412 matches
-
Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime dintre noi. Avea să mă refuze și apoi aș fi devenit o stricată, o femeie care n-ar mai fi putut fi vreodată soție și m-ar fi vândut probabil ca sclavă. Dar în timp ce eu mă opuneam, inima îmi spunea s-o fac. Rahela îmi cerea să fac ceva ce eu însămi îmi doream mai mult decât orice pe lume. Așa că exact în timp ce protestam, de fapt acceptasem. Ada era prea bolnavă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat de oameni și câteodată se ducea lângă ei să-i vadă mai bine. Mie mi-era rușine să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima dată jongleuri. Am mâncat prima rodie. Am văzut fețe negre și fețe maro, am văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate zilele erau la fel, numai cu mări de nisip și cu valuri de nisip, a cărui fierbințeală era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi chemă un slujitor. Vru să-i spună un anume lucru, însă uită și se pomeni că-l întreabă altceva: - Soldații noștri au adus cumva o sclavă neagră de la miazăzi? - Au adus mai multe sclave negre, stăpâne. Și mai ales sclavi. Stăpânul meu întreabă poate de sclava cea frumoasă, Ntombi? - E chiar așa de frumoasă? - Stăpânul poruncește să i-o aduc aici? Tefnaht își strânse buzele, mânios. - Nu. Am întrebat numai așa. Poți să te duci. Și Tefnaht învîrti stilul în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost. - Mai bine ți-ai fi ales o sclavă sau o cântăreață neagră de-aici. Poți s-o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta cam tăios. Una din Atlantida mi-am ales. Dar nu e sclavă și nu e neagră. Iată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită... - Atunci ești un nătărău! Sau iarăși uiți că ești rob? Alege-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și bătrânul zîmbi), după cum vreau să pricep eu înțelesul toiagului, să mă sprijin pe tinerețea ta înțeleaptă, ceea ce și fac... Spune-mi, l-ai supărat cu ceva pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atunci atât de liniștit și chiar șăgalnic numai pentru că nu putea ști, din mărturisirea neîntreagă a robului, nici n-avea cum să afle că aceea pe care a ales-o Auta nu numai că nu e neagră și nu e sclavă, dar că e Nefert, care e atât de frumoasă, are optsprezece ani și e fiica lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă: - Și aflați că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer! - De unde din cer? întrebă un soldat, cu îngrijorare. - Voi n-ați văzut steaua aceea lunguiață care s-a zărit mai de mult spre miazăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate cele povestite sunt adevărate! spuse Tefnaht. Marele Preot îl privi drept în ochi: - Ție ți-ar fi fost? Tefnaht se frământă o clipă. Apoi zise: - Mie nu, slăvite, dar eu... - Tu ești unul din cei cinci, și el e sclav! Da? - îl întrerupse zâmbind bătrânul. Lasă, Tefnaht... - Nu, n-am vrut să spun asta, slăvite. Dar el e și mai tânăr, și nici... Ars însă de privirea piezișă a Marelui Preot, Tefnaht tăcu. Se apropiau de țărm. - Și ce vom
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se află, auzi pe cei din jur vorbind ceva neînțeles, sau cum i se păru ei, cântând. Și străinii și Auta erau foarte îngrijorați. Străinul care fusese cu Hor și cu cârmaciul să-l ducă pe Auta în luntre deasupra sclavilor răsculați tocmai spunea: - Am crezut că ați plecat spre locul răscoalei. Am încercat să vorbim cu voi, dar luntrea zbura fără să răspundă. Întâi am socotit că s-a stricat ceva și nu ne puteți răspunde, dar când am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trăgînd-o dintr-o parte și înmulțindu-i treptat proptelele în partea cealaltă, așezară luntrea în picioare fără măcar s-o fi zgâriat. De la început, Auta îl întrebă pe Hor cine erau acești oameni veseli și voinici, care muncind întruna, cântau. - Sclavii biciuiți care am venit să-i vindecăm. După ce Maat și celelalte trei prietene ale ei i-au vindecat de răni, prietenul nostru Mai-Baka i-a rânduit să muncească. Am vrut să-l opresc, dar am aflat că nu ne puteam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe-umeri cad de semizeu. Cupele - țeste de dușman - albe, netede, uscate, În argint, cu toarte de-aur prea maestru ciselate - Și cu ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn a ta frunte să poarte corona, "Robit universul să-i fie - Madonna! "Îngăduie celui din urm-al tău sclav, "Plîngînd să-ți sărute al urmelor prav. "Și lasă-mă-n umbra cămări-ți să vin, "Frumos-îmbrăcate cu alb musselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și agită această veșnic tulburată țară. Pentru ochiul Observatorului politic, relațiile lor reciproce, pline de elemente de discordie și ostilitate sunt departe de a fi liniștitoare. Aceste două categorii fundamentale ale Adorării Filfizonice a Eului, sau Adorării Demonilor și Sărmanilor Sclavi, sau Adorării Salahorice a Pământului, sau ce-o fi Salahorismul ăsta se manifestă Într-adevăr prin forme izolate și neglijabile: cu toate acestea, prin rădăcinile și ramificațiile lor subterane, ele se extind În Întreaga structură a Societății și acționează neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Am străbătut un culoar până la o ușă joasă, prin care am trecut într-o curte mică. În mijloc era un cal, frumos, dar scund, pe care stătea călare o superbă călăreață cu pielea întunecată și cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la fel ca și copiii; de aceea se găsesc în casele din oraș, chiar dacă sunt modeste, un mare număr de sclavi de casă, bărbați și femei. Unii stăpâni folosesc femeile sclave pentru a vinde diverse produse la suk. Le poți recunoaște cu ușurință, căci sunt singurele femei din Tombuctu care nu poartă văl. O bună parte din comerțul cu amănuntul e în mâinile lor, mai cu seamă produsele alimentare și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce anume căuta și ce anume ar cere de la bărbatul căruia i s-ar dărui pentru totdeauna. Sfîrșise prin a afla asta și nu era dispusă să se mai Înșele În această privință. Că-i plăcea sau nu, se născuse sclavă și trebuia să accepte asta cu supunere, acceptînd În același timp ideea că nu s-ar fi simțit fericită decît lîngă cineva care ar domina-o, scoțînd la lumină, fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l ducă în mormânt pe tatăl lui și prezisese și marea secetă ce sleise puțurile, lăsase fără fir de iarbă deșertul și omorâse sute de animale obișnuite dintotdeauna cu setea și seceta, dar la fel de adevărat era că deseori bătrâna sclavă vorbea de dragul de-a vorbi și vedeniile ei păreau mai mult roadele minții ei senile decât autentice premoniții. Ce este dincolo de deșert? întrebă Laila după acea lungă tăcere. Niciodată n-am fost mai departe de munții Huaila. — Oameni, veni răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mirosurilor și culorilor deșertului, după cum nu aveau noțiunea deosebirii dintre un războinic al „Poporului Vălului“ și un imohag al „Poporului Spadei“, dintre un inmouchar și un sclav sau dintre o adevărată femeie targuí, liberă și puternică, și o biată beduină sclavă într-un harem. Putea să se apropie de el, să-i vorbească timp de jumătate de oră despre noapte și stele, vânturi și gazele, și nu l-ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel ce încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de vânătoare și al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul celei de-a treia zile descoperi o tabără de jaime și sheribe lângă un puț. Erau tuaregi, făceau parte din „Poporul Lăncii“, oameni săraci, dar amabili și primitori, ce se învoiră să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor. Sunt doar sclave... Sunt numite „Kapanoparas“ și soarta lor este încă și mai rea decât cea a femeii yubani, pentru că aceasta are drept de proprietate asupra lor. La yubani, femeile nu trebuie să vorbească, nici chiar cu soții lor, atunci când sunt de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de Salazie, Le cirque de Cilaos și Le cirque de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și relieful foarte prăpăstios. Și denumirea depresiunii are povestea ei. Mafate este numele unui sclav șef de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în acest spațiu spectaculos și haotic trăiesc peste 750 de oameni. Limba oficială este, în Réunion
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]