1,812 matches
-
Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
a condamnat și cerul și simțireaCa să trăiesc mereu în umbra ta.... XXI. O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. O amintire-n negură răzbate Iar noaptea între taine mai sclipește E ora când iubim dumnezeiește, Sub geana ta o lacrimă se zbate. Iubirea e un vals care plutește În depărtări albastre tot străbate Și-n drumul ei a scris eternitate, Inimii noastre cerul îi vorbește. Ne farmecă a mărilor culoare
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
călâului”, îmi scanează codul de bare și...așteptăm amândoi cu ochii la ecranul computerului instalat pe o măsuță. Secundele, vreo două la număr, mi se par ore, și apare poză pe care o am și pe acreditare,iar în dreapta ei, sclipesc pe fond verde cuvintele magice: „ACCESO PERMITIDO”... Îmi recapăt respirația, citesc mai jos, pe fond roșu,cuvintele care ar fi însemnat ghilotina: „”NEGAR ACCESO”,și implicit reținerea „cartonului” de la gât(!!!), nu-mi vine să-mi deszlipesc ochii de ecran, tipul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
Abia-mi mai trag sufletul departe de ei, prin locuri prin care nu se ajunge cu mașina, cum sunt romanticele plaje Papagayo, unde te simți ca Robinson Crusoe. Dar preferatele mele sunt cele cu nisip negru ca tăciunele, prin care sclipesc pietricelele semiprețioase de olivină, pe care oricine poate să le adune de pe jos. Aș mai avea o mie de argumente de pus în balanță, dar mă opresc ca să nu pară că mă dau mai ... alungită decât sunt. N-am paraziți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
ale lumii iluziei asupra iluziei lumii - și viceversa...! ...Salutar, dar prea ostentativ, efortul de a transcende spre metaforă (se aude, parcă, un icnet, înainte de a se naște peisajul selenaro-metaforic: Munți imaginari/ Din geografii/ascunse de lume/ Fără definiții geologice/ Dorm sclipind prin atlase - cf. Stâncile teșite - saltul de la banala sintagmă geografii ascunse, la generozitatea cosmic-metaforică a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu e DELOC cazul; sau, în alt fel: Sintagmă neprogramată/ Într-
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
se aude, parcă, un icnet, înainte de a se naște peisajul selenaro-metaforic: Munți imaginari/ Din geografii/ascunse de lume/ Fără definiții geologice/ Dorm sclipind prin atlase - cf. Stâncile teșite - saltul de la banala sintagmă geografii ascunse, la generozitatea cosmic-metaforică a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu e DELOC cazul; sau, în alt fel: Sintagmă neprogramată/ Într-o propoziție lipsită de/Sensuri și predicate/Adjectiv ascuns de vocabular/ În noaptea sclipitoare, foaie albă/Litere chicoteau
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
vieții în lungul lor drum înspre marea cea mare. Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți de o așa confruntare. Doar cei ce au un fundament solid, o bază
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
vor întâlni peste o jumătate de oră. După plecarea lor, liniștea își găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, și alunecau cu viteză să îmbrățișeze pământul și Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă scurtă așa cum Dante nu Își amintea să mai fi văzut În Toscana. Părea o reproducere În miniatură a lamei de cosor pe care țăranii de prin părțile lui Îl foloseau la muncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semnul semilunii și se ridică de pe covorul cu bătălia de la Nicopole. Se vedea cât-colo că-i obosit, dar mulțumit. — Ce urmează? - privi el spre cadâna de serviciu. — Masaj sau vernisaj - răspunse dânsa. — Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și poartă crucea, îngăduiți-mi acum să vă iau, glumind puțin, crucea dumneavoastră simplă și să v-o ofer pe-a noastră dublă, căci noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea asta o fumez pînă la capăt că nu mă vede nimeni Ce-o fi făcînd de Întîrzie atît? E aproape unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje pe jos. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu zăpușeală. Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era înainte, și-a făcut apariția în spatele lui Johnny. Ne mișcăm, Johnno? Cu siguranță, a izbucnit Johnny. Se pare că o așteptăm pe Hatty aici de față. —Nu trebuie să meargă dacă nu vrea, a spus Nat cu blândețe. îi sclipeau ochii. — Și tu cine dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui sclipeau verde aprins. I-am atins fața. Era de asemenea udă, dar pielea îi ardea. — Ești fleașcă, am spus. Trebuie să fi stat afară cu anii. —Ore, ți-am spus. Nu mai contează acum. Mi-a luat mâna în mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă în gât și să mă sfâșie fără să se mai gândească de două ori. Ochii îi sclipeau febrili. A urcat încet pe scară. Ajunsese aproape sus când s-a oprit, cu mâinile pe balustradă. Eu mă țineam în mâini și picioare, și fețele noastre erau la același nivel. Mi-am încordat toți mușchii, așteptându-mă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
avea și el expresia lui preferată pe care a descoperit-o întâmplător. Într-o zi, pe când împărțea caietele corectate, profesorul de literatură, un om deștept și bun, pe nume Semionov, când a ajuns la Takadjiev, i-a comunicat șiret și sclipindu-și ochii că, deși lucrarea lui e scrisă foarte bine și n-are decât o mică greșeală (o virgulă greșit pusă), e nevoit să-i pună nota unu tocmai din cauza acestei neînsemnate erori. Explicația acestei note, atât de nedrepte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol. Chestia aia... se întoarse el spre Traian Voicu care rămă sese lângă portieră și îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveai decât să-l lași să se ducă. Știi că nu ai voie să vii împreună cu străinii aici. Nu pricepi că a mai fost? Singur, și zeii l-au cruțat! În ciuda faptului că Ileana vorbea calm, ochii ei aruncau fulgere, sclipind ciudat. Nu se poate una ca asta! Ți se pare că are mințile rătăcite? Nici prea sănătos nu pare. Din moment ce spui că vrea să se întoarcă sub stâncă, înseamnă că nu i-s toți boii acasă. Hei! îi făcu Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe aproape! cedă Calistrat. Negreșit va fi nevoie și de ajutorul tău. Bătrânul își îndreptă spinarea și se apropie cu pași mari de ușă. Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei doi însă în continuare o considera lipsită de importantă. No, înțeleg că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai târziu o să vină cineva. Am primit o mulțime de scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui, sarazini, cum nu se poate mai fideli. Totuși, cineva a izbutit să Îi toarne otravă În cupă fără ca aceștia să bage de seamă și fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul Începea să se prăbușească, În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]