860 matches
-
sentimental” din 2010, coautor și autor al unor cărți de poezie, publicistică și însemnări, monografii istorice: „ Antologie de poezie”, editată de C.P.C.A.A.M. Pitești, 1983; „Gheorghe Pârnuță - Omul și fapta”( în colaborare), edit. Semne, București, 2000; „Tăifăsuind coacerea-n scorburi ... ”, edit. Sitech, Craiova, 2002; „ Jurnal american”, edit. Sitech, Craiova, 2003; „Monografia Școlii generale Rucăr-Suseni, jud.Argeș” (în colaborare), edit. Sitech, Craiova, 2005; „Cerul, ca o furie în azur”, poezie, edit. Sitech, Craiova, 2007, a tipărit pamflete, povestiri, nuvele și poezii
ŞCOALA DIN RUCĂR (XLVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345074_a_346403]
-
pe niște păcate ale tinereții din primăvară. Caprele torceau firele de iarbă în izvoare de lapte. Niciun licurici nu-și vinde lumina. Oglinda lacului reflectă puritatea cerului albastru, ascunzând cu delicatețe mâlul din străfunduri. Stejarul, paznic al timpului, își duce scorbura în spate ca un moșneag rucsacul. Dacă m-aș opri brusc din fugă, oare umbra mea ar mai face câțiva pași? Dumnezeule, dă-mi aripi, fie ele și de struț! Lăcrămioarele, măicuțe în catedrala primăverii. Viața lor - o nesfârșită rugăciune
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
a celui care îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora ușor pe abdomen cu mișcări tandre, masând pielea de pe părțile laterale ale scorburii, imitând o foarfece. Apoi ușor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona pețiolului și frunzulițele interioare printr-o mișcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî și luă locul degetelor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
bănuit teama când totul ți se pare a fi fost o fantomă și dispare în bezna morbidă unde totul e posibil. M-am trezit gol de gînduri și cuvinte, denunțat de propriile mele simțuri când păcatele stau ca într-o scorbură de care nu-și aduce nimeni aminte. Este o zi în care porțile se deschid greu, pe neașteptate, este o zi pe care alte zile o sar. Citește mai mult Înfricoșătorcu o glugă neagră și țuguiată pe capte lasă cu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
SUNT DAC ! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub cetină de brad mugeau regește cerbii Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii Din miazănoapte vântul urla clădind troiene Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă a nopții lui undrea
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > AUTOMATON Autor: Laurențiu Alin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului din scorbura neagră iese tiptil o păpușă fără sfori și cu ochii mari cerșește zori din pașii ei răsare grâu iar de pe umeri păsări culeg așchii pentru cuib și pentru foc. iernile trec născând petale cu miros de prea târziu iar firele
AUTOMATON de LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375170_a_376499]
-
voluptos într-o floare albastră la marginea zării, dar parcă mai bine ar fi să fiu o sabie, un paloș, un dinte de Archaeopteryx, în aceasta zi bolnavă de toamnă, mustind de obsesii, îmi vine să arunc cu nuci în scorburi să omor veverițele, pițigoii, să-mi iau ochii în mâini și să mă-ntind în toată nefericirea-mi pe-un strugure. Referință Bibliografică: Accente grave de toamnă târzie / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17
ACCENTE GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372713_a_374042]
-
copilei dar voia să aibă certitudini nu doar speranțe. Dar Sofia hotărâse că era timpul să se întoarcă la ai săi, așa că într-o seară când Alexandru o chemă pe nume ca să-i arate un puișor de vrabie prins în scorbura unui nuc din livadă, deschise ochii și încercă să răspundă la chemarea fratelui. Dar tuburile ce-i străpungeau plămânii și-i astupau căile respiratorii, aproape că o făcură să se sufoce și începu să se zbată înspăimântată. Elena, sora mai
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim din povești Bate un vânt cu scrisori fără vești Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit... Te-am adunat într-un haos de veri Te voi topi într-un dans fără noi Vrei
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
frunze vânturi senine aleargă prin tine sămânța iubirii noi.me din sine ardere de vise de smirnă cu miresme de clipe de ploaie udată de lacrimi în gânduri rodire pasageră lumină străină prin trestii sublimă profilată ți-e umbra pe scorburi de perle poeme comoară de ramuri aprinse de stele cu mintea lasată să lunece pe cuvintele tale curate furate ratăciri nesfârșite călcând poteci din șipote vii crista.line orânduite de vremuri uitate de vânturi de foc ino.rog arzătoarele spații
POEM HIERATIC XVIII TOAMNA APRINSĂ DE FRUNZE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372203_a_373532]
-
ce asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului. (DEX). ] vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
decorat cununa, Și-n nopțile cu cer senin, Îl admirau stele și Luna. Așa, încet, trecut-au anii, Anotimpuri, iar și iar, Ca un rege al pădurii, Era acum acel STEJAR. Vietățile pădurii, Îl iubeau și-l căutau, Între frunze, scorburi, ramuri, Adăpostul își găseau. Ani și secole trecură, Timpul crud, care nu iartă, Chiar și unui "BARD STEJAR", Îi bate bătrânețea-n poartă. Frunzele, s-au cam rărit, Pe ici, pe colo, o creangă frântă, Rădăcinile îl dor, Pădurea nu
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
vreme, cât era ziua de lungă prin Bercul cela mirosind a reavăn, a viorele și lăcrămioare, a acăți înfloriți și înmiresmași ce semănau cu candelabrele catedralelor din cărțile noastre de povești. Cunoșteam aici fiecare copac, fiecare cuib de pasăre, fiecare scorbură, fiecare cărăruie ce șerpuia până-n inima crângului celuia de copaci semețiți cu capul spre cer și având la picioare covoare de flori. Poate că aici era locul ascunsului izvor din fericita noastră copilărie care a umplut cu preaplinul său însetata
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
și privirile-i se lăsau în jos, ba în stânga, ba în dreapta. Părea să caute ceva?! Ceva o-ndemna să facă așa. Nici ea nu știa ce! Dar, ce să vezi, în latura stângă a potecii zări ieșite din gura unei scorburi largi niște picioare de căprior, aflate-n tremur și năclăite de sânge. Corpul nu i se vedea. Era-nfundat în scobitură. Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
tremure și-și lăsă moi picoarele peste marginea văgăunii. Îndată cerbul alinat, Fata Pădurii dădu fuga s-aducă leacurile de-acasă. Alerga de parcă cineva nevăzut îi ușura greutatea corpului. Ajunsă acasă, luă tot brațul de ierburi și reveni una-două la scorbură, doar c-aici stătea întins lângă fag o... vietate curioasă cum nici în basme n-auzise a fi: o arătare păroasă din cale-afară, sprijinită pe două picioare de căprior. De pe chip, din privire și arătătură, răspândea o liniște aproape omenească
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ha!” Dar Paliul lipsește. L-a lăsat singur cu Moartea asta care-și bate joc de el. Întrucât nu mai poate să rețină sufletul cu dinții, suflet care i se strecoară din trup ca un șarpe ce iese dintr-o scorbură îngustă, își concentrează toate gândurile și îndemnurile copiilor săi:„cu dinții am să te țin, cu dinții!” Însă, încet, pe nesimțite, sufletul-șarpe se eliberează din strânsoarea gândurilor. După el sunt trase și gândurile care scrâșnesc în neștire: „cu dinții!..cu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene prin scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarnă; primăvara, le-or împușca. Al lor păcatul
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA MEA... Părul îmi cade Pe umerii goi, E tăcerea grea Lăsată-ntre noi... Umbre poposesc Pe ferestre reci, Plec fără-un cuvânt, Din ochi mă petreci... Se ivește noaptea Din scorbura ei, Mi se face frig, Tu nu mă mai vrei... Mă ascund subit Sub un cuib de nori Și trează, visez Că tu mă adori... Aș dori să plâng, Dar lacrimi nu am... O bufniță stă Tăcută pe-un ram
IUBIREA MEA... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362167_a_363496]
-
ochi de gânduri ideile le-așterne câmpul înghite apa izvorul prinde setea și-o răsucește-n sine prin mine scoate coiful își pleacă fruntea 'naltă îmi cuprinde ceafa apoi se-ndreaptă sprinten îmi lasă pe un umăr visarea citește-n scorburi seva visărilor ardente pe altul păsări așează și din nimicul aspru prin libertăți mă scaldă ------------------------ ca o statuie rară din trunchi coboară seara învie aruncă-n glod uitarea ridică-n mine taina uimirea și iubirea ------------------------- apoi încet îmi spune privind
DE-AICI SE NAŞTE FORŢA FIECĂREI ZILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377704_a_379033]
-
sunt mari, rotunjite. Botul este alungit. Răspândirea: Această specie poate fi întâlnită în Eurasia de la nordul Angliei și al Spaniei, până în Caucaz. Este o specie întâlnită în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează teritoriile împădurite. Se adăpostește în scorburile și sub scorața copacilor, uneori și în diferite cavități subterane. De regulă iernează în cavități subterane, însă au fost găsiți și în scorburile copacilor. Modul de hrănire: Iese la vânătoare târziu. Are un zbor încet și domol. Vineaza la înălțimi
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
o specie întâlnită în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează teritoriile împădurite. Se adăpostește în scorburile și sub scorața copacilor, uneori și în diferite cavități subterane. De regulă iernează în cavități subterane, însă au fost găsiți și în scorburile copacilor. Modul de hrănire: Iese la vânătoare târziu. Are un zbor încet și domol. Vineaza la înălțimi mici, deasupra sau printre coroanele copacilor. Prinde insectele din zbor sau le colectează ocazional de pe substrat. Reproducerea: Reproducerea are loc vara. De obicei
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
poate să varieze în limite mari. Raspândirea: Este larg raspândit în Europa și Asia. În România este o specie comună. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează de obicei zonele împădurite din preajma râurilor sau a lacurilor. Vara se adăpostește în scorburile sau sub scoarța copacilor, în fisurile din stânci, în construcții părăsite. Iernează în peșteri, mine, grote și beciuri, cu umiditate ridicată. Modul de hrănire: Iese la vânătoare o dată cu apusul soarelui. Vânează în apropierea râurilor sau a zonelor inundabile din preajma lor
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
culoare mai deschisă a blănii. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, spre sud pâna în Africa de nord, pninsula Arabică și Iran, la vest pâna în Mongolia. Este îtâlnit și în România. Habitatul de hrănire: Populează zonele împădurite, se adăpostește în scorburi. Iarna se adăpostește în peșteri, mine, grote, beciuri și alte construcții. Modul de hrănire: Activitatea de vânătoare începe la puțin timp după apusul soarelui când afară e deja întuneric. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]