982 matches
-
părintele Gh. Paschia, alături de Sf. Evanghelie, principala temă, pe care și-a construit predicile, discursurile, lucrările moralizatoare. A fost un adevărat apostol al bunei-cuviințe, într-o lume atât de bulversată din punct de vedere moral. În vremea în care dreptatea scrâșnea după gratii, adevărul era crucificat la porțile cetății, eroii erau socotiți criminali, iar nulitățile ajungeau academicieni, părintele Gheorghe Paschia alcătuia în liniștea odăiței sale lucrări fundamentale, prin care vrea să învețe lumea și mai ales tineretul cât de frumoasă și
OFERTĂ DE CARTE (14) MAI 2011 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343178_a_344507]
-
că societatea noastră este grav bolnavă de o boală canceroasă cum este corupția la toate nivelurile, știm. Poate încă nu știm în ce fază a cancerului se află și dacă mai poate fi recuperată. Pe 30 noiembrie 2014 electoratul proeuropean, scrâșnind din dinți, le-a acordat încă o șansă (a câta!!!) celor trei partide democrate. Însă liderii acestor partide, în stilul care-i caracterizează, au pângărit încrederea electoratului, creând o făcătură jalnică minoritară și un guvern marionetă Gaburici, cu care am
SOCIETATE CONDAMNATĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377350_a_378679]
-
ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminii Tot alergând desculță după viață Și șchiopătând prin iedera minciunii Am exersat căderi fără speranță. Când m-au rănit — am cunoscut trădarea, Păcat neînțeles, simțit din greu, Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea, Dar m-a luat în brațe Dumnezeu. Și arătându-mi calea sprea Lumină, Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersul Prin praful lumii, veșnic clandestină Aflat-am vieții — tainele și sensul. Și braț la braț
GRĂUNTE DE LUMINĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377464_a_378793]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SOARELE SCRÂȘNEȘTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului imagine> Edvard Munch, The Mystery of a Summer Night la limita morții ce poate fi dacă șiruri de gânduri trec pe deasupra mormântului și de câte ori
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
-o în mintea copilei cu ochii cărbunelui prezentului, bogăție la limita nemișcării oasele trosnesc sub apăsarea durerii mâna lunecă pe zidul viselor amânate a-i fi joc atunci când umbrele odată cu noaptea fug în adâncuri căutând iar și iar viață soarele scrâșnește acoperit de norul acesta închis între gesturi pe care oamenii îl reînvie mereu lovind lovindu-se mimând iubirii mișcarea printre cruci vii de pământ Anne Marie Bejliu, 30 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: soarele scrâșnește / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
căutând iar și iar viață soarele scrâșnește acoperit de norul acesta închis între gesturi pe care oamenii îl reînvie mereu lovind lovindu-se mimând iubirii mișcarea printre cruci vii de pământ Anne Marie Bejliu, 30 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: soarele scrâșnește / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
Zeusul-Guvern, dă lege pentru viață. Nou sistem de urgențe, șmecherie pe față. Și-obligă Arabul - artist în salvări, Să iasă din schemă, cu mari supărări. Poporul turbat, se-adună în cete, Flămând, furios, cu băieți și cu fete. Iar Zeus scrâșnește : « Țigănci împuțite, Tute pă mande, mande pă tute ! » Piața e plină, sunt mii de pancarte. În Biroul Oval : « Cumidel pă mande ! Se-aruncă petarde, mulțimi revolute. Din Biroul Oval : « Mande pă tute ! » Zeus cândva, în băi de mulțime, Le spunea
AMBULANŢA (NOUA REVOLUŢIE) de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377473_a_378802]
-
prosperă și profitabilă prin forțe distructive. Doar că națiunea română nu începe și nu se termină cu cei ce-au rătăcit calea de a se îndrepta. Triumful minții ascuțite regăsește libertatea chiar acolo unde sună lanțuri, rațiunea chiar acolo unde scrâșnesc lacăte pe ușile minții, dreptatea chiar acolo unde-s croite serpentine în legi. Colosalei defăimări a prof. univ. dr. Monica Pop nu-i poate răspunde clemența. Josniciei nu-i poți întoarce o tăcere nobilă. Cu atât mai mult atunci când este
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă. Se scurgea prin lacrimi cerul din fuioru-i nins de viață, frați veniți să-ndure gerul prăznuiau sub cruci de gheață. Scrâșnea lutul sub opinca-i înțărcată-n două maluri, Prutul legă-n lanțuri frica trecând Dunărea prin valuri. Se lăsă-n adâncuri muma spălând tălpile de sânge, cerul o-nveli cu spuma să nu-l vadă cum o plânge! Autor Doina
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
părere, doar noi rămânem neclintiți pe loc în mlaștina numită nenoroc și în pustiul poreclit durere. Orbecăind sub putredul obroc ce-ntruchipează silnica putere, noi nu mai știm când viața e cădere și nici când este batere de joc. Răbdăm, scrâșnind din dinți, orice insultă și pe cei răi nu îi urâm nici chiar atunci când de al nostru chin exultă. Și ca ciobanul nostru legendar murim până la urmă de prea multă iubire dăruită în zadar. Anatol Covali Referință Bibliografică: Iubind degeaba
IUBIND DEGEABA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379055_a_380384]
-
tihnit și apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să-și stingă se reîntorcea cu ultimile fire de nisip ce în clepsidra aruncată peste cap amețitor se legănau. și între dinții scrâșniți cu trosnet scurt am rupt elitrele sâcâitorului bondar gând al cărui zbor împiedicat ițele visului mi-a încurcat. Referință Bibliografică: REVERII / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
era absolut necesar. La ora stabilită, senatorul a vizitat preț de un minut biroul managerului s-a uitat cu scârbă la teancurile de documente aduse pentru a-i fi prezentate și, după ce i-a dat pe toți afară, a spus scrâșnind: - Băi, pulică, io n-am timp dă căcănăriile voastre! Io, am în grijă o țară, bă! Un popor! Ia, fă bine și spunem ce post de șef ai în spital, că vine un om de-al meu care rezolvă el
MISTERUL PROFUND AL PROFEŢIILOR MAYA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379522_a_380851]
-
Zeusul-Guvern, dă lege pentru viață. Nou sistem de urgențe, șmecherie pe față. Și-obligă Arabul - artist în salvări, Să iasă din schemă, cu mari supărări. Poporul turbat, se-adună în cete, Flămând, furios, cu băieți și cu fete. Iar Zeus scrâșnește : « Țigănci împuțite, Tute pă mande, mande pă tute ! » Piața e plină, sunt mii de pancarte. În Biroul Oval : « Cumidel pă mande ! » Se-aruncă petarde, mulțimi revolute. Din Biroul Oval : « Mande pă tute ! » Zeus cândva, în băi de mulțime, ... Citește mai
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Zeusul-Guvern, dă lege pentru viață.Nou sistem de urgențe, șmecherie pe față.Și-obligă Arabul - artist în salvări,Să iasă din schemă, cu mari supărări.Poporul turbat, se-adună în cete,Flămând, furios, cu băieți și cu fete.Iar Zeus scrâșnește : « Țigănci împuțite,Tute pă mande, mande pă tute ! Piața e plină, sunt mii de pancarte.În Biroul Oval : « Cumidel pă mande ! »Se-aruncă petarde, mulțimi revolute.Din Biroul Oval : « Mande pă tute ! »Zeus cândva, în băi de mulțime,... VIII. ALEX
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
corupției politice sau Ordonatori de credite ordinare, care pot genera Culturii, imense plăgi, religve istorice distrugătoare ale unor clipe confuze. Doar atât!... și compasiune. NOI NU TĂCEM „Cu dinții strânși de aspră suferință/ urcăm pe brânci Golgotele, cădem,/ ne ridicăm scrâșnind de neputință/ și iar ne prăvălim-dar nu tăcem.// Pe-a țării noastre darnică moșie/ târâm de-un car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DEȘI DACĂ POATE... Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp să nu am să le aprind pe toate
DEȘI DACĂ POATE... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374339_a_375668]
-
reveniri, puternic, și-ți poruncește să te reîntorci la freamătul de griji, la desfătări, să te-amețești cu false preamăriri și cu iluzii, să te înalți pe scări de idealuri calpe, găunoase, să-și urle-n sânge hoarde simiene, ca să scrâșnești cu idolii în brațe și să li te prosternezi cu umilință. Iar tu te zbați din nou nevolnic să re-nflorești în parte, la capătul materiei ingrate, transgalaxind dorinși și idealuri pure, electrizându-te de-aceleași mari speranțe, acolo-n
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte pasul silniciei din secunde ostenite, grele îl arunc în poala bucuriei și cum car pământ, scârțâie roaba pietrele scrâșnesc, nedumerite căci din zori tot înconjor cocioaba visurilor mele ruginițe car pământ de parcă-aș face-un munte mai înalt, cu peșteri fără nume lacrimile toate le-aș ascunde între cărți cu poezii postume mă apasă- ca de plumb- pământul cu
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Referință Bibliografica: Durerii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul VII, 03 mai 2017. Drepturi de Autor
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
sapă. Niște martori mincinoși Vor să mă-groape de viu Mână-i, Doamne, ca pe-o turmă Rătăcita în pustiu. Când erau bolnavi, cu mama Am postit cu plâns și jale Însă ei îmi întorc răul Pentru binele cel mare. Azi scrâșnesc din dinți la mine Precum leul la o pradă Iar în ochii lor de ură Nu au loc ca să mă vadă. Doamne, Tu-mi ești mângâierea Scapă-mă din cursa lor Și Te-oi proslăvi în lume Ca pe un
PSALMUL 35 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373616_a_374945]
-
și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Citește mai mult Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpungeCu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea,Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul...Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul,De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții,Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiulși nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții.... V. E CEAS DE SĂRBĂTOARE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. E timpul pentru muguri
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin... Crucea este grea, drumul tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc Lacrimile-I țipă cu sânge, țărâna o udă Dar cine mai are urechi să le-audă...!? Prin destinul fatidic, Dumnezeesc...! Emilian Oniciuc-29.04
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]