794 matches
-
pe o parte, cu spatele la el. Patul era însă prea mic pentru asemena manevre, și, pentru ca el să nu-i poată atinge nici o parte a corpului, a trebuit să se lipească de peretele rece, exterior. Se vede, cred eu, cât de sclavă îi devenise Sheba acestui băiat sau cel puțin, cum era acest băiat, dacă acest incident urât nu a dus la ruptură. Ea n-a plecat din casa lui. Nu i-a spus că nu mai era cazul să continue o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bine: poate pentru că eram mezinele. Oricare ar fi fost motivul, Helen mă trata ca pe o parte a propriei persoane, acea parte care se trezea să-i aducă un pahar cu apă la miezul nopții. Eram tovarășa de joacă/ jucăria/ sclava/ cea mai bună prietenă a ei și, se înțelege de la sine, tot ce aveam era automat și al ei. Nu pot să vin, am spus. Sunt accidentată. —Oaaaa, a spus. Oahahaa. Nu încerca să fie răutăcioasă, atâta doar că familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar unei fete, din moment ce simpla aducere pe lume a unui copil o făcea să dobândească, potrivit legii noastre, statutul de femeie liberă, fără ca ea să-și piardă din acest motiv prețioasa frivolitate pe care i-o îngăduia originea ei de sclavă. Cât despre taică-meu, era atât de copleșit de faptul că dăduse acea dublă dovadă de bărbăție, încât nici măcar nu bănui ciudata competiție ce se desfășura sub acoperișul lui. Când cele două soții ale sale se rotunjiră bine, le porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amănunțit fiecare vorbă, fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite de cuvintele cuvenite, iar ca încheiere, i-am povestit despre minunata mea surpriză. Ajuns la acest punct al istorisirii, unchiul meu s-a posomorât. — Ți s-a spus că sclava asta vorbește araba? — Desigur, și am putut să verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta vorbește araba? — Desigur, și am putut să verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi un mod de a te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-ar fi cuvenit să refuz? Unchiul râse din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înainte, căci, mai înainte chiar să dormim iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții post, dar se cuvine să dai în alt mod dovadă de supunere în fața Creatorului. Ai să-ți pui sclava să se înfășoare în văluri din creștet până-n tălpi, ai să-i interzici să-și dea cu parfum, cu sulimanuri, să se pieptene și chiar și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat. S-au văzut adesea în caravane certuri, accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice ispită, orice atitudine provocatoare. Etapa următoare ne-a dus spre oazele din Tuat și Ghurara, puncte de plecare ale caravanelor sahariene. Acolo, într-adevăr, neguțătorii și ceilalți călători se așteaptă unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și care mi-a adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plecare a doua zi dimineața. Dar, precum o iubită în toiul nopții, soarta hotărâse să nu-mi dea încă drumul. Iată că negustorii cei rotofei din Tefza veneau iarăși la mine, unii aducându-mi la vânzare indigo sau mosc, alții sclave, piei de vită sau de capră, fiecare produs vândut în pierdere, la a zecea parte din preț. Ceea ce m-a silit să fac rost de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei, ceea ce era desigur adevărul gol-goluț, dar nu mai însemna absolut nimic, date fiind împrejurările. Nu eram eu acum singur, lipsit de toate cele și înconjurat de familia ei? Mă pregăteam să spun că pentru mine ea nu mai era sclavă, când, dintr-o simplă încruntătură, mă făcu să tac. Resemnându-mă să nu mai scot o vorbă, am asistat atunci, cu tot atâta surprindere câtă delectare, la o scenă foarte ciudată. Intrasem cu Hiba și cu unchiul ei în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o singură grabă: aceea de a regăsi la Tombuctu amintirea ei, poate și vreo urmă a sa în încăperea care fusese martora primului nostru sărut. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sabie turcească, o cămașă din zale, o flintă scurtă, mai multe oglinzi, mătănii din mărgean și câteva cuțite cizelate, toate astea valorând cam cincizeci de dinari. Suveranul acceptă cu amabilitate acest dar, însă îi dărui omului, la rândul său cinci sclave, cinci cămile, o sută de colți uriași de elefant și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai adăugă echivalentul a cinci sute de dinari de aur în moneda țării sale. După ce l-am părăsit pe acest prinț atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când nu era nici papă, nici cardinal, vărul mau a cunoscut la Neapole o sclavă maură care i-a dăruit un fiu. Urcam acum spre palatul Pitti. Curând am trecut pe sub Porta Romana, în fața căreia Giovanni a fost iarăși aclamat. Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat să mai răspundă mulțimii. M-am grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-o zi de vară o îngrijise pe sclava preferată a lui Otho, care fusese un guvernator înțelept vreme de treisprezece ani, iar acum era la Roma, cu Galba. Își imagină că se oprește în înaltul cerului și contemplă tot Imperiul ce se întindea sub el, acolo jos, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Schimbau cearșafurile de câte cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care gâfâiau în fața tejghelei. M-a apucat râsul și am strigat: „Grăbește-te, Didier, că ne apucă noaptea aici!“ În capul cozii era Selina cu un tip. — Ce fel de tip? — Unu’ înalt, cu păr blond. Mie mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, și nins. Sub streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o fată De stîlpu-nzăpezit. Igienă Ea crede c-aș fi atacat... Și când o sărut se teme, Dar sclava plăcerii, ea geme Și cere un lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Întrebă Miquel. — Eu sînt vinovată, zise Sophie. Eu sînt vinovată. Miquel Îi ținea mîinile, neînțelegînd. Sophie nu a cutezat să-i susțină privirea. — Penélope și Julián sînt frate și soră, a șoptit ea. 3 Cu mulți ani Înainte să devină sclava lui Antoni Fortuny, Sophie Carax fusese o femeie care Își cîștigase existența de pe urma propriului său talent. N-avea decît nouăsprezece ani cînd sosise la Barcelona În căutarea făgăduinței unui de loc de muncă ce nu avea să se mai materializeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Dumnezeu de gelozie”, răspunse Satanovski. „Poate că Domnul a dorit femeia și bărbatul pentru sine. Egoismul său e bizar...” Noimann tăcu din nou. Ideile inginerului i se Înfigeau cu durere În creier. „Bărbatul a devenit sclavul femeii și femeia sclava bărbatului. Sentimentul de gelozie Îi leagă ca un lanț. Femeia trebuia Împărțită din start”, spuse Satanovski, abordând un aer marțial. „Dacă ar fi intervenit al treilea, Adam ar fi scăpat de complexul său. Ce-i al meu este și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fetele m-au sunat de dimineață acasă, ca să mă anunțe. —Kelly, ăă... mi-e atât de greață de chestia asta... —Nebunatico! Și eu, care am crezut tot timpul ăsta că ești o fată bună și harnică, care muncea ca o sclavă la bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
riscul: — Majestatea Voastră, îmi acordați permisiunea de a pune o întrebare? Da, poți să-mi ceri orice, în afară de sămânța mea. Înțeleg ce vrea să spună și mă simt insultată. Îmi piere cheful de a mai vorbi. — Hai. Dă-i drumul, sclavo, ți-am dat permisiunea mea. Îmi piere glasul. Disperarea îmi inundă inima. Mă gândesc la ce am făcut ca să obțin această șansă unică. Parcă aud cum se scurge timpul și vocea lui Shim spunând: „Timpul Domniei Voastre a expirat, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decid să i le dezvălui. Îi spun că îmi este milă de el, cu toate că el pare să fie puternic. Îi spun că nu sunt impresionată de faptul că a ales pentru a pedepsi nu un egal, ci pe mine, o sclavă lipsită de apărare. Îi spun că nu-l voi urî că mă pedepsește, pentru că îmi dau seama că trebuie să găsească și el pe cineva asupra căruia să-și verse frustrarea, și că nimic nu este mai la îndemână pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata e prinsă spionând. Am prins-o! strigă An-te-hai, târând-o pe Norișor în fața mea. Sclava asta de nimic trăgea cu ochiul în scrisorile Majestății Voastre! Norișor neagă acuzația. Când o ameninț că o bat dacă nu mărturisește, ea își dă arama pe față. Ochii săi mici se scufundă în chipul gras atunci când urlă la An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mult, zice Nuharoo aproape cu delicatețe. Pot să te asigur că nu e nimic personal. — Pe cadru! strigă eunucul-șef Shim. Gărzile mă iau pe sus ca pe o găină. — Majestatea Voastră, țip eu, zbătându-mă să mă eliberez. Ca sclavă a Domniei Voastre, îmi cunosc crima. Deși nu merit, vă implor milă. Am început să-i spun copilului pe care-l port că sunteți adevărata lui mamă. Sunteți destinul lui. Motivul pentru care acest prunc va veni prin intermediul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]