587 matches
-
Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt ceva, a bolborosit ea fără să-mi dea alte detalii. O să-ți placă. Altceva nici c-a mai spus până nu ne-am oprit, în scrâșnet de frâne, în fața unei case din cărămidă roșie. Afară cu tine, mi-a spus ea drăguță, dar fermă. Deja nu mai credeam că Nola era fata dulce și blândă cum părea la prima vedere. Am ieșit din mașină. Nola a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
slăbiciunea somnului, nici amorul nu era pentru el, avea patru copii recunoscuți, făcuți în izbucniri animalice de hormoni, fără nici un pic de dragoste în sensul pur. Prin curtea unde tocmai a intrat, cu însoțitorii muți împingând în lături cu un scrâșnet fioros porțile albe, mate, un tip înalt cu constituție atletică de occidental se agită de colo-colo cu o cameră pe umăr. Generalului îi vine să-i strige, într-un acces de veselie, Wait to see my novel, romanul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem în cafenea literară. Scrâșnetul vechii râșnițe de cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element de atmosferă boem-intelectuală. Adevărul e că la Carmen nimeni nu venea pentru cafea, decât probabil dimineața după chef. Nici clienții ei nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la o parte de pe ea, cu fața spre tavan. Părăsește-mă acum. Pleacă. Lacrimile-i curg șiroaie pe când își încheie nasturii. Pur și simplu nu văd o modalitate. Nu vreau să fiu o concubină. O privește și ea aude zgomotul scrâșnetului scos de dinții lui. Jos, lângă perete, apare un șoarece. Înaintează, traversează precaut încăperea, apoi aleargă cât îl țin picioarele pe lângă piciorul patului și se oprește. După ce-și înălță capul, ochii lui ca două boabe de fasole se zgâiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
clătinându-se și căzând pe caldarâm... și n-a văzut mașina din spatele lui, al cărei șofer a tras de volan într-o parte ca să-l evite pe băiatul căzut jos. Singurul avertisement pe care l-a primit Susan a fost scrâșnetul cauciucurilor izbucnit atunci când mașina a scăpat de sub control. La două secunde după ce Susan a ridicat ochii, mașina a lovit-o în plin. Telefonul de treziretc "Telefonul de trezire" Fiona a ieșit din separeul WC-ului zâmbind. O călătorie cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a început să surâdă cu afecțiune pe măsură ce se apropia de mașinuță. O râde Julia, s-a gândit ea, dar eu o iubesc pe „Fifi“ a mea. Tocmai când a dat să se urce în mașină, Fiona a auzit, în depărtare, scrâșnetul unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că s-a întors, bine că nu va trebui să stau singură lângă Noga cea tristă, dar iată că ea este încă tristă, din cine știe ce motiv, iar el este încă încordat, maxilarele lui urcă și coboară în timp ce mestecă, scoțând un scrâșnet deloc plăcut, deja abia aștept clipa în care amândoi se vor duce la culcare, atât de tare mă apasă prezența lor, iar eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Înainte de arestare el fusese În ordin timp de numai nouă luni. (Depoziția din 27.11.1309) Găsisem În Abulafia și relatarea altor fugi. Și mă gândeam la ele alaltăieri seară În periscop, pe când În Întuneric percepeam o succesiune de foșnete, scrâșnete, scârțâituri - și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
părul fetei și m-au hotărât pe mine s-o fac. Chabù nu-și dădea seama de nimic. Am mîngîiat-o pe frunte, o priveam în ochi și am lăsat foarfecele să taie în voie, în timp ce îi vorbeam ca să nu audă scrâșnetul metalului, iar Maitreyi, din spatele patului, primea șuvițele în mâini și le ascundea într-o năframă, ca nu cumva să le observe Chabù. Mi-a trebuit vreun sfert de ceas până să izbutesc să-i las creștetul gol, și atunci, d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
național și care, așa cum susține guvernul, pot conduce la ceva neașteptat chiar de către guvern. Adică ceva extraordinar de tot și alte tâmpenii care se poartă bine prin presa neimplicată politic ci numai financiar. Brusc, în tăcerea profundă, s-a auzit scrâșnetul scurt al lamelor casabile aruncate spre vorbitor de privirile asistenței. Mă iertați, mai adăugă domnul Cognac, dar am să mă retrag la toaletă. Se pare că m-am ras prea tare. Și se pierdu pe prima ușă spre stânga, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma, voi coase haine de mătase pentru isteria lumii, Îți voi șterge cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval. O, cît aș vrea să nu mă mai sperie grinda cea mare din podul casei! Pregătesc o mîncare din ciupercile smulse de pe mormîntul tatei. Că așa a vrut el. Și așa a lăsat cu limbă de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvați, nu mă interesează pe mine că n-aveți doctori, eu ce să fac cu copilul ăsta care urlă? ș.a.m.d. Brusc, însă, urechile mi se-mpiedică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
multe freeways ca să ajungi unde vrei să ajungi". Peste o jumătate de oră, suntem pe freeway. În față, în spate, în dreapta, în stânga, mașini care gonesc. Circulația nu e deloc agresivă. Se circulă fără nervi. Nu se aud, ca în filme, scrâșnete de frâne, nimeni nu-ți face semn dintr-o altă mașină că ești "un bou". Mașinile "curg" aproximativ cu aceeași viteză, pe trei și, uneori, patru benzi paralele. Din când în când, apare, pe dreapta, un indicator pe care scrie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la procuratură, precum se întâmpla îndeobște și cum mă așteptam. Spre surprinderea mea, la întâia intersecție, șoferul schimbă ruta. Coti și apucă spre altă destinație. Cât dură drumul, nimeni nu scoase un cuvânt. Altădată, mașina răsuna de hohote, înjurături și scrâșnete. Acum, domnea o atmosferă de înmormântare. Mai ales ofițerul se prezenta copleșit de îngrijorare. Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră și ceilalți. Mai mult sau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
și eu după prima arestare și eliberare tot din Aiud. Savele, iată poezia acelei eliberări din Aiud și apărută în volumul Culegătorul de zări, (Ed. Agora, Iași-1997, Coleția “În duhul adevărului”, p. 48-50): “Eliberarea” - MOMENTE -1- În urmă, întuneric și scrâșnet de dinți- iadul ieșirii din minți; în față visuri cuminți - speranțele mele fierbinți; în suflet, cerul cu sfinți și rugăciunile pentru părinți, pentru frați, și-nainte de toate, pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]