979 matches
-
noi, cei cu o vechime de 20-30 de ani în meserie și care astăzi nu mai avem nicio valoare. Trebuie să facem ce spun ei, adică să tragem cu urechea la clienți, să schimbăm scrumiera la masă, bineînțeles că sub scrumieră este un microfon. Dacă vin străini, sunt conduși la mesele speciale, care sunt înzestrate cu microfoane. în permanență suntem persecutați, batjocoriți de către acești agenți ai Securității, puși în posturi de șefi de restaurante sau hoteluri. Oamenii se feresc să intre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu o realizează. Alteori Vasile a visat pe o fată, bolnavă și ea, cum îi oferea o scoică deschisă. M-a uimit mai întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică pe care o văzuse într-o cameră, la administrație: este de discutat în ce măsură se respectă structura arhetipurilor în visele oligofrenilor (pare a se respecta). Nu-i mai puțin importantă apariția în vis a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
avusese de-a face direct cu securitatea. Mi-a povestit râzând cum, convocat odată acolo, anchetatorul, om probabil coleric de felul lui, nemulțumit de ceva, de o vorbă sau de o tăcere a sa, a aruncat pe neașteptate cu o scrumieră în el. Agil, prietenul meu s-a ferit însă la timp, evitând proiectilul. Deși scurtă (1956-1959), prietenia cu Gh. Udr. a fost poate cea mai frumoasă din viața mea. Ne uneau foarte multe lucruri, de la simpatia față de „U” Cluj la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
admitem faptul că nu întotdeauna viața te premiază. Văzând chipul serios al lui, o lăsă mai moale cu întrebările și presupusele motive. Nicky se așeză pe un scaun, cu picioarele sub el, lângă o masă din bucătărie. Își trase o scrumieră mai aproape, apoi își aprinse o țigară, era pus pe gânduri și chunuit vizibil de ceva bolnăvicios în interior. Pe de altă parte, lui maică-sa îi era milă de se rupea sufletul din ea de situația în care se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în Franța [cea] mult iubită a copilăriei tale, a maturității tatălui tău și a zburătăcirilor mele - acum cuprin zând micul bonz al divinității mele materne. Casa e acum pregătită cum știi pentru ședința de după masă: ușile larg deschise la sufragerie, scrumiere peste tot, deși îmi pare că ele nu vor mai avea de cine să fie prea mult utilizate. Am lăsat și eu radioul deschis ca să mă amețesc cu muzica și [mai] bună, și [mai] eftină, numai să am impresia că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex, pe bază de alune, bomboane, biscuiți, sărățele, fursecuri. A privi înseamnă, în acest caz, a opta între obezitate și ulcer. Fumătorul va avea în preajmă scrumiere, țigări și brichete, iar băutorul va ilustra una sau alta din „categoriile“ mari ale speciei: berea (mai potrivită la meci), șprițul (pentru dezbaterile politice), vinul bun pentru dezbateri fine, „de idei“. În familiile de „manageri“, se preferă whisky-ul. Copiii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea pe care intraserăm. Nu prea exista mobilă în încăpere. Pe măsuța din fața canapelei se aflau o scrumieră, o brichetă și o tabacheră. Erau din ceramică. Am deschis capacul tabacherei, dar era goală. Nici măcar o țigară. Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră se afla un birou mare. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe birou, o agendă identică și clame împrăștiate. Aveam senzația că mă învîrtisem cerc și revenisem în camera de la început. Putea foarte bine să fie așa, putea să nu fie. Nu-mi aminteam exact în ce poziție fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent o vreme. A luat apoi o clamă, a desfăcut-o până a îndreptat-o complet și a început să-și curețe cu ea pielița unei unghii. Era unghia de la arătătorul mâinii stângi. După ce a terminat, a aruncat-o în scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră. — După informațiile pe care le am, Întunegrii își cam vâră nasul în treburile Simbolatorilor, zise bătrânul. Nu insinuez că sunt în cârdășie, dar vreau să subliniez că sunt extrem de precauți, iar Simbolatorii se cam pripesc uneori. Nu se poate pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște permutări. Am pus ceasul înapoi pe masă și am privit în jur. Nu mi se părea nimic schimbat prin cameră. Lampa roșie de la sistemul de alarmă era aprinsă. Pe colțul mesei se afla o ceașcă goală de cafea. În scrumieră stătea înfipt mucul ultimei țigări stinse de bibliotecară. Marlboro Light. Fără urme de ruj. Dacă-mi aminteam bine, nu fusese deloc fardată. Mi-am verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le ascuțisem frumos, două aveau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta, a tras un fum, a mijit ochii și a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Jean-Luc Godard. Nu știu dacă din fericire sau nu, dar asemenea filme nu mai sunt la modă. Când s-a adunat suficient de mult scrum în capătul țigării, l-a scuturat direct pe masă. Nici măcar o privire n-a aruncat scrumierei. — Cât despre ușă, începu el cu o voce pițigăiată, a trebuit să procedăm așa cum am procedat. De aceea am spart-o. Am fi putut s-o deschidem frumos cu cheia, dar n-am vrut. Sper că nu ți-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da întrebări! zise Pitic întorcându-se spre Matahală de parcă voia să fie aprobat. Matahală dădu din cap și apoi își fixă iar privirile asupra mea. Mergi direct la țintă, nu-ți irosești nici un pic timpul. Pitic își scutură țigara în scrumieră de data asta. — Te rog să judeci lucrurile în felul următor. Am venit aici să te ajutăm. Deocamdată nu te interesează cărui sistem îi aparținem. Apoi trebuie să iei în considerare faptul că suntem stăpâni pe situație. Știm o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
imperfect cum eram. Dacă stau și mă gândesc bine, am locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și pisica. Mai întâi a plecat soția, apoi pisica. Venise și rândul meu. Am luat o farfurioară în loc de scrumieră și mi-am aprins o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu era grozav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prinse cu o clamă. În afară de mărunțiș, se mai aflau acolo o carte de credit American Expres și una Visa, precum și două carduri pentru retragere de numerar. Pe acestea din urmă le-am împăturat în patru și le-am aruncat în scrumieră. Nu mai aveam nevoie de ele. De aceeași soartă au avut parte și abonamentul de la bazinul de înot, precum și legitimația cu care împrumutam casete video. Am pus deoparte permisul de conducere și am aruncat două cărți de vizită vechi. Scrumiera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scrumieră. Nu mai aveam nevoie de ele. De aceeași soartă au avut parte și abonamentul de la bazinul de înot, precum și legitimația cu care împrumutam casete video. Am pus deoparte permisul de conducere și am aruncat două cărți de vizită vechi. Scrumiera era plină de rămășițe ale vieții mele. Deci, nu-mi rămăseseră decât cele două cărți de credit și permisul de conducere. S-a făcut trei și jumătate, așa că m-am ridicat, mi-am plătit consumația și-am plecat. Ploaia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-am găsit altceva. Erau toate închiriate. A studiat-o cu atenție, ca și când voia să o estimeze. A ocolit-o, i-am deschis portiera și s-a așezat pe scaunul din stânga. A studiat-o amănunțit și pe dinăuntru, a tras scrumiera, a deschis torpedoul. — Brandenburg, nu? — Îți place? — Da, foarte mult. Îl ascult deseori. Sub bagheta lui Karl Richter mi se pare cel mai bun. Asta pare a fi o înregistrare mai nouă. Cine cântă? mă întrebă ea. — Trevor Pinnock. — Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi prin ele, așteptam cu nerăbdare următorul taifun. Am stins țigara în scrumieră și am pus paharul gol pe masă. — Sunt ciudat de curate lucrurile aduse de valuri, chiar dacă nu neapărat folositoare. N-am găsit nici măcar o dată vreunul murdar, pe care să nu-l pot atinge. Marea e extraordinară! Când privesc în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras pătura până peste sâni. A luat o gură de vin. Mi-am turnat și eu niște bere în pahar și-am rămas cu privirile ațintite asupra sclipirilor palide emanate de craniu. Se reflectau necontenit în sticla de bere, în scrumieră, în cutia de chibrituri... Fata și-a rezemat capul de umărul meu. — Te-am studiat adineauri când ai venit din bucătărie, i-am zis eu fetei. — Și? — Ai picioare foarte frumoase. — Îți plac? — Mult de tot. A pus paharul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai practice pentru că nu mai aveam la dispoziție decât o oră. M-am ridicat și am dus cutiile goale la lada de gunoi. Mi-am scos cărțile de credit din portofel, am aprins un chibrit și le-am ars în scrumieră. Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sărit de pe pachetul de țigări și te-ai suit pe iPad. Îți văd reflexia în ecranul lucios. Mă mai uit o clipă spre toate obiectele care te înconjoară. Apoi îți spun că, dacă vrei să faci pipi, poți să folosești scrumiera. E cam murdară, dar asta-i situația. Poate că nu m-ai auzit. Am spus că, dacă ieși acum pe ușă, n-o să mă mai vezi. Imediat cum rostești cuvintele astea, te faci și mai mică. Noroc că m-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
interesează. Zi-mi că ai priceput ce ți-am spus. Îi spun că am priceput și că o să găsească textul pe mail în cel mai scurt timp. Îmi închide telefonul fără alt comentariu. Stau un minut, apoi sting țigara în scrumieră. Merg până la geam și mă uit afară. E soare. Se aude ciripit de păsărele. Pe cer sunt trei nori imenși, albi și pufoși. Nu se mișcă, stau încremeniți. Văd pe stradă o fată frumoasă care merge lângă un tânăr musculos
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]