1,355 matches
-
și se roagă semeț ca unul care nu ține cont de zicerea zicerii. Vreau să mă trezesc în poziția facerii, înlăuntrul meu soarele negru îngheață, doresc să ies din ispitele coacerii către lume întorcând altă viață. Peștele fecund în zori scormonește înlăuntrul cercului înecându-se, prin moarte viața-i plesnește în cruce, spre cer verticalizându-se. Păunul la mine se strâmbă și fură giulgiul de mort ce îmi este haină și aripă salvatoare, în timp ce peste lume se întinde un sfânt cort care
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
gânduri , Cuvântul inimii pleacă în sus, mai sus. Dorințe, idealuri, măriri fără de rânduri, Inclus măruntul mult, dar tare greu de spus . Lapsus ce nu dă pace, ce-ntruna zgândărește Spectacolul terestru--- suportu-i pe-o corună, Misterul vieții-al ști, adâncuri scormonește, Taine spre-a dezlega, omul se pune-arvună . Idei amestecate-n cercetători lunatici, O gloată de atomi din microunivers, Triumfători își poartă victoria, emfatici... Un rezultat ce-ajunge banalul fapt divers... Și fiecare stea ce pentru noi se naște , La fiecare
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
Literatura > Comentarii > POEME DIN TEZAUR - UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIȘTII DIN CUVÂNT Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului * Dumitru Cristănuș, “Întemeierea somnului”, Editura Agnes 2015 “Săpăm, scormonim, cutreieram și/ atunci cand ne asteptam mai puțin/ poezia pare că ne găsește singură/ sufletul însetat”(...emoții pentru trandafirul zăpezii). Vântul schimbărilor de dupa ’89 a făcut ca poeții care au învățat să lustruiască în poezie cuvântul că pe o armă și
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
o floare deschisă, în care “numai Dumnezeu este liber”. De aici încolo poetul pășește pe lumină dincolo de spațiu - timp, acolo unde “vârful verde al unei pietre de pe sânul colinei/ înțeapă norul din care curge laptele zilelor/ și nu va mirați/ scormonesc câteodată eternitatea/ după ciudate ceasornice”. “Câteva considerații lirice”, așa își definește poetul această colecție valoroasă de versuri.” O antologie a singurătății” este definiția criticului care prefațează volumul. Eu i-aș spune elogiu adus liniștii din cuvântul care zidește și își
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
neastâmpărată introduse în pantofi eleganți cu toc moderat. Încălzit de această primă întâlnire cu cea care îi ține gândurile prizoniere, Ștefan achită bucuros rata, mulțumește Domnului pentru ajutor, salută în stânga și în dreapta și părăsește biruitor instituția. Dar nerăbdarea reîntâlnirii îl scormone și el nu mai are somn, amintindu-și citatul lui Heine “O, de s-ar sfârși această nesfârșită zi, s-ajung odată la iubita mea! Sufletele lor se sărutau, se sărutau din ochi, și împreună sărutul ei erau”. Data următoare
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și de ce mă rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei,nu o poate izola,ea este acolo și îl privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
dacă sub osândă este tot la pândă dorul fără glas. Am pierdut norocul pe-al uitării drum și-n inimă focul este scrum și fum, dar iubirea veche și-a găsit pereche dragostea de-acum. Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți de teamă, vânt de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
Peste cărările triste și plânse de toamnă Am pornit să te caut desculț și haihui, Să dau de doru-ți să-l pun pe-a mea rană Și-apoi să pot să îl fur făr' să spun nimănui. Am să umblu scormonind pe sub frunze Să îți dau de pași și de urma-ți trecută, S-o adun în palmă, s-o strivesc între buze, Să simt gustul trist de iubire pierdută. Am să te caut sub picuri de lacrime reci Și pe sub
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
feciorii câștigau / Bani mulți, căci ei se ocupau, Pe-atuncea, de cărăușie. / Tocmai s-a potrivit să vie Vremea în care de-nsurat / Ajunse cel dintâi băiat. Baba umbla din casă-n casă / Să-i afle fiului mireasă. Cinci-șase sate-a scormonit / Până atunci când a găsit O fată care îi plăcea, / Care pe-al ei gust se vădea. Era o fată mai naivă, / Destul de-naltă, uscățivă, Supusă și ascultătoare / Și harnică, nevoie mare. Prea tânără nu era ea, / Însă bătrânei îi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
în țurțuri ascuțiți, ce se-nfigeau în timpanele celor patru femei tăcute. Poate de aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului. Parcă voiau să scormonească în adâncul lui misterios o fărâmă de fericire, fie ea și microscopică, pentru nefericitele de lângă ea. Peste un sfert de oră va veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge micuțul anișor, că nimeni nu-i
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
pericol social? Cum ți-ai permis să te urci la volan în halul acesta? 22-Întorsătura Imobilizat de cătușe și „liniștit” de pumnii lui Bârneață, Buhăianu își dădu seama că tembelii ăștia, nu numai că îi încurcă socotelile, dar pot să scormonească rahatul în care era vârât până-n gât. Irina putea dovedi cu „probe” ce învârtea el la restaurant și la Bancă. Dacă erau târâți în scandal și „partenerii” lui, trecuți și pe la „Sirena veselă”, dezastrul era asigurat. Nu mai punem la
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
și cei de la „Centru”. Bineînțeles că l-ar fi scuipat imediat, nu mai înainte de a vedea și situația Băncii, pe care o conduce cu onoare. Și el știa care era „situația”. De aceea nu avea nevoie ca nătăfleții ăștia să scormonească prin afacerile lui și să dea prilej celor din presă să înceapă scandalul. Așa că...întoarse foaia. Adoptă și el atitudinea plângăcioasă a lui Trache, dar cu vorbe mieroase și lingușeli. --Vă cer iertare, băieți și scuze că v-am subestimat
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
cu sila. Nu i-a plăcut pe scenă. A ajuns pe o altfel de scenă. Așa e și în tenis. Nu de lecții are nevoie Simona, ci de respect sau să fie lăsată în pace. Presă însă nu se lasă, scormonește, caută în orice bălegar. Oricum, sunt sigur ca cititorii buni le dau unor astfel de ziariști/ziare un vot de blam. Dacă un sportiv e penalizat când face o greșeală, cine îi penalizează pe idioții care fac de râs meseria
O mare lecție pentru presa din România [Corola-blog/BlogPost/92768_a_94060]
-
Fiecare din cele 12 boabe de struguri consumate de Revelion semnifică prosperitatea în cele 12 luni ale anului care vor urma. Pe de altă parte, carnea de pasăre nu este deloc considerată aducătoare de noroc. Precum păsările de curte care scormonesc pământul pentru a-l împrăștia, tot astfel se crede că se împrăștie prosperitatea și binele din casă în care se servește carne de pasăre. Tot în noaptea de 31 spre 1, bătrânii spun că aprinderea unei lumânări sau a unei
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
de coșmar în care am triat răniții de cei morți”, povestește medicul. Înspre dimineață, a pornit spre primărie pentru a cere ajutorul Armatei și a trecut pe lângă ceea ce mai rămăsese din blocul Scala. „Erau mormane de moloz și oameni care scormoneau să scoată oameni”, povestește Fălticeni Popescu. În opinia sa, ceea ce au făcut medicii în acele zile, dar și oamenii simpli, a fost „un act eroic”. Din Statele Unite, doctorul Popescu face apel către autoritățile de la București să ia măsuri pentru a
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
de pe vremea școlii gimnaziale, se numără fără-ndoială numele sonor al peșterii Altamira și certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupați fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului extras din veșnicia unei speranțe draga mea dragul meu Te voi căuta mereu cu speranța că pe undeva trebuie sa fie icoana ta imaginată de sufletul meu dorul meu căutând va umbla ca un nebun scormonind comorile lumii să ți găsească urma privirii Mângâierea din palme rodul atingerii care absoarbe chemarea din inimii desfătarea din carne dragul meu draga mea dacă știi tu pe cineva îmbie l să vină când e lumină să l văd de
EXTRAS DIN VEŞNICIA UNEI SPERANŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383163_a_384492]
-
îi provocase fiori. La comanda plecării, spre surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate aceste detalii, aceea fusese ziua primei lui întâlniri cu Olga și reflectase îndelung asupra împrejurărilor de atunci. Parcă simțea încă în suflet
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Dante retezându-i vorbele. Vom avea timp pentru asta. Dumneata ții socoteala pentru lucrările Înfăptuite la noua centură de ziduri? — Da, firește. Dar, pentru acestea, e nevoie de un alt registru... — Cine restaurează San Giuda? Și pentru ce? Omul Își scormoni o clipă prin memoria bine rânduită. Apoi Începu, ca și când ar fi citit dintr-o arhivă nevăzută: — Biserica și edificiile anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și lucruri mai rele. Acea drojdie a seminției omenești se reunise Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal. Din păcate, a trebuit să asist la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din cap, cu o expresie de profundă oboseală. — Fac treaba asta de prea mulți ani ca să mă mai impresioneze ceva, și singura mea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mare parte a vieții sale, ca și pentru majoritatea oamenilor, a fost în fond o farsă cumplită. Cu trecerea anilor își câștigase ceea ce, până cu câteva zile înainte, considerase că e o faimă bine consolidată de om dur, dar, scormonind acum în adâncul sufletului, recunoscu că o asemenea duritate se născuse, cum se naște întotdeauna, dintr-o disperată nevoie de a-și ascunde slăbiciunea. Demult, în tinerețe, într-o zi de tristă amintire, frica l-a obligat să reacționeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că, de fapt, nu era pedepsit pentru simplul delict de a fi vărsat un bidon de ulei într-un nenorocit de puț beduin, ci pentru multe alte delicte, incomparabil mai grave, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu-ți dai seama că aveți amintiri comune? Plimbările acelea pe malul DÎmboviței vechi, trăsurile, bisericile și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă Oprișan, grasă, bătrînă, vulgară, bîrfitoare, o femeie care seamănă cu toate mătușile, cu toate gospodinele, fără de care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]