966 matches
-
dar ceva mai târziu, desigur. Aș fuma la cafea. Dacă te deranjează, renunț. - Nu renunța! Este plăcerea sau viciul tău. Pot suporta fumul de țigară, mai ales atunci când fumez și eu... - Da? Nu te-am văzut niciodată... Atunci, să aduc scrumiera... - Pe care o căutam eu cu privirea mai devreme și nu o descopeream. - Am fumat eu la bucătărie în dimineața acestei zile. Am uitat-o acolo... De regulă o duc în balcon. Au aprins țigările și au zâmbit privindu-se
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
ce începuseră să se oglindească în picături curate ce asediau colțurile. Poate că tocmai aceasta a fost clipa de final al dialogului mut. Își zâmbiră complice și plecară la bucătărie pentru a se întoarce să ridice ceștile de cafea și scrumiera... Mihai căuta ceva prin sertarele bufetului și trăgea cu coada ochiului la Daniela. A observat că a folosit un șervețel să-și șteargă ochii. Nu mai avea nicio îndoială că trăiseră la fel de intens acele minunate clipe. A luat tirbușonul descoperit
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
am mai băut pe unde am fost. O țigară, ca să fiu în ton cu voi, am să aprind... Doamne, câți ani sunt de când n-am mai fumat! - Da, mamă! Credeam că ne scoți în balcon, sări Mihai bucuros să aducă scrumiera pe care o scuturase la bucătărie. Totuși, țin să îți amintesc că ”tutunul dăunează grav sănătății!”, adăugă imediat de cum se întoarse. Au râs cu toții privind reclama de pe pachetul cu țigări. În acele momente nu-i putea deranja pe niciunul. Au
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ALEGORICEI MELE NENUNTIRI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1723 din 19 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului -Știi? Alegoria Moarte-Nuntă... îmi desface penupțial perdelele să vină Lumina Ta! Dinainte de a fi Albul scrumierei din vis a fost Albastrul ceainicului din Abis ----------------- -Cât e ceasul? Din zbor de paseri corbul ciripește prin lumini în șiraguri... Acum îți vorbesc sacadat ca un Dans tandru, diamantin-E noapte-zi? Referință Bibliografică: ALEGORICEI MELE NENUNTIRI / Florica Ranta Cândea : Confluențe
ALEGORICEI MELE NENUNTIRI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372606_a_373935]
-
bun a primit răspunsul: „Cărămizile pot fi folosite la construcții. De asemenea, se pot folosi ca prespapier. Sau ca să nu se închidă ușa. O cărămidă fierbinte poate încălzi patul. Poate fi aruncată, ca armă. Se poate scobi și folosi ca scrumieră” (Getzels și Jackson, 1962, p. 18). În cazul formelor ascunse, care constituie o parte a bateriei de teste obiectiv-analitice ale lui Cattell, copiilor li s-au arătat 18 figuri geometrice simple, fiecare dintre ele urmată de patru figuri complexe. Li
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tot zburda, vorbea sigură cu ciripeli firave și din când în când îi auzeam fâlfâitul aripilor. Apoi cafeaua n-a mai făcut aburi, iar țigara a încetat să mai fumege și a rămas doar un chiștoc stins pe marginea unei scrumiere. Am aruncat-o la gunoi, sub chiuveta de la bucătărie. Am aruncat cafeaua, am spălat ceașca și am pus-o la loc. Și cu asta basta. ș...ț După o vreme, m-am dus la cinema, la ultimul spectacol. Un film
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de salon. În ziua aceea, Rusia-fantomă a fost centrul atracției. Conversația s-a însuflețit. — O groapă fără fund care înghite tot ce arunci în ea, reluă cineva. — Sunt alergici la democrație, afirmă altcineva. O femeie spuse, întinzându-și țigara spre scrumieră: — Am citit undeva că au acum o speranță de viață mai scăzută decât în unele țări din Africa! — Asta pentru că fumează prea mult, dragă, declară soțul ei și-i șterpeli, ca din joacă, pachetul de țigări. Toată lumea râse. Schimbară subiectul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Îți spun acum că mi-a crescut cu șase zecimi de grad. Apoi, coborându-și vocea: ― Plus că au trecut treisprezece zile de la ultima știi tu ce. ― Hai, tata, imploră Capitolul Unsprezece. ― Pauză, spune Milton și Își pune oul În scrumieră. Ăsta-i oul meu. Să nu se atingă nimeni de el până mă Întorc. La etaj, În dormitorul matrimonial, părinții mei duc la Îndeplinire chestiunea. Buna cuviință de copil mă face să mă abțin de la a-mi imagina scena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plutea aproape de chip. Era un contrast straniu: expresia neînduplecată, de detectiv, de pe chipul unei fete Îmbrăcate cu o uniformă a unei școli particulare. În cele din urmă Întinse mâna și-și scoase țigara din gură. Fără să se uite după scrumieră, Își scutură scrumul. Acesta nimeri Înăuntru. ― Nu cred că un copil ca tine fumează. ― Ai ghicit bine. ― Te interesează să te apuci? Îmi Întinse un pachet de Tareyton. ― Nu vreau să fac cancer. Puse pachetul jos, ridicând din umeri. ― Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebam de ce Obiectul nu-mi spusese nimic despre Rex la telefon. Era deja acolo de trei săptămâni și nu-mi spusese o vorbă. Am intrat În dormitorul ei. Hainele mototolite erau aruncate pe patul nefăcut. Pe o pernă zăcea o scrumieră murdară. ― Surioara mea e o ființă cu apucături cam dezordonate, spuse Jerome, uitându-se În jur. Tu ești ordonată? Am dat din cap. ― Și eu. Altfel nu se poate. Se Întoarse apoi cu fața spre mine. ― Ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de apartament și-i spune totul despre tine. Din întâmplare, Ben Williams se uită la știri în acest moment. Stă pe canapeaua lui din piele neagră și crom, cu picioarele ridicate pe măsuța de sticlă acoperită cu reviste, ziare, o scrumieră plină, câteva cutii goale de Heineken și bucăți de pachete rupte de țigări Rizla. Bea o bere, dar nu Heineken, astea sunt ale colegilor săi de apartament. Bea Budweiser Budvar original, și studiază știrile. Când încep reportajele, își trage picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț. — Ah! a exclamat doamna de onoare cu interes. Atunci, desigur că știți. Apoi a întins un braț stâng extraordinar de lung și a scuturat scrumul țigării în scrumiera de lângă fereastra din dreptul soțului ei. Mă gândesc sincer că mama lui Muriel e una dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am cunoscut în viața mea, a continuat ea. A citit tot ce a fost tipărit vreodată. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai departe. Apoi, reflectând: De fapt, azi-dimineață a fost prima dată când am auzit-o protestând în legătură cu subiectul ăsta. Și numai pentru că era atât de deprimată din cauza lui Muriel. Și-a întins din nou brațul și a scuturat țigara în scrumieră. — Și ce a spus azi-dimineață? a întrebat-o doamna Silsburn, avidă. Doamna de onoare a mai reflectat o clipă: — Mă rog, de fapt n-a spus mare lucru. Adică nimic meschin sau cu adevărat jignitor, sau ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toată greutatea pe spate și s-a adresat soțului ei: — Mai dă-mi, te rog, o țigară. Chestia asta îmi frige degetele. I-a întins mucul de țigară care încă ardea și pe care i l-a stins el în scrumieră. După aceea, locotenentul a scos din nou pachetul de țigări. — Aprinde-mi-o tu, i-a cerut. Eu nu mai am energie. Doamna Silsburn și-a dres glasul și a rostit: — Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență, pline ochi cu șervețele de șters fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă! a exclamat doamna de onoare în chip de salut. — Mă întorc într-un minut, le-am spus. Nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
A lovit-o cu piatra pentru că arăta insuportabil de frumoasă așa cum stătea pe alee, cu pisica lui Boo Boo. Toată lumea a știut acest lucru, pentru numele lui Dumnezeu - eu, Charlotte, Boo Boo, Waker, Walt, întreaga familie. M-am uitat la scrumiera de cositor de pe măsuța de cafea. — Charlotte nu i-a spus o vorbă lui Seymour în legătură cu acest incident. Nici un cuvânt. L-am măsurat pe musafirul meu, așteptând să mă contrazică, să mă facă mincinos. Bineînțeles că sunt un mincinos. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
urmă, mânat de o sete devastatoare, am gravitat lent spre living-room, sperând să mai găsesc în cana de pe măsuța de cafea niște rămășițe lichide și reci. Ultimul meu musafir părăsise, evident, apartamentul. Doar paharul lui gol și mucul trabucului, în scrumiera de cositor, arătau că existase cândva. Cred că mucul trabucului său ar trebui oferit lui Seymour în chip de cadou de nuntă, așa cum se obișnuiește. Doar mucul, într-o cutiuță frumoasă. Poate însoțit de o foaie de hârtie albă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai ciudate locuri imaginabile - de exemplu, în crainicii de la radio, în ziare, în taxiuri cu contorul falsificat, literalmente pretutindeni. (Fratele meu, de pildă, avea obiceiul năucitor, mai ales în existența sa de adult, de a scormoni cu degetul arătător în scrumierele încărcate, împingând la o parte mucurile și zâmbind cu gura până la urechi, de parcă s-ar fi așteptat să-l găsească pe însuși Iisus cuibărit în scrum ca un heruvim și, după această operație, nu părea niciodată dezamăgit.) Purta deci amprenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu îngroș și eu rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când m-am ridicat să plec, în scrumiera mea erau cinci chiștoace, iar eu mă simțeam mizerabil. Pentru a putea transmite efectul pe care episodul l-a avut asupra mea, trebuie să explic cum, cu câțiva ani în urmă, am primit o lovitură serioasă când prietena mea Jennifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vînzări pentru a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]