577 matches
-
prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
sărbătoare» etc.); dar tonalitatea elegiacă a acestuia improașcă din toate cuvintele o emoție gălăgioasă ca o rană deschisă. Între timp, palatele Mesopotamiei au redevenit pământ. A rămas doar acest formidabil cântec, mai tare decât precaritatea trupului, victorios peste sentința morții, scrijelit pe fața unor tăblițe de lut sfărâmicioase. Iar poezia începe acolo unde emoția a atins maxima temperatură a intensității sale, condiție absolută ce trebuie îndeplinită dacă vrem să-i simțim prezența. E o trezire A sensibilității și LA sensibilitate, pentru
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
rupe vârful lancei, și ar fi dezbrăcat de platoșă, dar el ar câștiga bătălia cu toate că e lovit, bătut și plin peste tot de răni. Tiranii aduceau pe mucenici la luptă goi, le legau mâinile la spate, îi loveau și-i scrijeleau pe tot trupul. Și așa, erau biruiți. Iar cei care primeau rănile, înălțau trofeu împotriva diavolului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, I, în vol. Predici la sărbători împărătești
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
80.1.-80.2., în PSB, vol. 5, p. 270) „Spunea diavolul: Am așternut cărbuni aprinși, iar ei mergeau ca pe flori de trandafiri; am aprins foc, iar ei se aruncau în el ca în izvoare de ape; le-am scrijelit coastele, am tăiat brazde adânci în trupul lor, am făcut să curgă din ele pâraie de sânge, iar ei se lăudau cu ele ca și cum i-aș fi îmbrăcat de jur împrejur cu aur; i-am aruncat în prăpăstii, i-am
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cuvântări de laudă la sfinți, p. 450) „Te rog să te uiți la viclenia diavolului. Pe unii sfinți diavolul i-a pus în tingiri, pe alții i-a aruncat în căldări, care ardeau mai tare ca focul; unora le-a scrijelit coastele, pe alții i-a înecat în mare; pe unii i-a dat fiarelor sălbatice, pe alții i-a băgat în cuptor; unora le-a desfăcut încheieturile oaselor, pe alții i-a jupuit de vii; pe unii i-a pus
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine știe, poate că suflul său va scutura definitiv incertitudinile agățate cu nouă cârlige de cianură pe o
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate memora. Întâia lamentație pentru poporul fisurii I. Sunt singurul locuitor al acestui poem stau aici tremurând și scrijelesc în perete înspăimântat de tot ce am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și nu se auzea decât un plânset neîntrerupt în orice parte m-aș fi întors; am văzut-o cu ochii mei: începuse să plouă și poporul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
sub blesteme. E prea mult, dar încă nu-i de-ajuns, trebuie să mai murim o dată, neaua să se-aștearnă, maculată, peste trupul drept, cu sînge uns, ca să îl putem vedea pe Cine nu se cade a-L vedea oricum, scrijelind cu pașii sfinți pe drum păsări fără gheare și jivine adormite-n sînul lui Avram, păcătoși nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de Fecioară și creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
fel, ca în cadranul unui ceas acele înțepenite la vîrsta cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor, un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As filhas do Mondego a morte escura Longo tempo chorando memorarao E, por memoria eterna, em fonte pura As lagrimas choradas transformarao. O nome lhe puserao, que inda dura, Dos amores de
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
tot, vreau pur și simplu să apuc să spun povestea neînsemnatelor mele picturi, înainte ca Venerabila Doamnă să mă poftească și pe mine. N-o fac pentru viitorime, pentru c-aș crede că numele meu, vezi Doamne, va rămâne astfel scrijelit în istorie, cum au crezut cumva ceilalți nefericiți care s-au nemurit pe zidurile bolnave ale acestei celule întunecate, trăgând nădejde că mareea va avea mai mult de furcă cu numele decât cu trupul; nu, nu am nici măcar vanitatea de
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
după prima mea carte de pești care cu atâta cruzime mi-a fost luată. Dar ce nu știe Pobjoy este motivul pentru care îi pictez. După cum n-are habar nici de ceea ce urmează să fac eu aici, cronica unei vieți scrijelite cu sânge. Traducere de Constantin Husti-Răduleț (în curs de apariție la Ed. Paralela 45)
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
întâlnirea în trei. în fața cafenelei, s-a parcat în acel stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aramă coclită, dar ce văzu înăuntru o făcu să cadă-n genunchi, printre sticle, și să rămână încremenită acolo, în lumina lăptoasă și-n curentul care făcea să fluture pânzele de păianjen pe care le adunase în păr. Perle? Cruci scrijelite în aur? Icoane bătute în smaralde? Scule prețioase și pietre nestemate cusute pe mătase, catifea și alte țesături fără nume? Păpuși de piatră străvezie cu ochi oblici, smălțuiți cu albastru? Inele cu paftale de porfir, cu chipuri de domnițe săpate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sârmele strâmbe, ca Vasile Roaită, se scurgea numai un firișor subțire de apă ruginită, care nu putea să ducă grămezile puturoase, acoperite de șervețele ude și bucăți mânjite de ziar. Ce era pe pereții cabinelor! Ce desene strâmbe, unele scrijelite cu cheia sau cu un cui, altele trase cu linii negre, groase, ca de creion de tâmplărie. Săracele femeile de serviciu nu mai pridideau să șteargă porcăriile, că apăreau mereu altele și altele. Era de parcă Jean de la blocul lui Mircea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el, în mod ciudat, cu icoanele de deasupra paturilor pe pari văruiți de la Tîntava: Arhanghelul Mi-hail, Dumnezeu Tatăl, zecile de sfinți care-și turteau aureolele unele-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ordine, se multiplicau la nesfârșit. Stomacul i se dilatase-n tot corpul, până și capul, până și mâinile îi erau acum un stomac cuprins de rău și de greață. Urca de ore, de secole. Deasupra lui scripetele sclipea ca scrijelit în aur curat. Azurul pătat cu nori de vară se căsca adânc, apos, tot mai vast, până ce Mircea avu impresia că nu mai urcă, ci se cufundă-ntr-o conductă de ciment cu un ochi de apă limpede pe fund
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o grafie mai veche, dar nu cred că mă înșel. - Păi atunci poți să cobori, strigă din nou Bella. - De ce? Știți ce înseamnă? - Nu. Tocmai de aia zic, poți să cobori. Cine știe ce o fi vrut să spună clona care a scrijelit vorbele astea acolo. Nu-s decât niște vandali. Dacă nu pot să creeze ceva, atunci fie distrug, fie se semnează pe munca altora, zise mai încet Bella pentru Zuul și Heyyn Tars. Între timp, quintul ceruse uneia dintre gărzi un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu Făurarul pe care l-ați surghiunit voi. Și mai am, încă de pe vremea lor, și o mică bucată de țesătură care a aparținut fără îndoială unei mantii shu, și o bucată de aliaj folosit la nave, pe care e scrijelită aceeași inscripție ca și pe naveta din peștera voastră. Toate astea îi leagă pe Făurari și pe quinți, dar... Arrus așteptă o clipă după care continuă vorbele celuilalt: -... atâta vreme cât nu vom ști ce ne-a despărțit, vom fi incapabili să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dar consacrarea avea legile ei clare, pe care nici măcar Starețul nu putea să le eludeze. Isidor trebuia să recite. Abatele se cufundă din nou în gândurile sale. Citise undeva că primii agricultori însămînțau aruncând pe ogor semințe în niște brazde scrijelite cu pluguri primitive. De fiecare dată când se gândea la similitudinea dintre munca fraților săi și aceea a primilor agricultori, Abatele era cuprins de un respect vecin cu duioșia. E singurul timp în care sunt sigur de esența mea profund
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl văzu cum se reculege cu mâinile împreunate, rostind o scurtă rugăciune de mulțumire, de îndată ce hangiul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână incompletă, fără ultimul său - tragic - capitol. Nu avusese încă timpul să o citească, dar avea să o păstreze, desigur, în memoria acelui brav soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile sale, departe de privirile adversarilor săi. Numai doamna Mina își mai băga uneori nasul tulburîndu-i șirul gîndurilor, ei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]