572 matches
-
o să sfârșească. (ascultă la ușă) Ei, cîntă-mi, cîntă-mi, popo, mereu de ale tale: Deșertăciunea lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la, Vodă; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă, O căutai în sînu-i cu așa groaz-adîncă, Stins e-ochiul... gura rece... grozav și rece-asudă, De recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și ce preț pot să aibă... decât să te faci mare... Tu știi că a mea mamă lăsatu-mi-a coroană... Ea arde-[n î]ntuneric lumina căutând, Pietrele scumpe-n ea se topesc după lumină Și totuși șede-ascunsă în scrin... în gând... în suflet Ș-apoi ce cer de la tine? Cer vreo fărdelege?... Nu tu înveninat-ai pe Domnul tău - ci eu - Nu sânt a lui supusă, sânt o femeie slabă Și singură voi duce sarcina fărdelegei - Închide numai ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care negru postav are să fie Pîn'la a ta venire... O vezi astăzi acolo? Aceasta este cheia de la un scrin de fier Ia care-i a Moldovei și e a ta coroană. Nu... ea n-a fost spurcată de fruntea unui Mihnea, Neatinse a ei pietre și aurul din ea Și cel din urmă-n lume ce pe ea s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Jerwitz PERSONAGELE HISTRIO UN SERVITOR DE TEATRU FELICE UN DILETAND fiul sau adoptiv ROSAMUNDA UN OFIȚER LIZETTA UN SPECTATOR o servitoare MAI MULȚI SPECTATORI (Scena înfățișează o odaie în care totul arată o mizerie adâncă. în fund o ușă, un scrin dinainte, în dreapta un cămin, în stânga o fereastră și o masă pe care se văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aleargă zăpăcit încoaci și-ncolo, i-aduce lui Felice un scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi aci, șezi! Ți-aduc îndată o ceașcă de cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i-aduce lui Felice un scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi aci, șezi! Ți-aduc îndată o ceașcă de cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să vezi cum o să te-mpodobești preafrumos. (aleargă la scrin și scoate o cutioară cu ornamente vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă, în colț, era un scrin pe care nu-l mai văzusem. M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că aici își ține Mama Mare pozele și actele. Era urât ce făceam, dar îmi plăcea prea mult ca să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ferestrele de protecție 1.2 și Stream Viewport 3.6...”. Era destul cât să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește pe mochetă și am scos toate foile din țiplă, după care le-am pus în ordine. Din titlu n-am înțeles nimic: „Definirea subansamblului Gemini / Gemini. Surse de macrodezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alege o nebunie din multitudinea de nebunii posibile, pe care tot pedalează și pedalează - fiindcă orice sistem se legitimează prin perfecționare și pe nevoia intrinsecă de aprofundare etc etc. M-am plictisit și am pus textul la loc. Am închis scrinul. Deci așa stătea treaba. Ce să fac, s-o sun pe maică-mea, să vină cu cheia, să mai caut? Eram nehotărât. M-am mai uitat o dată în dulăpiorul din spatele ficusului, în alt dulap de pe hol, am mai scotocit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Peste trei ceasuri o văd, tânără, înaltă. Plecăm la Văratic. Dimineață am așteptat-o în cerdacul ei să se îmbrace. Știam că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere din trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, lângă pana pitpalacului și lângă acul de siguranță cu care mi-a prins pelerina în munții Văraticului. Atâta rămăsese de la ea - și florile presate, rest mort din strălucirile verii, dispărută odată cu ea. Și în odaie, patul pe care dormise, scrinul unde-și ținuse pânzele subțiri și oglinda care-i reflectase capul, și pieptul, și brațele, și zâmbetul din dimineața de altădată. Când am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste plai un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Trebuie să despachetăm sau putem să lăsăm totul În geamantane? am Întrebat. ― Mai bine am despacheta și ne-am pune geamantanele În dulap, răspunse Milton. Să avem mai mult loc pe-aici. Mi-am pus tricourile ordonat În sertarele de la scrin, ciorapii și chiloții de asemenea, și mi-am atârnat pantalonii pe umerașe. Mi-am dus trusa de toaletă În baie și am pus-o pe poliță. Îmi adusesem luciu de buze și parfum. Nu eram sigură dacă ieșiseră din uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
blonde minione și slabe. — Kitty, Încă nu mă cunoști, dar crede-mă pe cuvânt, ai tras lozul cel mare, zise Ted Îndrăzneț. — Oare? — În afară de casa din Malibu, mai am un apartament În Beverly Hills. — O zestre minunată! N-ai nici un scrin cu monede vechi ascuns pe undeva? Numai cu-atât te lauzi? Îl provocă ea. — Dacă ții neapărat să știi, sunt circumcis și sunt foarte bun la pat! — Toți bărbații zic asta, râse ea. Îl privi. Era plin de viață, nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în pături și în lumina magică a ecranului pâlpâitor. Am spus bună seara și, condus de ea, am intrat în odaia ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu pianină, scrin pictat vag renascentist, icoane pe sticlă pe toți pereții, sobă de teracotă cu frumoase desene albastre, draperii satinate, de un stacojiu șters de trecerea timpului. Ne-am așezat, descotorosiți de paltoane, pe dormeza îngustă, acoperită cu un macat și cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vărgată, multicoloră, apoi se oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu sperasem să mai intru vreodată în camera ei, cu cele două rânduri de icoane pe sticlă de jur împrejur, cu pianina aburită, scrinul pictat și draperiile stacojii, lucioase, ale geamului îngust și înalt până la tavan. Chiar și-n preajma verii, lângă soba de teracotă rece, mi se părea că acolo este mereu înăbușitor de cald, că spațiul este elastic și că se strânge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi de trei secole", ne spuse Egor, care-și pusese palma imensă pe capul lui Marcel, ca și când ar fi luat un măr dintr-un paner. Un scrin, de asemenea vechi și cu intarsii de fildeș gălbui, și o sofa erau singurele mobile de aici. Ne-am așezat pe sofa și-am rămas câteva momente doar noi, copiii, singuri. Egor s-a întors cu un scaun. În urma lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi cu pumnalul în mână pe sub scrinul cu picioare curbate, făcea ca tunul, ca soldații muribunzi și ca soldații victorioși. " Cît mi-ar plăcea să fiu femeie! spuse deodată Egor. Tu ai noroc: vei fi o femeie. Noi, bărbații, nu sîntem buni de nimic. Mereu căutăm lucruri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orn și de a nu putea să fii Totul. Și eu o fac din toate puterile mele. Uite..." Se ridică de pe scaunul cu furnir galben, păși pe deasupra castelului de cuburi și deschise larg cele doua uși minunat împodobite ale marelui scrin. Era mai încăpător decât ai fi putut crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]