590 matches
-
sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
anunța că Harry presuriza sasul. Trapa submarinului se deschise, iar Harry pătrunse Înăuntru. — Dumnezeule, un minut și patruzeci de secunde, spuse Harry. Știi cum se pilotează chestia asta? — Da. Norman se așeză În fotoliu și Începu să acționeze comenzile. Auziră scrâșnetul ancorelor și simțiră trepidațiile. Aparatul se legănă și părăsi fundul oceanului. — Un minut și treizeci de secunde. Cât spuneai că facem până la suprafață? — Două minute și jumătate, spuse Norman cu mâna pe maneta de reglare a vitezei de ascensiune. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
abil avatarul "postmodernist", încât îl subminează cu propriile arme. Într-o Apocalipsă fără finalitate, omenirii și poeziei nu le mai rămâne decât să-și pună ștreangul la gât. Dar Basarabiei ce-i mai rămâne?! Poezia lui Arcadie Suceveanu e un scrâșnet existențial care s-ar putea să fie al unui mare poet". Theodor Codreanu " Nu știu de ce antologiile poeziei românești din ultimii ani nu-l includ pe Arcadie Suceveanu. O "istorie" precum aceea a lui Laurențiu Ulici ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
evacuată. Vocea pufnește din nou (dezaprobare sau refuz de a comunica ?). Bizar, își spune X, orice evacuare este precedată de o alarmă, ar fi trebuit, deci, să audă sirenele. ar fi trebuit să audă strigăte. ar fi trebuit să audă scrîșnetul roților cînd au frînat mașinile. ar fi trebuit să audă pași, pașii mulțimii în momentul fugii... „Dar ești sigur că este vorba de o fugă ?” — nu. „atunci ?” De fapt X nu este sigur de nimic. „Care este urgența ta numărul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o mare liniște. Am traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-l poate închipui în postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta i se pare atât de lugubru, de parcă ar semăna cu scrâșnetul unei ghilotine. Sau cu răpăitul gloanțelor trase de un pluton de execuție. Fără ca Săndica să-și dea seama, Stelică a ajuns lângă ea. Dacă, cumva, îi trece prin cap s-o omoare? Dar nu, nici gând de așa ceva. El îi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în timp, huruitul abia perceptibil al unui motor (să fie un autoturism?, un microbuz? - ce idee și la ăștia, dom’le, să pui la un aparat de zbor un motor de Dacie!, să râdă și curcile, nu alta!) ba, chiar, scrâșnetul unor frâne. Dar, toate astea par a fi undeva departe, într-un alt plan. De altfel, iată, cam de multișor nu s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bariton spunând câteva vorbe, apoi meșterii zidari au închis mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine, apoi rare, apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de ornament din fier forjat făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintre roțile ca de bicicletă se înțepenise între șinele tramvaiului. Era prea greu să salte tot căruciorul. Se aplecă și încercă să ridice roata cu pricina. Când își puse mâinile sub tabla în formă de chiflă, auzi prin ceața ușoară scrâșnetul unui tramvai care se apropia. Pe mâini îi apărură bubițele, iar valva, după ce fremătă frenetic o clipă, împingându-l să ia o hotărâre, se închise de tot. Disperat, Ignatius împinse cu toată forța chifla de tablă. Roata ieși dintre șine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o jumătate de duzină de răniți; polițiștii chemați la fața locului au consemnat declarațiile martorilor oculari: accidentul fusese cauzat de clovnul dintrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman Healy sugându-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii, luă cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neimportantă. Yael și el folosiseră foarte rar cuvântul „iubire“. Poate doar În perioada excursiei În Grecia, când nici el, nici cele trei fete nu erau prea preocupați de alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]