570 matches
-
puneți-le în storcător. Beți des sucul. Mâncați pară chinezească cu bulb de Fritillaria thunbergii: Ingrediente: o pară chinezească, 7 g praf de bulb de Fritillaria thunbergii (se găsește în magazinele chinezești de plante medicinale), 30 ml de miere. Preparare: scobiți para și umpleți-o cu praful de plante. Puneți-o într-o vas împreună cu mierea și fierbeți-o în aburi până se pătrunde bine. Consumați-o într-o zi, în două reprize. Luați ou cu ulei de susan și zahăr
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
la căpătâiul mortului. La slavii din sud, bradul era înlocuit cu un pom fructifer, prun, cireș sau măr. Prin intermediul pomului de înmormântare, sufletul celui răposat își continuă viața în trupul naturii.344 În trecut, mortul era așezat într-un sicriu scobit dintr-un trunchi de copac, tocmai pentru a reliefa această legătură " de sânge" dintre om și viața naturii.345 În Bucovina, la moartea unui om, se aduce, de la biserică, "un prapur și o cruce" care se leagă, în fața casei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ac sau bold, căci prin aceasta i s-ar da și o antipatie; însă, de necesitate mare și spre a paraliza antipatia, trebuie a împunge cu acul sau boldul acea persoană căreia are să i se deie instrumentul. Să nu te scobești cu acul printre dinți, căci ți se strică. Femeia să nu puie acul în cap, pe perini sau prin alte părți, căci e semn de prosteală, și cu timpul își va pierde mintea. Acul cu care s-a cusut ceva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ut bolnavului. Primăvara, cel ce vede rîndunica întîi să caute în pămînt sub talpa piciorului drept, că va gă si un cărbune. Acel cărbune este bun pentru friguri. Cînd vezi întîi și-ntîi rîndunică și barză, să stai în loc și să scobești pămîntul sub piciorul drept, că ai să găsești trei cărbuni; să-i iei și să-i păstrezi, că sînt buni pentru leacul frigurilor. Se crede că frigurile se lecuiesc dacă cel ce le are se afumă cu cuibul unei rîndunele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tîrîtoare rujă - măceș rumegă tură - rumeguș S sacaluș - tun mic sahan - castron metalic săcări - cereale săcărica - chimen săceală - țesală sărindar - rugăciune făcută de preot patruzeci de zile la rînd scaicior - sticlete scîrbă - supărare, necaz, tristețe scîrci - leagăn scodoli (a) - a scobi scopi (a) - a scuipa; a scuti; a castra scuti (a) - a trece prin cuțit secară - mălură semincer - plantă pentru sămînță sfetitel - ierarh sfleder - sfredel sfoiegi (a) - a (se) strica sisiac - pătul de nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îi este dat să îndure umanitatea, dar și celor cărora, în mod normal, le-ar reveni sarcina să o vindece: Pentru ca doctorul să fie mort cu adevărat, trebuia neapărat ca o haită de șoareci să năvălească asupra cadavrului, să-l scobească și să extragă înapoi materia șoricească împrumutată de medic în timpul vieții sale, pentru exercitarea existenței sale ilegale de om.216 Aparent ilegală și de neconceput este și noua ipostază a personajului Gregor Samsa, din textul Metamorfoza de Franz Kafka cea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de părere că ,,se ascunde o sfidare"223. Nu puține sunt momentele în care personajul blecherian își imaginează că lumea ar putea trăi într-o altă realitate mai adevărată, într-o structură pozitivă a cavernelor ei, astfel încât tot ce este scobit să devină plin, iar actualele reliefuri să se prefacă în viduri de formă identică, fără niciun conținut, ca fosilele acelea delicate și bizare care reproduc în piatră urmele vreunei scoici sau frunze ce de-a lungul timpurilor s-au macerat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de puține ori, textele narative dar și lirice ale lui Poe aduc în prim plan astfel de imagini: Vara câteodată, privind castanii de departe, încărcați de frunze, aspectul lor era acela al unor capete enorme înfipte pe trunchiuri, cu obrajii scobiți în adânc, așa ca lamele capului meu. Când vântul sufla prin frunze, obrazul acesta se unduia ca valurile unui lan de grâu. În același fel fremăta capul, când se clătina piedestalul. Pentru a ști că obrazul era făcut din foițe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Blecher de experiența bolii care îl va face să descopere în el însuși, un nou ,,nivel de percepție": ,,vara câteodată, privind castanii de departe, încărcați de frunze, aspectul lor era acela al unor capete enorme înfipte pe trunchiuri, cu obraji scobiți în adânc, așa ca lamele capului meu"418 sau eșarfa roșie pe care o vede ca pe un buchet de dalii. Transcenderea limitei se realizează dar ,,lumea n-avea puterea de a se schimba câtuși de puțin, era atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sine. Simplă descriere nu îl mulțumea pe cel care adesea preferă să interiorizeze imaginile: astfel poezia Pământ se încheie cu versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de diagnostice, instrumentar etc.: "La început, operația asupra lobului prefrontal se făcea numai bolnavilor, anxioșilor, melancolicilor, obsedaților de sinucidere, rîvnitorilor la perfecțiune, schizofrenicilor, nebunilor, pe care de cele mai multe ori îi aducea în fire. Dar atunci era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădăcinile fibrelor vinovate"; "șirul de sterilizări, vaccinări și revaccinări care garantau sănătatea publică"; Căci nu numai în spitale, dispensare, primării, fabrici, ateliere, școli, dar nu era casă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Pentru o comparație pe care o considerăm edificatoare, aceea cu Rabelais, să recitim o scurtă descriere: înainte de descoperirea lobocoagulării, extirparea fasciculului de fibre nervoase, o intervenție ce elimina psihicul și sensibilitatea, pentru crearea omului "nou" "era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădăcinile fibrelor vinovate"; sau, o altă descriere, a acțiunilor întreprinse după eșecul primei faze a acțiunii de izbăvire a omului, prin "trăsnetul coagulator", "de toate nenorocirile care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
astfel: o lume (spre exemplu o civilizație) este o configurare de posibile și de imposibile. Întrebarea "în ce lume trăim?" devine: care sunt posibilele și imposibilele caracteristice lumii noastre? Care sunt posibilele și imposibilele moderne? Am văzut deja că a scobi pămîntul, a-și schimba locul la reuniunile colective sunt, pentru lumea Kogi, niște imposibile; de asemenea, arta este o imposibilă a lumii Navajo. Munca de cercetare constă în explicitarea posibilelor și imposibilelor care fundamentează o lume. În fața unei societăți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
LUMILE ȘI SPAIMELE LOR Neputînd percepe lumea o configurare de posibile și de imposibile în totalitatea ei, care este calea potrivită pentru a aborda acest ansamblu? O societate, o civilizație are temeri, spaime, tabu-uri. Pentru Kogi, spre exemplu, să scobești pămîntul, ca să faci tuneluri de cale ferată și galerii de metro, este un act de neînchipuit: înseamnă să rănești Natura-Mamă. Ceea ce caracterizează o lume este chiar ceea ce i se pare scandalos, ceea ce-i provoacă oroare. Ipoteza generală este că specificitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în sus". În aceste circumstanțe epuizante din toate perspectivele imaginabile, femeia are puterea să mai ia o decizie ce pare, inițial, în acord cu toate prevederile înțelepciunii practice: "Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț și, scobind sub căpiță, făcu o ascunzătoare. Vârî copilul și ticsi fânul la loc, apoi porni, nebună, fără să le vorbească, fără ca să mai știe". Întâlnirea cu moș Dănilă vine ca materializare a evaziunii în Câmpiile Elizee. Interesant este că naratorul execută
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cap, ne roadem unghiile, ne "spălăm" fața cu mâinile, ne tragem de barbă sau de mustață dacă le avem, sau ne aranjăm pieptănătura, ne frecăm, ne ciupim, inspirăm cu putere sau ne suflăm nasul, ne tragem de lobii urechilor, ne scobim în urechi, ne frecăm bărbiile, ne lingem buzele sau ne frecăm mâinile una de alta ca pentru a le clăti. Dacă se studiază cu atenție momentele de conflict puternic, se poate observa că aceste acțiuni sunt executate toate în mod
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
emulație în timpul realizării mozaicului. k. Tehnica linoritului (linotipieiă Este o tehnică puțin deosebită și pretențioasă. Se procură câte obucată pătrată sau dreptunghiulară de linoleum pe care se transpune cu tuș sau cerneală desenul dinainte stabilit. Cu răbdare și migală elevii scobesc părțile necolorate, astfel ca desenul să rămână în relief. Așezând deasupra formelor colorate o foaie de hârtie și presând o ușor, se imprimă foaia și se dă desenului un efect artistic deosebit. Inconvenientul este că prin tehnica linoritului nu se
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
singurul ornament din cameră, icoana cu cele zece fecioare era luminată de razele aurii ale apusului și ale candelei ce ardea pe un gheridon în fața ei. Nu era mare, puțin mai lungă de jumătate de metru, aproape pătrată. Lemnul era scobit în așa fel încât cadrul în relief al icoanei era din aceeași scândură. Rama era dată cu aur peste un grund roșu. Desenul, în mare, era stângaci. Pe un fond alb auriu, un foișor pictat copilărește cu linii negre, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste care atârnau trandafiri ofiliți de decembrie și, ici, colo, câte o rodie uscată și viermănoasă. În tot cartierul stăruia o mireasmă de praf și de cafea, de scoarță de copac arsă, un miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe, ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum, da, mai curând așa, ca și cum și-ar fi croit iadul alb și fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum ar înțelege și călătoarea de la fereastră că tânărul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei ferm și osos, cu nasul și buzele puternice și bărbia căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
corbi albi. Poate există! În privința misterului marilor descoperiri, lucrurile sunt totuși clare. Nu contează mărul, ci capul peste care cade. Subconștientul este mina de aur a misterelor. Universul e în degetul cel mic al filosofilor. Deget cu care mulți se scobesc în nas. Un grăunte de nebunie există și in cea mai echilibrată minte creatoare. Tragedia omului este că nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altele se opriră la munții din miazăzi pentru a coborî pe țărm pe ceilalți robi. Apoi corăbiile cu soldați și slujbași regești și cu averile jefuite plutiră mai departe cotind iarăși spre miazănoapte, ca să intre în larga mare liniștită care scobea pe dinăuntru pământul țării, lărgindu-se treptat ca o creastă de cocoș. CAPITOLUL X Călare pe un asin și însoțit de un soldat pe alt asin, Auta urca drumul șerpuit al Muntelui Vulturilor, așezat în partea cea mai de miazănoapte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atât de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să dăm și noi sau să-i parăm loviturile. Suntem pe jos. Doar Bruce Încasează loviturile, șuturile. El mă protejează pe mine, Îl protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]