560 matches
-
autorul scrisorii. De fapt și domnul Vâlcu a fost obligat să acționeze cam pripit. Noaptea respectivă o petrecuse la doamna Doina Popovici. Când s-a întors acasă, și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular al oamenilor, expresia de nerăbdare, teama, nădejdile nebune. Bănuiesc cu ce oftat de ușurare au primit vestea că plecați în concediu. Mă înșel? ― Nu știu unde vreți să ajungeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e o locuință în care se află totul, dar au tăcut pentru că se bucurau de asistența medicală acordată. Bătrâna clipi nedumerită: ― Credeți într-adevăr, domnule maior? ― Și-acum să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Despre existența tablourilor ascunse în scrin erați informat cu mult înaintea vecinilor dumneavoastră. Chestiune poate de ani de zile. Așa ați ajuns să locuiți aici, voiați să fiți cât mai aproape de tablouri. Nu le-ați mutat, considerând tainița sigură. Și-apoi, prin însăși natura îndeletnicirilor, riscați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui design inițial și părea că odată avusese un anumit model. Patul singur acoperea aproape tot spațiul. Lâgă el, un taburet funcționa pe post de noptieră. Câteva lumânări, pe care Dmitri le aprinse cu lumânarea lui, erau aruncate pe un scrin închis la culoare și supradimensionat. ă Cine va plăti pentru ele? întrebă portarul. ă Poți să îmi trimiți mie factura. O să i-o transmit șefului Poliției spre aprobare, răspunse Porfiri. ă șeful Poliției! îl îngână portarul. Văzând însă seriozitatea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
blonde minione și slabe. — Kitty, Încă nu mă cunoști, dar crede-mă pe cuvânt, ai tras lozul cel mare, zise Ted Îndrăzneț. — Oare? — În afară de casa din Malibu, mai am un apartament În Beverly Hills. — O zestre minunată! N-ai nici un scrin cu monede vechi ascuns pe undeva? Numai cu-atât te lauzi? Îl provocă ea. — Dacă ții neapărat să știi, sunt circumcis și sunt foarte bun la pat! — Toți bărbații zic asta, râse ea. Îl privi. Era plin de viață, nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
metri pătrați la Borgo Pio. El nu și-ar fi permis-o niciodată. Câștiga un milion șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-o ordine impecabilă: toate volumele erau adunate În ediții, iar culorile erau combinate cu mult bun gust. Pe etajerele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușeau să se desprindă de acolo, căci nu era pe lume un spectacol mai minunat. Valentina și Kevin veniți de cine știe unde, anume pentru noi. Își aruncă haina pe pat. Trebuia să-și poată mișca brațul În libertate. Puse Springfieldul pe scrin. Obiectul acela negru, ca un bumerang - simplu, perfect, esențial. Patul pătrat, cu incrustații laminate. Inelul trăgaciului, o elipsă atroce și goală. Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dădu seama că Valentina era În prag. De cât timp era acolo? Înghețat, Închise ușa dulapului. Primul sertar era Încă deschis. Dacă Valentina s-ar mai fi apropiat un pas, i-ar fi văzut pistoalele. Iar Springfield Armory rămăsese pe scrin - neagră, lucioasă, ca un monolit amenințător Între fotografia de la nuntă și plicul pentru avocatul Fioravanti. Dar Valentina nu se mișcă. — Tati, Începu ea - căci era o fetiță foarte perspicace și Îi observase neatenția - ai deschis boilerul? — Da, bineînțeles, șoricel, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când În când. Polițiștii lucrau și duminica, la fel ca și răufăcătorii. Altfel cine ar avea grijă de oamenii de treabă? Valentina era mândră că tatăl ei era un om drept. Pe când desprindea halatul tatei din cui, observă pistolul pe scrin, dar nu i se păru ciudat. Chiar și atunci când nu era de serviciu, tati avea Întotdeauna pistolul la el. Zicea că spre deosebire de șerpi și de alți prădători, ființa umană are un caracter rău, și nu trebuia să aibă Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neagră, un Mic Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă corpurile. Pe scrin, fotografia În ramă aurită pe care nu o observase prima dată. Buonocore și blonda - care Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unui grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă, în colț, era un scrin pe care nu-l mai văzusem. M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că aici își ține Mama Mare pozele și actele. Era urât ce făceam, dar îmi plăcea prea mult ca să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ferestrele de protecție 1.2 și Stream Viewport 3.6...”. Era destul cât să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește pe mochetă și am scos toate foile din țiplă, după care le-am pus în ordine. Din titlu n-am înțeles nimic: „Definirea subansamblului Gemini / Gemini. Surse de macrodezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alege o nebunie din multitudinea de nebunii posibile, pe care tot pedalează și pedalează - fiindcă orice sistem se legitimează prin perfecționare și pe nevoia intrinsecă de aprofundare etc etc. M-am plictisit și am pus textul la loc. Am închis scrinul. Deci așa stătea treaba. Ce să fac, s-o sun pe maică-mea, să vină cu cheia, să mai caut? Eram nehotărât. M-am mai uitat o dată în dulăpiorul din spatele ficusului, în alt dulap de pe hol, am mai scotocit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Studii și conferințe. Ediția a III-a, cu modificări, a romanului Enigma Otiliei. 1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Române de la Facultatea de Filologie din București. Apare volumul Scrinul negru. Organizează, acasă, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Răzbunarea lui Voltaire, Soarele și luna. Începe să lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea. 1961 Edițiile a V-a și a VI-a (definitivă) ale romanului Enigma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rotocol alb în tavan. Felix privi în odaie. Încăperea era mai mult lungă decât lată și avea o fereastră care da în geamlâc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron, un scrin de nuc de modă veche, dar masiv, un dulap de haine din același lemn și foarte lat dădeau odăii un aer bătrânesc dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu mirare că odaia era tapetată cu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
găsi-o și să stea și ea cu ei. Ei bine, Aurica, bănuind-o, a urmărit-o și i s-a părut că mă-sa umblă pe la bijuterii să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul dotal e fleac. Convențiunea tacită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuie s-o sărbătorim. E în joc onoarea nepotului dumitale și iubitului meu văr, Felix. Moș Costache se fâstâci, vru să spună ceva, dar Stănică nu-l lăsă: - Nu te deranja, că știu eu unde-l ții. În chesea, pe scrin! Dispăru numaidecât pe ușă. Costache, alarmat, voi să alerge și el după Stănică, dar fu oprit de glasul domnișoarei de la pian: - Dar pentru cine ții dumneata pianul ăsta? Dumneata cînți? Răgușit de îngrijorare, bătrânul răspunse cu glasul său cel mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și el. Olimpia îi strică socoteala, fiindcă, fără nici un rost și fără să intuiască situația, îl invită să stea lângă ea, fapt care trezi atenția bolnavului. Stănică își întîrzie dispariția, ochind mereu ușa. Felix luă pe rând fiecare cutie a scrinului. Una era plină cu cutii de chibrituri de formă cilindrică. Scuturând una din ele, constată că sunt pline și că nu era cu putință ca bătrânul să fi ținut bani în ele. Altă cutie era umplută cu ținte, printre care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
titlu care-l izbi, cu toată graba lui, întrucît găsise acolo numele său. Scoase caietul și citi pe copertă aceste rînduri: Cont de cheltuieli ce-am făcut pentru minorul Felix Sima. Învins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin și întoarse paginile, oprindu-se la cea din urmă, și văzu această socoteală. Pagina era împărțită în două printr-o linie cu creion roșu, ca filele de registre, și printr-o contabilitate empirică, în stânga erau însemnate primirile, iar în dreapta cheltuielile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sufragerie, masă la care Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru neapărat să doarmă în salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnată să se culce la intrare, pe prag. Astfel, după terminarea mesei, care dură foarte mult, toată casa fu ocupată militărește de cele șapte persoane (Stănică, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), încît nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se întinse pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]