873 matches
-
am umblat toată ziua prin frig,așa că azi mi-a interzis cu desăvârșire să ies din casă. Îl voi chema pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din păcate, sunt tocmai atunci plecați într-o vizită. Aștept răspunsul dumneavoastră cu nerăbdare, Iulia Margulis Funda de la semnătură a ieșit cam boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât. Dar, cum am scris biletul, cum m-am liniștit. Și, cum a venit Nicu la frățiorul meu, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câștige un ban. El îi pusese ușor degetele pe față și o speriase. N- apucase să-i spună că e priceput la trecut și că doar trecutul ne lasă să-l mai întoarcem pe toate fețele, ca pe o pătură scoasă dimineața la soare, dar că asta nu ne ajută prea mult. Numai ce își pusese tălpile pe pământ, după-atâtea ore de zbor, și îl cuprinsese neliniștea. Mai întâi era bagajul care nu i se mai găsea. Stătea tremurând pe aeroportul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Și la fiecare pom să stee câte - un soldat cu sabia scoasă. Și paserile să cânte așa de frumos să nu poată dormi împăratul și Fata - mpăratului. Ech! încă era mult pîn-în ziuă, și erau toate gata. Împăratul dimineața când se trezește zice fetei: - De când sunt în palatul ista, cum ne-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de un nebun și marina o să rezolve cazul. În momentul de față nu pot da atenție poveștii ăsteia. Raportați mai tîrziu. ― Prea bine. În tăcerea care urmă, șezu pe scaun ca o statuie, cu fața imobilă și albă, cu ochii scoși, din orbite, înflăcărați. Într-un tîrziu șopti: ― Să fie oare o nouă acțiune a Arsenalelor? Ezită și apoi rupse vraja celor întîmplate. Îi năvăliră în minte lucrurile pe care le spunea înainte de întrerupere. Primele ei cuvinte loviră în plin aluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Eu pusesem ochii, că tata avea un bemveu sport, decapotabil. Că-l tamponasem de câteva ori. O scoteam noaptea din garaj, o-mpingeam. Cinci-șase inși o împingeam 100-200 de metri de casă și de-acolo o porneam. C-avea toba scoasă și, când o porneam, ziceai că-i tractor. Și-am lăsat-o de câteva ori fărâmată. Aveam omul care vindea o Dacie. 70 de milioane. Nu era nouă, dar era bună Dacia. Pe-aia voiam s-o cumpăr. Aranjasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu fur. Am furat și la Mina Minovici. Am tăiat firul de curent care trece din unitatea militară înspre liceul ăla sus, acolo, în fața spitalului, ce este acolo. Dar nu vă curentați? Nu, era scoase din curent la tablouri. Era scoase, era paradite alea. Și tranversa din unitatea militară, tranversa șoseaua pe niște stâlpi, așa, da’ am tăiat-o din capu’ ăsta, de la unitatea militară. 200 de metri, poate și mai mult. Ne-a văzut, dar nu prea-i interesa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă J oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără pe stânci. Sunt și ele tot patine, Chiar dacă nu merg
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce păreau inofensive. Bomba era neagră. Localul Îl făcu roșu - ca flăcările, amenințătoarele limbi de foc ce devorau firma. Chiar și câinele fu roșu, urlând la o lună neagră, cu limba scoasă. În cele din urmă se desenă pe el. Un tânăr slăbănog, acoperit de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul: TOTAL DEVASTATION. FĂ BUM. În cele din urmă, semnă. Semnă, ca Întotdeauna, cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât de-albastru e ceru-n primăvară Că pot citi într-însul ca într-o frunte clară. Dar când se-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i-a trimis vorbă lui Scept că al lui erai. Zicea el că cine ține locul Tatălui În zilele astea brodise lucrurile cum nu se putea mai bine. Cică Îl găsise pe unul care aștepta venirea lui Scept cu limba scoasă, unul care poftea din tot sufletul să-i dea o mână de ajutor. Scept știa despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre vânătorii lor și i-a trimis Încoace, cu poruncă să nu iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vezi să nu-ți cadă ceva-n cap. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o-napoi! BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orașul. AL DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar trebui lăsate așa. AL DOILEA BĂRBAT: Altădată gropile erau mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu banii dați și cu ochii scoși, cum se spune pe la români, știu ei bine de ce. Iar acum, poftim, e aproape patru, în loc să se ducă și el la casa lui, că mai are de cărat până la etajul cinci vreo douăzeci de găleți dacă vrea să facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și cu picioarele goale.“ Am întors pagina revistei să văd dacă nu mai era ceva. Mai era ceva, dar nu de același fel. Pe toată pagina era o fotografie a unei femei frumoase cu coapsele larg desfăcute și cu limba scoasă. Frizerul m-a chemat, scuturând părul altui bărbat de pe prosopul pe care avea să mi-l pună în jurul gâtului. — Următorul, a strigat el. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU... Am spus că furasem motocicleta cu care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
paragraf anterior. Se desfundase cine știe ce hău și se revărsa acum magma. - Măi Verginel, uite mă, că nu vezi nimic când mori. Vezi un căcănar cum scoate din privată ciozvârte dintr-un om. Și nici nu se miră nenorocitul de cele scoase. Ca și cum toată viața numai de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Adică pe limba minții lor dornică de aventuri și mistere“, găsise Burtăncureanu soluția. „Este la modă fantasticul acuma. Poporul nostru are un folclor minunat, cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suntem ca niște mașini, nu știu. Și cu cât facem asta mai des, cu atât vrem mai mult. N-am simțit niciodată așa ceva. De pildă, uite... Scenarii, târguieli, fantezii, instrumente, roluri, totul ieșea la iveală ca o tavă cu chifle scoasă încet din cuptor. Nu conta dacă uneori secvențele narative se întrețeseau prea frumos pentru a fi adevărate, în niște extaze suspect de bine proporționate și de variate. Elena și Ioana cereau detalii și începeau să-l vizualizeze pe Liviu Amantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întotdeauna un câine, niciodată o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ideologică, Alice a fost imediat de acord că vechile strecurători înșurubate în tavan reprezentau niște abajururi atrăgătoare și eficace. Cu toate că, în sinea ei, considera că strecurătorile din metal erau mai drăguțe decât cele din plastic. Discurile cu partea din mijloc scoasă și transformate în rame de fotografii erau, la rândul lor, ceva impresionant, iar fostul televizor din sufragerie era un acvariu excelent. Așa cum zicea Jake: În casa asta, e mereu ceva la televizor și nici măcar nu avem nevoie de abonament. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a citi memorialul „Strigat-am către Tine, Doamne...” Drept care, nu m-am lăsat până ce devenii și eu posesor privilegiat al cărții acesteia, dorință Împlinită, slavă Domnului, spre sfârșitul anului 2006. Perseverența Îmi fu răsplătită cu procurarea ediției a II-a, scoasă, În 2004, de editura „Axa” din Botoșani. Faptul că tardiv am luat cunoștință directă de această operă memorialistică este benefic, În sensul că pot s-o compar cu numeroasele lucrări de același gen, referitoare la epoca satanică a ciumei roșii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Gyr și Nichifor Crainic. Beneficiind de o memorie fără egal, a putut Învăța pe de rost peste 10.000 de versuri din operele multor poeți Întemnițați, Îndeosebi din cele ale celor doi maeștri. Fericiții posesori ai antologiei „Poezii din Închisori”, scoasă, În 1982, de Editura Cuvântul Românesc din Canada, ar trebui să știe că din cele aproximativ 600 de pagini ale acestui volum, cel puțin 300 de pagini au fost dictate de Grigore Caraza lui Zahu Pană, Îngrijitorul acestei crestomații. Iar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deschise o ușă spre un fel de magazie unde zăceau unele peste altele, stivuite, cu un fel de furie încă vizibilă, vreo zece magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]