5,013 matches
-
obstinația de a parcurge traseul unui destin pînă la capăt, cu orice preț, de a încheia, din "datorie" și demonstrativ, un drum care a ajuns să te obosească. Rămîne - cum am mai spus - ca element de rezistență al cărții, înzestrarea scriitoarei cu un foarte sensibil senzor al limbii vorbite, la care se adaugă, în obținerea efectului de familiaritate, tehnica naturalizantă a contaminării lingvistice dintre vocea auctorială și personaje. Dincolo de aspectele stilistice, Poveștile Monei reușesc - și acesta este meritul lor cel mai
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
se amintește însă nicăieri că existența concretă a celor 518 episoade ale filmului (în care, dacă nu am jucat un rol, cel puțin am figurat cu toții ca "lume, soldați, popor" ai societății civile) se datorează în principal trudei a două scriitoare care au optat să lase de o parte proza de ficțiune pentru jurnalistica la zi (sau "la săptămînă"): Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade. Numai cine nu știe cum se face un săptămînal de strictă actualitate, sub regimul de urgență al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
fără jargon, fără morgă, cu unele contraziceri, destul de intense, cu enorm aplomb și cu evidentă plăcere de partea vorbitorilor. Categoric, cei trei sînt, înainte de orice, cititori. Pentru nimeni nu a fost un secret că preferata serii era J.K. Rowling, o scriitoare care și-a abreviat numele ca să-și deghizeze identitatea feminină spre a putea cuceri un public de băieți; autoarea unei serii de romane pentru copii, al căror personaj principal este Harry Potter. Numele ei - pe buzele tuturor, ea - acasă în
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
pericolul ca J.K. Rowling să obțină votul ce i-ar fi adus premiul, a amenințat că se retrage și mărturisește totul (?) într-o conferință de presă. Ce fel de mesaj vom trimite lumii întregi, s-a lamentat criticul, premiind o scriitoare pentru copii? Că Anglia refuză să se maturizeze? Ce-i drept, ca noi toți cuprinși de stupida frenezie a începutului de "mileniu", juriul acelei seri s-a simțit cumva împovărat de greaua misie de a alege o carte cu șanse
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și cursiv, de prisos s-o mai spun. Cărțile ei au acea sonoritate
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
astupi urechile și-ai intrat în lumea lui Harry Potter. Teoria lui Todorov, a cărămizii din zid, nu mai e valabilă. Mai curînd, zidul e același, depinde cum și cine îl privește. Citeam într-un interviu cum și-a început scriitoarea seria: într-o călătorie cu trenul, plictisindu-se, a inventat toate aceste personaje. De-acum o sa-mi privesc cu atenție vecinii de compartiment: cine știe, poate unul dintre ei călătorește cu închipuirea în buzunarul lui Harry Potter. J.K. Rowling - Harry
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
arată că aici temele pot fi considerate simple "pretexte" de care sinele se acroșează, importanța fiind traiectoria sinuoasa a acestuia, care astfel se definește și redefinește. De aceea, cel mai interesant aspect al cărții este nu atît tematica la care scriitoarea se raportează, cît modul absolut personal și uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se concretizează treptat într-un model spiralat care își urmează cursul la infinit, odată cu succesiunea vîrstelor. Simona Popescu este scriitoare nu pentru că face literatura, ci pentru că nu poate altfel. De fapt, ea nici nu-și propune să facă literatura. În opinia sa, în clipa în care "identitatea ta în mișcare" devine "obiect de studiu", hîrtia apare doar că cel mai
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
să te vezi din toate părțile deodată". Într-un interviu din volum, afirmă clar: "Îmi vine să spun că în Exuvii nu fac literatura: în Exuvii mă ocup cu cea mai mare seriozitate de mine!". Așadar, dincolo de temele favorite ale scriitoarei (tinerețea, copilăria, nostalgia) și chiar dincolo de modul de tratare a acestora, mai interesant este să vezi cum, în spatele rîndurilor, se construiește o identitate. Tot ce intră în alcătuirea ființei noastre de carne și spirit participa la scrierea mării Cărți despre
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
în cazul lui Gellu Naum, poetul sau preferat, pe care il evocă într-unul din eseuri, pentru Simona Popescu experiență personală coincide cu cea poetica și cea individuală, împletindu-se toate într-o structură care exprimă ființă în întregul sau. Scriitoarea deține în exclusivitate "patentul" acestei "structuri" ce recuperează toate identitățile succesive că într-un "arabesc" care repeta aceleași teme-obsesii, reinterpretate însă pe paliere diferite ce corespund diferitelor vîrste: corsi e ricorsi - spirală existenței/ textului (volubilis?) trece prin aceleași locuri, dar
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
arabesc" care repeta aceleași teme-obsesii, reinterpretate însă pe paliere diferite ce corespund diferitelor vîrste: corsi e ricorsi - spirală existenței/ textului (volubilis?) trece prin aceleași locuri, dar de fiecare dată la alt nivel. La rîndul lor, "exuviile" - altă metaforă prin care scriitoarea se autodefinește - nu sînt considerate că exfolieri abandonate pe drum, ci că ipostaze asumate în sincronia ființei. Autoregenerarea (considerată de Simona Popescu mai importantă decît varietatea formală) presupune și o subsumare a trecutelor identități, toate definitorii pentru "conglomeratul mentalorganic" pe
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
Doi muribunzi - suferind de boli diferite - încrîncenați în tăcerea lor și al căror trecut ascunde o taină teribilă, iată, pe scurt, situația în care un alt personaj, ce ascunde la rîndu-i o taină, își face apariția. Este vorba despre o scriitoare ale cărei cărți și conferințe șunt sortite, și ele, eșecului comunicării. Cuvîntul își va recapătă identitatea originară, lucru pe care nu-l putem spune și despre scriitoare, aceasta oscilînd permanent în căutarea unei identități a cărei fixare este, pînă la
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
ce ascunde la rîndu-i o taină, își face apariția. Este vorba despre o scriitoare ale cărei cărți și conferințe șunt sortite, și ele, eșecului comunicării. Cuvîntul își va recapătă identitatea originară, lucru pe care nu-l putem spune și despre scriitoare, aceasta oscilînd permanent în căutarea unei identități a cărei fixare este, pînă la sfîrșit, amînată. La un prim nivel, ea simbolizează limbajul, logosul propriu-zis. Cu ajutorul ei, cei doi frați comunica, isi vorbesc, tot ea fiind cea care mediatizează taină ascunsă
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
cărei fixare este, pînă la sfîrșit, amînată. La un prim nivel, ea simbolizează limbajul, logosul propriu-zis. Cu ajutorul ei, cei doi frați comunica, isi vorbesc, tot ea fiind cea care mediatizează taină ascunsă de trecutul lor. Acest rol o determina pe scriitoare să decodifice intențiile cu care cei doi își spun povestea, ea "traducînd", pe rînd, actele ilocutionare imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o carte despre sfîntul Cristofor, cel care se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata", nu invers, căci spune sfîntul Cristofor: "port cu mine reprezentarea" (p. 52). Nouă poveste păstrează doar ecourile primeia, care se retrage treptat de sub ochii cititorului, printr-o stratagema a scriitoarei: neavînd "pentru ce" să mai trăiască, cei doi frați dispar. Ne-am putea întreba ce se ascunde dincolo de felul în care Lindgren își "încifrează" mesajul, structurîndu-l pe mai multe niveluri. Eu cred că un raspuns pertinent este sugerat încă de
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului de creație. Încă de la poemele volumului din 1954, ezitam în a decide dacă este vorba de poeme în proza, proza ritmata, etc., dar scriitoarea ne prezintă o formulă în care tehnicile moderne sunt atat de natural asimilate și atât de subtil folosite, încât clasificările rămân irelevante. Nu asupra problemelor de forma se concentrează scriitoarea, interesul ei se îndreaptă înspre năzuința literaturii de totdeauna: să
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
este vorba de poeme în proza, proza ritmata, etc., dar scriitoarea ne prezintă o formulă în care tehnicile moderne sunt atat de natural asimilate și atât de subtil folosite, încât clasificările rămân irelevante. Nu asupra problemelor de forma se concentrează scriitoarea, interesul ei se îndreaptă înspre năzuința literaturii de totdeauna: să surprindă și să transcrie "imaginile interzise", ale psihicului profund, pentru că "Limbajul artei este limbajul celeilalte lumi, al lumii adânci, lume în care sentimentele sunt altfel, pline de taină, străine, diferite
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
o ploaie de vară. Din acest punct de vedere - dar numai din acest punct de vedere - ea seamănă cu poezia lui Mircea Dinescu. Poeta se comportă ca o ființă liberă, lipsită de complexe. Ea nu-și compune o morgă de "scriitoare" înainte de a începe să scrie și, în general, nu-și asumă nici un fel de obligație față de cititor. Povestește într-un limbaj fantezist tot ce simte, ce vede și ce i se întâmplă. Aproape că n-o interesează dacă o "asculta
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
pe acest domn, foarte special, la Cenaclul Literar „Mihail Eminescu” al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, în luna februarie a anului 2009. Eram la prima mea participare, când am întâlnit, pentru prima oară, o parte dintre membrii acestei asociații: distinsa scriitoare Livia Neamțeanu, responsabilă din partea ACSR, cu activitatea lunară a Cenaclului, Dragoș Samoilă, un foarte tânăr și talentat scriitor, domnul Florin Oncescu, un scriitor dotat cu un foarte ascuțit simț al observației, orientat spre realitatea din apropierea noastră, pe care o privește
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
o reclamă definitiv: odată ce ii oferise limba ca instrument de existență, nu mai putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba cotidiană, păstrându-și însă că scriitoare condiția "amfibie", inclusiv lingvistică. Sfatul lui Eliade către exilați, de a-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
puțin în revistele Timpul și Jurnalul literar)? Este moral să îl pui la stâlpul infamiei pe un critic literar (este vorba de Ioan Buduca) abia după ce a scris nefavorabil despre propria ta carte? Este moral să etichetezi numele unei respectabile scriitoare, Bianca Balotă, drept "pseudonim"? Este moral să-l denigrezi pe președintele comisiei de examinare, care s-a mai și nimerit să fie un strălucit literat, Marian Papahagi, numai pentru că nu ți-a confirmat iluziile pe care le ai în legătură cu propria
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
înțelegerea lucrurilor este autentică, nu vrea să fie expresia unui sentimentalism ieftin, dar nici să se ascundă în spatele unei durități "masculine", nici să-și rețină ipocrit trăirile "feminine". Sinceritatea, franchețea sînt armele (cu două tăișuri, ce-i drept) pe care scriitoarea le mînuiește în încercarea de a face să învingă sentimentul datoriei și al iubirii pentru familie și orașul a mediu în care s-a produs formarea. Vechiul București, familia, relația copil-mamă, mamă-copil sau copil-mediu sînt regăsite prin memorie, în ale
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Magdalena Popescu-Marin Prestigioasa editură L’Aire din Elveția romandă a scos la lumină, în această primăvară, o nouă carte a cunoscutei scriitoare de expresie franceză, Françoise Choquard, Cărți pe masă, Nuvele și texte scurte - ilustrată artistic de fiica sa, Carole Perret. Autoarea s-a născut în cantonul Jura, la Porrentruy, oraș medieval, în anul 1927. S-a stabilit la Berna, după obținerea
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]