calcedon (prin care scaunul de la Constantinopol a fost socotit al doilea în ordinea onorifică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mulți păstori sau mai multe turme deodată? La fel Apostolul Pavel, afirmând aceeași unitate, ne roagă, ne îndeamnă și zice: Vă rog, fraților, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să spuneți același lucru, și să nu fie între voi schismă, ci să fiți cu același gând și cu aceeași simțire (I Cor. 1, 10)”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VIII, în PSB, vol. 3, p. 440) „Așadar, când menționează în învățăturile Sale și zice: Unde vor fi doi sau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că vandanii, conform ultimelor cercetări, nu vor accede niciodată în Rai datorită numeroaselor păcate pe care nu contenesc să le tot săvârșească. După care corul a intonat imnul "Numai vündünii sunt vandani", urmat de patrioticul "Őrü Őrü Bumba Őrü". (Deși schisma dintre cele două sfinte biserici pare absolut definitivă, monseniorul Lupadus Stein, fostul cap al cultului din fostul regat Vandana (de tristă amintire), mai este convins și astăzi că "lucrurile vor intra în sfânta normalitate". Până atunci, cetățeanul Lupadus Stein își
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
germane capătă valențe etice. De aici o lipsă evidentă de încredere între Nord și Sud, care sfîșie moneda unică. Ne place sau nu, valorile religioase și culturale sunt foarte puternice, oricîte normative tehnice și juridice ar emana Bruxelles-ul. Fantasmele Schismei, Reformei și Contrareformei încă ne bîntuie. Adevăruri străvechi, adînc îngropate în memorie, ies la suprafață, avînd potențialul să distrugă laboriosul compromis realizat între națiunile continentului, care i-a garantat o lungă perioadă de pace, introducînd incertitudine și izolaționism. S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
că vandanii, conform ultimelor cercetări, nu vor accede niciodată în Rai datorită numeroaselor păcate pe care nu contenesc să le tot săvârșească. După care corul a intonat imnul "Numai vündünii sunt vandani", urmat de patrioticul "Őrü Őrü Bumba Őrü". (Deși schisma dintre cele două sfinte biserici pare absolut definitivă, monseniorul Lupadus Stein, fostul cap al cultului din fostul regat Vandana (de tristă amintire), mai este convins și astăzi că "lucrurile vor intra în sfânta normalitate". Până atunci, cetățeanul Lupadus Stein își
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a priori, dicolo de orice circumstanțe. Nu se poate ca lui Iisus să-i placă fragmentarea actuală. Nici una dintre cele două biserici, sau confesiuni, nu deține adevărul absolut. Anatemele au fost retrase, iar chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din 1054 s-a produs mai mult din rațiuni politice, mundane oricum, nu credeți că acestea au fost depășite demult? Apoi, cele două biserici sunt complementare, au nevoie una de alta. Occidentul desacralizat are nevoie de o infuzie de credință
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Fiecare biserică, pe calea sa, s-a îmbogățit confesional în toată această perioadă, deci nu poate rezulta decît o sinteză superioară. "Iată, Eu voi fi cu voi pînă la sfîrșitul veacurilor", a promis Iisus, cu referire desigur la toți creștinii. Schismele sunt ale lumii căzute. Adevărul e pretu tindeni. Modelul ceresc, transcendental, al Ierusalimului ceresc impune mai mult, impune unirea tuturor celor trei religii abrahamice, care au același filon de credință și care, în plan subtil sunt conciliabile, în pofida animozității și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
asupra economiei și a lumii în general. Această viziune nu se limitează doar la domeniul științei. Veche precum civilizația, ea este fundamentală pentru mintea omenească. Ea ne oferă un chip al progresului spiritual. Odată cu dezvoltarea raționalismului, s-a produs o schismă profundă în interiorul civilizației occidentale. Istoricul civilizațiilor Richard Tarnas vorbea despre două chipuri ale acesteia: unul al progresului, celălalt al decăderii. S-a pro-dus o schismă profundă între omenire și restul realității, de unde dezastrul ecologic, deruta morală și golul spiritual de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ea ne oferă un chip al progresului spiritual. Odată cu dezvoltarea raționalismului, s-a produs o schismă profundă în interiorul civilizației occidentale. Istoricul civilizațiilor Richard Tarnas vorbea despre două chipuri ale acesteia: unul al progresului, celălalt al decăderii. S-a pro-dus o schismă profundă între omenire și restul realității, de unde dezastrul ecologic, deruta morală și golul spiritual de astăzi. Din fericire însă, noile cercetări din fizică, biologie și psihologie recunosc faptul că viața și mintea sunt elemente integrante ale lu-mii, și nu produse
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
același destin. Toate expresiile și depresiile umanului sunt ordonate după același ADN, ce poate fi recunoscut dincolo de multiplicitatea infinită a manifestărilor. Se creează astăzi un istm prin care această esență comună poate fi recunoscută. Astfel, poate apare lumina în plină schismă a desfășurărilor mundane, sensul iubirii prin care omul poate respira în acord cu Cel Unic. Libertatea ne ajunge pînă la glezne. Plini de rănile visului întunericit, tulburăm răsăritul din noi, rătăcind între două Carybde. Or, sufletul are doi ochi: unul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
singurii urmași ai poporului Israel care a păstrat cu credincioșie Tora lui Moise, adică legea stabilită de către Iosua la Sichem (Ios. 24). Samaritenii îi socoteau pe evrei eretici și schismatici. Datându-și singuri originile înainte de perioada judecătorilor, samaritenii susțineau că schisma iudaică a avut loc înainte de secolul al XI-lea, când preotul Eli a ridicat templul din Șilo ce rivaliza cu templul din Sichem; această lucrare schismatică a fost urmată de altele, nu mai puțin importante: ridicarea unui templu la Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
referitoare la Sichem și Garizim. Samaritenii cred că evreii s-au separat de trunchiul central al iudaismului pe vremea preotului Eli, în secolul al XI-lea î.Hr.1. Prin urmare, cele mai insultate persoane de către samariteni erau preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care a ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra care a falsificat textul Torei. Această scurtă expunere a istoriei samaritene, scrisă pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
într-o perioadă mult mai târzie; potrivit unora, samaritenii sunt locuitorii Samariei (regatul de nord) care s-au separat de locuitorii din Iudeea în perioada persană (a se vedea în principal 1Ezd. 4,1-5). Flavius Iosephus socotește că la baza schismei samaritene se află o dispută între evrei. Câțiva preoți din Ierusalim au devenit samariteni și și-au stabilit templul pe muntele Garizim, rivalizând cu templul din Ierusalim. Această „dezertare” a preoților evrei a avut loc atunci când căpeteniile iudaice din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dinastiilor conducătoare din Ierusalim și Samaria prezintă multe asemănări cu o altă istorisire din cartea lui Neemia (13,18). Oricum, în acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cartea lui Neemia (13,18). Oricum, în acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]